KorAP: Find »[drukola/base=umanitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...422 423 424 ...429 >

10,713 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

poată trăi. Tu Îl faci să crească pentru a sparge oul, ca să iasă, să vorbească și crească și Îi Îndrumi pașii de Îndată ce a ieșit. Și, pentru simplul fapt că există și că are un anumit fel de a există, toată umanitatea (pe care, acum, Egiptul imperial a cunoscut-o Într-un mod complex, sub diferite aspecte și culturi) este creația divinității: Și țările străine, Siria, Nubia și pământul Egiptului. Tu l-ai pus pe fiecare om la locul său, te-ai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În Mesopotamia meridională, dar puțin mai la nord de Eridu și de ‘Ubaid. La Uruk, faza calcolitică se caracterizează printr-o organizare civilă și religioasă impunătoare și prin faptul că a produs cea mai veche formă de scriere „organizată” a umanității 2. Între 3 500 și 3 000 Î.Hr., Uruk reprezintă faza matură a calcoliticului și deplina afirmare a „revoluției urbane” În Mesopotamia. La rândul său, Gemdet NaÌr, care se situează puțin mai la nord, dincolo de Kish, reprezintă faza de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
târziu (la sfârșitul celui de-al III-lea mileniu Î.Hr.) cu o centură de turnuri templiere (zigurate); templele A, B, C, D, E; așa-numitul Templu cu Pilaștri, unde s-a păstrat arhiva primelor texte ale cetății și ale umanității; Templul Roșu; Complexul ziguratului lui Anxe "An", având În vârf așa-numitul Templu Alb. În diferite orașe s-au mai descoperit și alte temple a căror fizionomie culturală corespunde celei de la Uruk și Gemdet NaÌr: de exemplu, templul Abuxe "Abu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În faza finală a civilizației calcolitice mesopotamiene, a lăsat indubitabile semne se participare și cultura Elamului, care a Înflorit la est de Mesopotamia, În actualul Iran sud-vestic: o mare cultură urbană, care a produs, printre altele, a doua scriere a umanității (protoelamita), cu legături clare cu scrierea mesopotamiană de la Uruk. În mod analog, din ceea ce s-a verificat pentru scrierea din Uruk, și protoelamita a fost precedată de o fază prescripturală. Câteva indicii despre religia elamită vor fi prezentate În „Apendice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
așadar decât să discutăm despre divinitate Într-un mod complex, referindu-ne În special la transcendența și atributele sale. a) Transcendența divină Din cauza antropomorfismului accentuat, În funcție de care sunt „predicați” zeii mesopotamieni, aceștia găsesc tocmai În om și În conceptul de umanitate prima paradigmă de glorificare bazată pe opoziție. Zeul mesopotamian este Într-o primă instanță cel care, prin viața și acțiunile sale, este diferit de om și superior acestuia (sumerianul l ú, akkadianul awșlum, am¶lu). Întregul trăsăturilor umane oferă conceptul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de glorificare bazată pe opoziție. Zeul mesopotamian este Într-o primă instanță cel care, prin viața și acțiunile sale, este diferit de om și superior acestuia (sumerianul l ú, akkadianul awșlum, am¶lu). Întregul trăsăturilor umane oferă conceptul abstract de „umanitate”; acestuia i se opune conceptul abstract de „divinitate” (il¿tum). Il¿tum exprimă transcendența divină În relație cu omul, considerat creatură, proprietate, slujitor al divinității. Divinitatea domină și guvernează și lumea În care trăiește omul; are În stăpânire inclusiv ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Enlil" care deține „Tablele Destinelor” (cf. subcapitolul 4.5b); el este cel care conduce efectiv lumea divină, umană și Întreaga creație. Cu toate acestea, nici Enlil nu reușește să facă tot ceea ce dorește: de exemplu, atunci când hotărăște să distrugă Întreaga umanitate prin potop, Enkixe "Enki"/Ea i se opune și reușește să-l scape se catastrofă pe eroul potopului (Ziusudraxe "Ziusudra", Atra¿asșsxe "Atrah~asșs", Utnapiștimxe "Utnapiștim"). Problema puterii divine este Înfruntată și, parțial, rezolvată În En¿ma eliș, text gândit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
I, 194-243, ideea de a crea omul pentru a-i substitui pe zei În muncă a aparținut zeului Înțelepciunii Enkixe "Enki"/Ea. El i se adresează astfel zeiței creatoare Nintuxe "Nintu" (rândurile 194-197): Tu ești „sânul matern”, creatoare șaleasăț a umanității: Creează primul om șlullûxe "lullû"ț pentru ca acesta să poarte povara: șdaț, să poarte povara care le-a fost destinată șzeilorț de Enlilxe "Enlil": omul șawșlumț să poarte povara zeului! După ce și-a realizat lucrarea, adresându-se zeilor care i-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
afirmă (rândurile 194-197): șIatăț, eu am Împlinit lucrarea pe care mi-ați cerut-o. Voi ați ucis un zeu dotat cu inteligență. Eu am Înlăturat munca voastră grea șșiț am pus asupra omului povara voastră. Voi ați mutat șastfelț asupra umanității strigătul șde intoleranțăț. Am ridicat jugul vostru șși am readusț pacea. b) Revolta omului Împotriva muncii: păcatul originar și pedeapsa În izvoarele mesopotamiene, ca și În cele biblice, tabloul creării omului este urmat de revolta Împotriva creatorului: În cazul izvoarelor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din nou la supunerea omului (tab. II, I-VI). c) Potopul 1) Motivație și izvoare - Iată Însă că omul se revoltă pentru a patra oară. Acest lucru Îi face pe zei, mai ales pe Enlilxe "Enlil", să distrugă pentru totdeauna umanitatea rebelă, recurgând la pedeapsa potopului. Merită observat că motivația dată de izvoarele mesopotamiene este profundă și radicală, având În vedere că se referă la un păcat care privește Însuși scopul creării omului. Conform deciziei lui Enlilxe "Enlil" - care Îi constrânge

