106,336 matches
-
care solicitau că Hamas să caute o cale de reconciliere pașnică împreună cu Fatah. Guvernul Hamas mai târziu și-a exprimat scuzele pentru unele atacuri și a promis lansarea unei investigații. La vârstă de optsprezece ani, jurnalistă a obținut Premiul pentru Literatură Palestiniană pentru Tineret. În 2012 a obținut Premiul pentru Curaj în Jurnalism din partea . Lucrează pentru Fundația din Liban care pledează pentru liberatatea presei. Pe 3 august 2014, cel puțin 9 membri din familia să au fost uciși într-un atac
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
de origine palestiniană născută în anul 1942 în Nablus, Palestina. După ce a studiat la din Teritoriile Palestiniene Ocupate, ea a primit o bursă și a mers să își continue studiile în Statele Unite ale Americii. A obținut titlul de Master în literatură engleză la Universitatea Californiei de Nord și titlul de Doctor în Studiul Femeilor la Universitatea din Iowa , înainte de întoarcerea în Palestina în 1988. Este cea care a pus bazele Centrului de Afaceri al Femeilor din Nablus, care acum are sedii
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
Centrului de Afaceri al Femeilor din Nablus, care acum are sedii și în Gaza și în Amman. Lucrările sale includ numeroase romane și eseuri, traduse în mai multe limbi, inclusiv în limba ebraică. În anul 2006 a obținut Medalia pentru Literatură în urma romanului sau „The Image, the Icon, and the Convenant”. FORTEAZACUPRINS
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
trei romane relevante pentru cultura egipteană: "Awdat al-ruh" - 1933 (Întoarcerea sufletului), "Usfur min al-sharq" - 1938 (Pasărea Orientului) și "Yawmiyyat na’ib fi’l-aryaf" (Jurnalele de țară ale unui procuror). Primul roman a fost considerat un adevărat pas înainte în dezvoltarea literaturii arabe, fiind o mostră veritabilă de realism social, presărat cu umor morbid. Acțiunea are loc în Cairo și se concentrează pe viața unei familii egiptene de condiție medie, din care provine protagonistul - Muhsin, precum și celelalte personaje - cei doi unchi ai
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
câștigă un loc de onoare. Naghib Mahfuz este, fără îndoială, exponentul realismului egiptean, publicând trei capodopere în acest sens - toate reunite în Trilogia Cairo: "Bayn al-Qasrayn", "Qasr al-Shawq" și "Al-Sukkariyyah". Trilogia, pentru care Mahfuz a câștigat și Premiul Nobel pentru literatură, redă povestea unei familii musulmane cairote, în timpul ocupației britanice de la începutul secolului XX. Cele trei romane urmăresc trei generații, marcate de tirania patriarhală a lui Al-Sayyid Ahmad ‘Abd al-Jawad, care, își conduce familia cu o mână de fier. Primul roman
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
a se elibera de constrângerile emoționale și sexuale. Modernitatea a adus cu ea nevoia de exprimare a nemulțumirii profunde și a deziluziei cauzate de eșecul revoluției, care, în loc să îmbunătățească situația socială, a atras sărăcia sau corupția. Cum Naghib Mahfuz domină literatura egipteană a anilor 60, este demn de menționat că i se atribuie și un roman suprarealist - "Awlad ḥaratina" - 1959 (Băieții de pe strada noastră), în care eroul este în căutare de răspunsuri la întrebări existențiale. Romanul introduce alegoria în ficțiunea arabă
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
în bine o lume tulburată de violență. Începând cu anii 60, numeroși autori egipteni încep să își contureze individualități și viziuni specifice. Romanul atinge apogeul prin prisma recunoașterii internaționale a operelor lui Mahfuz, care câștigă, în 1988, Premiul Nobel pentru Literatură. Pe lângă acesta, un alt autor prolific al generației a fost Muhammad Yusuf al-Quˁayyid, cu romanul reprezentativ "Al-Hidad" (Doliul). În această etapă, temele abordate sunt extrem de variate, barierele lingvistice dintre araba literară și dialecte fiind doborâte. Tehnicile implicate în crearea romanelor
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
central în tradiția literară din Costă Rica, evidențiata de numeroșii autori care au apărut și de bibliotecile publice existente. Există 14 biblioteci publice în Alajuela, mai mult decât oricare altă provincie din țară. Universitatea din Costă Rica susține centre de literatură pentru copii în special în Alajuela, Grecia, Sân Ramón, Naranjo, Palmares și Zarcero. Orașul Alajuela susține frecvente concursuri și festivaluri de povestiri. Datorită tradiției sale literare bogate, Sân Ramón este adesea numit "la tierra de las poetaș" ("țara poeților"). Mulți
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
