10,579 matches
-
mai greu. Nimeni nu se aștepta, cred, ca Zviaghințev să aducă înapoi fugarul. Nu vom ști niciodată ce s-a întâmplat cu el. Cineastul respectă pariurile subînțelese, nicio concesie sentimentală. Deși acțiunea se petrece undeva prin împrejurimile St.Petersburgului, nu zărim nicio clipă frumusețile marelui oraș. Decoruri reci, de iarnă, copaci cu chiciură. Foștii soți au alte familii, și-au uitat fiul. Doar o fotografie rămasă cine știe cum pe un stâlp, mai păstrează amintirea lui Alioșa. Ca și în Copilăria lui Ivan
Cannes 2017. Salutări din Rusia. Fără dragoste by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/104473_a_105765]
-
doar în memoria subiectivă a norocoșilor spectatori care au avut inspirația ori norocul să le vadă pe viu, în memoria mai mult sau mai puțin subiectivă și aplicată a criticilor de teatru, în câteva fotografii sau afișe care pot fi zărite în evenimente speciale. Dacă ne referim strict la producțiile de Teatru Tv - ultima Livadă... cehoviană îi aparține regizorului Cornel Todea, o montare din 1975, în distribuția căreia: Gina Patrichi, Fory Etterle, George Constantin, alături de alte nume importante de actori, dau
Miez de Festival în București. George Banu: „Dacă cineva vrea să vadă ce este în teatrul românesc, să vină la FNT” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104443_a_105735]
-
doar în memoria subiectivă a norocoșilor spectatori care au avut inspirația ori norocul să le vadă pe viu, în memoria mai mult sau mai puțin subiectivă și aplicată a criticilor de teatru, în câteva fotografii sau afișe care pot fi zărite în evenimente speciale. Secvență din "Livada cu vișini" Dacă ne referim strict la producțiile de Teatru Tv - ultima Livadă... cehoviană îi aparține regizorului Cornel Todea, o montare din 1975, în distribuția căreia: Gina Patrichi, Fory Etterle, George Constantin, alături de alte
Proiecția specială „Livada de vișini” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104553_a_105845]
-
Galilei. Nu crezi că eu știu mai bine ce anume mă amenință? Într-o zi, lumina curgea pe arbori, aerul era alb, mă îmbăta, iar eu mă simțeam ușor, fără nici o amintire și fără nici o teamă. Undeva, în apropiere, am zărit doi necunoscuți trântiți în iarbă, care discutau. Unul se juca într-una cu un fir de iarbă. Celălalt îi pusese o întrebare pe care n-am înțeles-o. A răspuns, târziu, când credeam că nu-l mai interesează decât firul
Cea mai frumoasă poveste de Crăciun: ''În această lumină numai singurătatea te amenință'' () [Corola-website/Journalistic/104703_a_105995]
-
în cartea sa autobiografică "Amintiri, vise, reflecții". La început, s-a simțit ca și cum ar fi plutit în spațiul cosmic. În depărtare, sub el, se vedea Pământul albastru, cu mări, continente, de-șerturi și munți. Apoi, lângă el, de asemenea plutind, a zărit un bloc i-mens de granit, care îi amintea de Templul Dintelui de pe insula Ceylon, pe care îl vizitase. Psihiatrul a avut simțământul foarte puternic că în acest templu poate obține toate răspunsurile cu privire la soartă, la scopul și sensul vieții. Dar
Învierea din morți - o realitate posibilă? () [Corola-website/Journalistic/105140_a_106432]
-
excepție, cu Câte Blanchett și Rooney Mara în rolurile principale. “Therese s-a dus la valiză mare a lui Carol, aflată la piciorul patului. Era plină cu pulovere, lenjerie intimă și pantofi, însă nu era nici o pereche de pantaloni. A zărit un tub argintiu, ițindu-se dintr-un pulover împăturit frumos. A ridicat puloverul: era greu. L-a despăturit și ceea ce a văzut a făcut-o să tresară atât de tare, încât aproape că l-a scăpat. Era un revolver cu mânerul
Despre cărți: „Dacă nu revezi trecutul, nu vezi prezentul și nu prevezi viitorul” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105540_a_106832]
-
vârfuri roșii Si nas prelung de carton. În jurul meu se perindă țurloaie cu nemiluita și roți amețitoare de mașini și străzi ce se încrucișează. Penumbre glisează de pe zidurile palatelor. Pentru dumnezeu, nu aruncați în mine cu prea multe confeti! Nu zăresc nici un chip. De ce singurătatea asta mare? În curând se va lăsa și seara și vântul va sosi cu suflarea zăpezii. Peste nopalii negri de pe câmpuri se vor roti stelele albe și verzi asemeni celor dintr-un cer de bâlci
Giuseppe Bonaviri by Geo Vasile () [Corola-website/Journalistic/13883_a_15208]
-