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îi jure solidaritate deplină -, toți oamenii rebeli, fără nici o excepție, vor fi exterminați de apele potopului. Mai apoi Însă, Enkixe "Enki"/Ea, folosindu-se de unul dintre șiretlicurile sale, reușește să-l salveze pe eroul potopului, Împreună cu familia sa, pentru ca umanitatea să nu fie nimicită pentru totdeauna și să se salveze sămânța pentru reconstruirea ei. Eroul potopului mesopotamian poartă numele (epitetul) de Ziusudraxe "Ziusudra", „Viața cu zile multe”. Acest nume sumerian Îi supraviețuiește lui Xisouthrosxe "Xisouthros" din Babyloniakà lui Berossos. În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
reînmulțirea neamului omenesc. 4. Darul divin al civilizațieitc "4. Darul divin al civilizației" Această temă se leagă direct de cea a guvernării lumii (cf. subcapitolul 5.1c). Diferite texte mesopotamiene afirmă, mai mult sau mai puțin explicit, că, după reorganizarea umanității În urma potopului, zeii au arătat grijă față de oameni - concret, față de locuitorii Mesopotamiei -, intervenind pentru a-i ajuta să cunoască și să adopte principiile fundamentale ale civilizației. Textele principale pentru această temă sunt În număr de patru: 1) Enkixe "Enki" și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
litanii penitanțiale ori formule libere. d) Sărbătorile și calendarul sacru 1) Sărbătorile - S-a afirmat că În Mesopotamia „domina ideea că natura, soarta animalelor și a oamenilor, mai ales a regelui și, prin urmare, și a statului, precum și a Întregii umanități depindeau de divinitate. Din acest motiv, cultul și sărbătorile erau considerate indispensabile pentru desfășurarea În ordine a vieții oamenilor” (A. Haldar).1 După cum se poate observa, sărbătorile dobândesc aspectul unei „Întâlniri” a omului cu divinitatea. Locul Întâlnirii trebuia să fie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Contactele politice și culturale ale Elamului cu Mesopotamia datează din perioada calcolitică. Cele mai strânse relații au existat În etapa culturală Uruk și Gemdet NaÌr (cf. subcapitolul 1-3e), atunci când elamiții, imitându-i pe sumerieni, au inventat a doua scriere a umanității, proto-elamita. Aceste contacte au continuat și de-a lungul Întregii perioade a istoriei mesopotamiene. Elamul continuă să fie amintit În texte mesopotamiene de orice tip. La acestea face referire și mitul sumerian Inanna și Șukaletuda. Textul sumerian Plângerea distrugerii Sumerului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nu-și vor potoli setea” (Telipinuxe "Telipinu", prima versiune, A I 18’ sqq.). Și mai explicit este un episod din mitul lui ¾edammuxe "H~edammu", În care Îi vedem pe zeii reuniți Într-un consiliu dezbătând proiectul de distrugere a umanității pus la cale de zeul Kumarbixe "Kumarbi": De să distrugem șoameniiț? Nu aduc ei șoareț jertfe zeilor și nu ard pentru ei lemn de cedru? Dacă s-ar distruge omenirea și șoameniiț, zeii nu ar mai sărbători și nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sanctuarul citadin numit tofet aceștia sunt invocați cel mai adesea Împreună; o particularitate exclusivă a Cartaginei este faptul că Tanit apare de obicei pe primul loc atât ca zeiță În mod explicit tutelară a cetății, cât și ca mijlocitoare Între umanitate și partenerul său divin extrem de autoritar. În ceea ce Îl privește pe Baal Hammon (lit.: „stăpân al altarului șdomesticț”), personalitatea lui Îmbrățișează o sferă foarte amplă de prerogative, arătându-se ca un soi de stăpân universal cu puteri enorme și atribuții