cărți, precum și broșuri ilustrative ale florei din Costă Rica. Autorul Fernando Contreras Castro, de asemenea născut și crescut în Sân Ramon, este un scriitor recunoscut la nivel internațional în ceea ce este descris ca fiind stilul de "generație urbană". Contreras preda literatura la Universitatea din Costă Rica. Scriitor despre realitățile sociale, Fabián Dobles a crescut în Atenas. Opera să se concentrează pe situația dificilă a celor săraci din Costă Rica. Dobles, membru al Partidului Popular Vanguard, a petrecut ceva timp în închisoare
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
l-a inventat. Aceste lucrări sunt în general considerate ca făcând parte din mișcarea Romantismului Întunecat, o reacție literară la Transcendentalism. Scrierile lui Poe reflectă teoriile sale literare: el nu a fost de acord cu didacticismul și alegoria. Sensul în literatură, a spus el în critica sa, ar trebui să fie un subcurent aflat chiar imediat sub suprafață; lucrările ale căror semnificații sunt prea evidente încetează să mai fie artă. Poe a urmărit originalitatea în opera sa literară și nu-i
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
traducere franceză a lui Charles Baudelaire. Prima traducere în limba română a fost realizată de scriitorul și criticul literar Ion Hobana și publicată sub pseudonimul Horia Banu în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, anul XI, 15 aprilie 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. Povestirea a fost tradusă apoi de Petre Solomon (publicată în volumul "", tipărit în 1968 de Editura Tineretului din București, pp. 170-190), de Florența Drăghicescu (publicată în volumul "Scurtă discuție cu o mumie
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
ajungerea sa în Ontario, Canada, a început să fie atrasă de muzică, iar la vârsta de doar 7 ani a început să ia lecții de mandolină și canto. În paralel a făcut și sport, a luat lecții de desen și literatură. Mai târziu, parinții săi au revenit în România, însa reacomodarea nu a fost ușoară pentru cântăreață, care a decis să se întoarcă în Canada. In anul 2004, un demo de-al său a fost auzit de către Jonathan Simkin, care a
Anca Pop () [Corola-website/Science/336356_a_337685]
-
fost un periodic proiectat să fie deținut și redactat de Edgar Allan Poe. Scriitorul avea un vis de lungă durată de a înființa o revistă americană cu standarde foarte ridicate, în scopul de a ridica din punct de vedere calitativ literatura epocii. În ciuda încercărilor de a atrage abonați și de a găsi susținători financiari și colaboratori, revista nu a mai fost publicată niciodată. Deși Poe s-a gândit să înființeze o revistă încă de prin 1834, el a lansat primul prospect
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
despre ea: „eu sunt destul de urât, Dumnezeu știe, dar nici "chiar" așa”. Într-o scrisoare către James Russell Lowell din data de 30 martie 1844, Poe a subliniat tipul necesar de revistă americană: Cât de îngrozitoare este starea actuală a literaturii noastre! Către ce se îndreaptă lucrurile? Noi vrem... o revistă lunară bine constituită, cu un caracter, o circulație și o capacitate suficientă de a controla și de a da tonul literaturii noastre. Ar trebui să fie un exemplu de gust
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
revistă americană: Cât de îngrozitoare este starea actuală a literaturii noastre! Către ce se îndreaptă lucrurile? Noi vrem... o revistă lunară bine constituită, cu un caracter, o circulație și o capacitate suficientă de a controla și de a da tonul literaturii noastre. Ar trebui să fie un exemplu de gust ridicat, dar nu prea rafinat: - adică, ar trebui să fie tipărită îndrăzneț, pe o hârtie excelentă, pe o singură coloană, și să fie ilustrată, nu doar împodobită, cu desene spirituale în
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
de Imperiul Napoleonian, Universitatea din Pisa a fost transformată în „Academie Imperială”, filială a Universității din Paris. Programele de studiu și cursurile au fost structurate după modelul educațional francez. Au fost înființate cinci noi facultăți: teologie, drept, medicină, științe și literatură). În 1810 a fost înființată "Scuola Normale Superiore din Pisa", după modelul celebrei "École normale supérieure" din Paris. În 1839, Universitatea din Pisa a găzduit primul congres al oamenilor de știință. Între 1 și 15 octombrie, peste patru sute de experți
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
de departamente. Facultățile oferă cursuri din următoarele domenii de studiu: Studiile pentru doctorat sunt de obicei organizate de către departamente. Cursurile sunt predate, în cea mai mare parte, în limba italiană, cu excepția unei serii de cursuri de la Facultatea de limbi și literaturi străine, a unor programe științifice, precum și a masteratelor în inginerie aerospațială ("EuMAS") și a masteratelor în informatică și crearea de rețele (organizate în comun cu "Scuola superiore di studi universitari e di perfezionamento Sant'Anna"). Universitatea din Pisa nu este