înăuntru. Bunul tîmplar spune însă că poetul e singur și vorbește, zi și noapte, cu sine însuși. Șovăi, pregeți să bați la ușă, te cuprinde neliniștea. în cele din urmă ciocănești și... se aude un puternic: "Intră!" Deschizi ușa și zărești în mijlocul camerei o figură uscățivă care se înclină pînă la podea făcînd neîncetat plecăciuni și vădind maniere care ar fi pline de grație dacă n-ar avea ceva spasmodic în ele. îi admiri profilul, fruntea înaltă și grea de gînduri
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
încît gazda sa era nevoită să-și folosească forța pumnului pentru a se impune, lovind în plin. într-o zi, Hölderlin i-a alungat toate calfele din casă și s-a închis înăuntru. Se înfuria și intra în convulsii de îndată ce zărea pe cineva de la clinică. Se plimba adesea prin împrejurimi și era luat în rîs de oamenii necugetați care există peste tot și a căror bestialitate mergea pînă acolo încît își băteau joc de crunta rătăcire iertată de Dumnezeu a nenorocitului
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
va veni. Iar tu perete dulce, drăguțel, Curtea lui taică-su desparți de-a mea, Tu, zidule, ia crapă-te nițel Să bag un ochi prin găurica ta. Zidul îi arată crăpătura Să ti proteje zeii pentru asta. Da’ ce zăresc? Pi Thisbe nu, oricum. Of, zid viclean izbească-te-ar năpasta. Să-ți fie piatra blestemat-acum. TEZEU: Mă tem că zidul, fiind așa de simțitor, ar trebui să-l blesteme și el. MOSOR:Nu, domnule, nici vorbă. „Blestemată-acum” e taman
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
lui Ninny e-aici. Unde-i iubitul? ULUC: (ca Leul): O! Leul rage. Thisbe aruncă voalul jos și fuge afară.(...) MOSOR: (ca Pyram) O, lună, raza ta de soare-i faină. Îți mulțumesc pentru lumina bună Prin ea, îndată, voi zări în taină Chipul iubitei și ce vrea să-mi spună. Dar stai! Vai, vai! Ce văd? E bai! Ce nenorocire mare! Ochii văd acum Ce este în drum! Crudă întâmplare! Vălul delicat De sânge-i pătat? Furii din infern veniți
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
galben, în albastru raza din al zilei astru, și nu știu mai dulce lucru. 1) Eu nu știu mai dulce lucru ca să te-aud, glas curat. Dar de nu poți vătămat să fii, ruga-mi împlinește. Ochiul meu nu te zărește, te aud: ești oare-o fată? de-i așa, din legănată boare, când te chem - coboară! Dor mi-e să te văd, amară ziua mi-e, e negru chipu-i. și frumoasă mi te-nchipui cum auzul nu te fură
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 246 footnote> (Auzit de I.T.Popovici de la V.Lopătariu, de loc de peste Prut) Foilean-a bobului Pe apa Bârladului Toat-oștirea mi se lasă Și prin codru mi se-ndeasă! Pe cel drum, pe cea cărare, Se zărește pară mare: Vin turcii de prăpădesc Pământul moldovenesc! Ștefan Vodă Domn cel Mare Ca un zmeu șade călare Și mereu mi-i tot pândește Și pe noapte mi-i cosește! Și mi-i bate, și-i omoară De se duce
?tefan Vod? ?i turcii [Corola-other/Imaginative/83507_a_84832]
-
lespedea de granit lustruit a lui Ștefan-Vodă-cel-Mare și Sfânt! Patru călugări și patru mireni coborâră în sunetul tuturor clopotelor mânăstirii - dar în tăcerea a toată suflarea omenească - în mormânt, răsturnând greaua și marea lespede de pe el - iar sub ea se zăriră, după trei sute de ani... în adâncime de doi stânjeni, îmbrăcat într- un pieptar lung, tunica de fir de aur și încă lucitor, cu mantaua de tron, aruncată pe partea de jos a trupului, fără sicriu pe șase chingi late de
Aista-i Tat?l nostru [Corola-other/Imaginative/83533_a_84858]
-
de ani... în adâncime de doi stânjeni, îmbrăcat într- un pieptar lung, tunica de fir de aur și încă lucitor, cu mantaua de tron, aruncată pe partea de jos a trupului, fără sicriu pe șase chingi late de fier, se zăriră, zic, moaștele celui pentru care însuși Papa de la Roma a poruncit ca în toate bisericile din târgurile lumii să se facă rugăciuni de mulțumire către Dumnezeu pentru că scăpase creștinătatea întregii Europe de îngenunchierea păgânilor turci. Teoctist Blajevici sta pe gânduri
Aista-i Tat?l nostru [Corola-other/Imaginative/83533_a_84858]
-
brazdă pe tăpșan! Ștefan-Vodă se oprea Și din gură așa grăia: - Auzit-ați, auzit Glas de român necăjit? Într-o clipă să-l găsiți Și cu el aici să fiți. Cinci panțiri se alegea, Pe Vaslui în sus mergea Pân’ zărea într-o movilă Un român arând în silă Și movila brăzduind Și din gură chiuind: - Hai, ho, ța, ho, Bourean, Trage brazdă pe tăpșan! Cei panțiri descăleca Pe român îl fereca, La Vaslui îl aducea Și la Domnul mi-l
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