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să se origineze din oul cosmic, simbol al vieții și al plinătății ființei, de la care se pune În mișcare un proces de degradare ce duce la neființă și la viața individuală. Pe ea se altoiește o antropogonie care Îi atribuie umanității o parte divină, Întrucât ea s-a născut din cenușa titanilor fulgerați de Zeusxe "Zeus" fiindcă l-au omorât pe Dionysosxe "Dionysos" și s-au ospătat cu carnea lui. Dacă omul trebuie să Își redobândească unitatea originară desăvârșită, existența lui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
șputerea benefică, opuse celei maleficeț stă În natura acestor mișcări religioase. Maeștrii lor nu au fost profesori de filozofie, care să argumenteze cu obiectivitate meritele unei noi teorii despre originea lumii, ci profeți care au Încercat cu fervoare să adune umanitatea În jurul cauzei lor”. Atunci când Învățătura zoroastriană se definește ca monoteistă, trebuie să se țină cont de faptul că astfel se atinge un singur aspect, poate cel mai superficial, fiindcă, dacă este adevărat că, teoretic, monoteismul nu se opune dualismului, ci

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
persană, sanscrită și gujarati și, de ceva timp, chiar În limbi europene. Bundahișn (MacKenzie, 1989a) tratează, În treizeci de capitole, În două redactări (Marele Bundahișn sau Bundahișn-ul Iranian, versiune prescurtată provenită dintr-o tradiție manuscrisă diferită), despre cosmogonie, despre legendele umanității, Înfățișarea pământului, horoscopul lumii, topografia terestră, alternarea anotimpurilor, despre calendar, natura umană, soarta sufletului și istoria universală, Împărțită, ca istorie sacră, În douăsprezece milenii, ce corespund semnelor zodiacale: un ansamblu compozit de doctrine tradiționale amestecate cu elemente și cunoștințe dobândite

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care trebuie să vină (de fapt, deja veniți În persoana lui B³b și Bah³’u’ll³h, al doilea fiind foarte apropiat de doctrina ismaelită a im³m-ilor, Bausani, 1971b, p. 267) cu nevoia de credință, dar și de progres științific al umanității contemporane, cu o vastă aspirație universalistă. În Iran s-au Înregistrat multe convertiri la Bah³-ism ale unor zoroastrieni care au abandonat astfel religia strămoșilor (Boyce, 1979, p. 212; Hinnells, 1981, pp. 67 sq.; Kestenbergh Amighi, 1990, pp. 219 sqq.). În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
piatră mare) este glosat de Hesychius din Alexandria Împreună cu ouranòs. Așadar, celții păstraseră pur și simplu o veche credință indo-europeană, ale cărei urme se găsesc și În Grecia; de aici, teama că această boltă foarte grea ar putea cădea peste umanitate: nu există deci nici o formă de iraționalitate, ci numai o anumită rămânere În urmă În privința unor elemente culturale, care odinioară fuseseră comune tuturor popoarelor indo-europene. Acesta este un element căruia trebuie să i se acorde cea mai mare atenție: polemica

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este dat de dimensiunile operative ale acestor Matronaexe "Matronae". Divinitățile panteonului „oficial” nu erau legate de anumite spații geografice sau grupuri sociale: câmpul lor de acțiune este lumea Întreagă, fără vreo limită, iar puterea lor se vădește În toate confruntările umanității. În schimb, În cazul Matroanelor există o compartimentare exactă. Într-adevăr, deși nu lipsește un exemplu foarte izolat de Matronae care au toată lumea ca arie de acțiune, acestea, după cum rezultă din epitetele care le Însoțesc, sunt legate mereu de realități

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
șamanică ce a exercitat, fără Îndoială, o influență importantă asupra religiei germanice primare. 2. MITUL ORIGINILORTC "2. MITUL ORIGINILOR" Cunoaștem dintr-un fragment celebru al lui Tacitus (Germania, II) mitul referitor la originile germanilor (mit care se referă la originea umanității Înseși, pentru că o cultură primitivă identifica ușor propriul ethnos cu umanitatea În Întregul ei): În cântecele lor vechi, care este singurul fel de document scris la ei, germanii preamăresc un zeu, Tuistoxe "Tuisto", care s-a născut din pământ, și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
germanice primare. 2. MITUL ORIGINILORTC "2. MITUL ORIGINILOR" Cunoaștem dintr-un fragment celebru al lui Tacitus (Germania, II) mitul referitor la originile germanilor (mit care se referă la originea umanității Înseși, pentru că o cultură primitivă identifica ușor propriul ethnos cu umanitatea În Întregul ei): În cântecele lor vechi, care este singurul fel de document scris la ei, germanii preamăresc un zeu, Tuistoxe "Tuisto", care s-a născut din pământ, și pe Mannusxe "Mannus", fiul său, Începătura și urzitorii neamului lor. Lui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la numeralul „doi”; semnificația sa trebuie să fi fost „dublul, geamănul”. Este deci inevitabilă comparația cu zeul vedic Yamaxe "Yama" (care Înseamnă tocmai „Geamăn”), din a cărui iubire incestuoasă cu sora lui Yamxe "Yam"șxe "Yamș" (Geamăna) s-a născut umanitatea. Acest mit Însă nu este doar indian, pentru că și În cultura avestică există un „Geamănul” (Yimaxe "Yima"), care a fost primul om și primul rege al Iranului: avem de-a face așadar cu un mit cel puțin indo-iranian. Dar faptul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]