nopții, numaidecât să turbeze, își aprinde argintul din față și, fulgerând de răzbunare, se jură pe strălucirea ei că are să nimicească vlăstarul îndrăznețului Vodă. Gelu Andone 59 În noaptea ospățului, luna s-a dosit după sprânceana codrilor, pândind să-și zărească dușmanca pentru ca s-o zdrobească. Soarele, un făt-frumos de lumină, chefuia cu Vodă și cu toți curtenii. Când, pe la sfârșit, veni la petrecanie și fata Domnului, împodobită ca o primăvară caldă, cade în genunchi la picioarele Soarelui și-i cere
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]
-
biserica din Scânteia și cum stătea în copac, Ștefan s-a rugat lui Dumnezeu. - Doamne! scapă-mă de focul în care mă găsesc astăzi și în locul stejarului acesta voi zidi un locaș dumnezeiesc. Turcii au trecut înainte fără ca să-l zărească și Ștefan a scăpat cu viață. După întâmplarea aceasta, Dumnezeu i-a ajutat și i-a bătut cu istovul pe turci, la Podul- Înalt, care venea mai sus de satul Scânteia („Ceea ce nu-i adevărat, lupta s-a dat tot
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
dat foc mai multor sate: Șovârcani, Grăpeni, până și satul Hârtop a fost pârjolit; iar pe Ruxanda, văzând-o atât de frumoasă, Soleiman, pașa cel turcesc, o ia cu dânsul în robie. Când s-a dat bătălia de la Racova, Mihu, zărește pe Ruxanda, stând pe calul lui Soleiman. Turcul, văzând că va fi biruit, străpunge cu paloșul său pe Ruxanda, ca și cum ar fi zis: „Nici a mea, dar nici a ta să nu fie!” Iar Mihu, turbat de mânie, s-aruncă
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
de le-a descărcat pe toate. și hatmanul nici cu spatele nu știa de treaba asta. Hăt pe urmă, boierul s-a făcut a ieși și el la clăcași, care se purtau și aici voinicește. Unii secerau de nu le zăreai mâinile, alții legau snopi cât ai clipi din ochi, alții făceau clăi mari, cât ai bate-n palme, alții trăgeau câte un cântec de voinicie de te luau fiori, mă rog, era o treabă și un chef de-ți curgeau
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
biet român. În colibă ajunse Vodă așa într-un târziu de noapte. Rătăcise Vodă prin cel codru, până când dădu de coliba aceea. Și de colibă n-ar fi dat dacă n-ar fi luat seama că într-un desiș se zărește ceva ca o lumină. După o bucată de vreme Vodă tot năzuind la lumina aceea se trezi înaintea unei colibe, în care licăreau câțiva cărbuni din când în când. Vodă strigă: - De este cineva în colibă să iasă afară! Atunci
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
nemaiauzite fapte de viteaz, i se părea că de-acum e binecuvântat și sfințit. Dar nu putu să scoată o vorbă, așa de tare-i bătea inima. Celălalt zise: - Am venit să v-aduc biruință, ca întotdeauna; de câte ori mă vei zări în luptă lângă regele tău, să știi că nu i se va întâmpla nimic și veți birui! - și cu aceste cuvinte Ștefan se făcu nevăzut în cortul regelui. Stan rămase pe loc, și trecutul trecea pe dinaintea ochilor săi, se
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
postul. Soldații îl întrebară ce s-a întâmplat. -A venit Ștefan cel Mare. Aceștia se uitară lung la el și crezură că grozăviile de peste zi și spaima nopții l-au scos din minți, el însă-i încredință că-l vor zări pe Ștefan în luptă, căci a venit să apere pe rege și țara sa; atunci toți își făcură semnul crucii, încredințat că poate soldatul grăia adevărul. Pe la cântatul cocoșilor, veniră la rege să-l vestească cum că atacul a fost
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
strigau să le dea pâine. Dar pâine nu era, sloiurile erau prea mari, nici o luntre nu îndrăznea să treacă. În noaptea aceea erau să moară cu toții de foame și de ger. Însă Stan, care călărise și el în garda prințului, zări peste noapte pe Ștefan însuși stând de strajă la locuința prințului, îl văzu cum urcă pe povârnișul de polei către cetățuie alături de prinț, ferindu-l astfel de cădere, și peste noapte îl zări rătăcind încoace și încolo dăruind mângâiere
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
călărise și el în garda prințului, zări peste noapte pe Ștefan însuși stând de strajă la locuința prințului, îl văzu cum urcă pe povârnișul de polei către cetățuie alături de prinț, ferindu-l astfel de cădere, și peste noapte îl zări rătăcind încoace și încolo dăruind mângâiere și aducând nădejdea în inimile zdrobite. Și a doua zi trăiau încă mulți din cei 10 000 care-au îndurat această noapte de groază. Prințul a fost lăsat să treacă Dunărea într-o barcă
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]