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
Artei Naive din Bacău, unde pe langă lucrările de sculptură prezintă și două tablouri. La sfârșitul anului 2001, pe 16 decembrie, debutează în artă fotografică la ediția a IV-a la Târgului Internațional de Artă Vizuală din București.Debutează în literatura în anul 2006. Din martie 2011 este Redactor șef și fondator al revistei Galeria naivă, Revista Artei Naive din România, prima de acest gen din țară. Sub egida revistei organizează: "Salonul Național de Artă Naivă „Policarp Vacarciuc”" - Iași, (2012, 2013
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
Cluj și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, Ed. S.C. Clear Vision Prinț S.R.L. , Cluj, 2009, pag.40, 41; Liga scriitorilor români. Dicționar biobibliografic - Anda Dejeu, vol. 1, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011, pag. 189, 190; Istoria literaturii scriitorilor români postrevoluționari (1989 - 2010) - Mihai Marcu, Editura Socrate, Craiova, 2011, pag. 482 - 485; Fotografia - document etnografic, Photography - ethnographic document, editat de Consiliul Județean Cluj și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, Ed. Tradiții Clujene, Cluj, 2011
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
Ed. Polirom, 2012, pag. 1061; Artă Naivă Județul Mureș 1970 - 2012 - Ilarie Gh. Opriș, Vasile Mureșan, Ed. Nico, Târgu Mureș, 2012, pag. 286. Artă Naivă în Argeș - Costin Alexandrescu, Ed. Alean a C.J.C.P.C.T. Argeș, 2012; O altfel de istorie a literaturii române contemporane - Ștefan Doru Dăncuș, George Coandă, Vali Nițu, Dan Șalapa, Grigore Timoceanu, George Terziu, vol. 2, Ed. Singur, Târgoviște, 2013, pag. 89-95. Vibrații de culoare în cântecul cuvintelor - Dorin Borda, Ed. Veritas, Târgu-Mureș, 2014, pag. 333-336; Efigii în filigran
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
contemporană, traducătoare, publicistă, jurnalistă media, cercetătoare de istorie recentă. Este membră a Uniunii Scriitorilor din 1971. S-a născut la 21 iulie 1947 din părinții Ion și Justina Diaconescu (născută Vlad), ambii profesori. Mama (licențiată a Facultății de Limba și literatura italiană, avându-l ca dascăl și mentor pe Alexandru Marcu, profesor și savant italienist )- născută în orașul Roman din părinții Gheorghe și Aurelia Vlad, a fost prietenă și colegă de clasă, la școala primară și apoi la liceul din orașul
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
Tatăl, licențiat strălucit al Facultăților de Litere și Filosofie din București, cu diplomat Magna cum laude înmânată de Regele Mihai I, a fost studentul preferat al profesorului Nicolae Cartojan care l-a oprit ca asistent la catedra sa de istoria literaturii române vechi încă din timpul studiilor. Ion Diaconescu începe o excepțională carieră universitară, dar odată cu moartea lui Nicolae Cartojan în 1944 și instaurarea comunismului va fi eliminat de către Ion Vitner de la catedră, epurat din învățământul universitar, arestat, apoi decăzut, multi
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
vremii, care-și reiau aceste cronici în volume publicate mai tarziu, ca Alexandru Piru (“Poezia românească contemporană. 1950 - 1975”, București 1975), Gabriel Dimisianu (“Opinii literare”- 1978, Bucuresti), Dan Cristea (“ Faptul de a scrie”- București 1980) sau Laurențiu Ulici (în volumul „Literatura Română contemporană - I. Promoția 70” - București 1995) etc. Se împrietenește cu Ileana Mălăncioiu și Gabriela Melinescu, surori mai mari întru poezie. Ioana Diaconescu publică poezie timp de câteva decenii, în revistele literare din țară și străinătate, în limba română și
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
în problema scriitorilor, cărturarilor și preoților supuși regimului concentraționar al închisorilor politice sau a celor urmăriți politic de regimul comunist). De asemenea este prezentă frecvent în emisiunea „Ora de veghe” a televiziunii ”Nașul ” abordând subiecte de interes în actualitate, de literatură și de istorie recentă. Laurențiu Ulici relua cronicile despre Ioana Diaconescu, publicate în presa vremii, după debutul editorial cu “Furăm trandafiri” (publicat la 19 ani) în volumul “Literatura Română contemporană I - Promoția 70”- București 1995: “Spontaneitatea și prospețimea feciorelnică, mai
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
de veghe” a televiziunii ”Nașul ” abordând subiecte de interes în actualitate, de literatură și de istorie recentă. Laurențiu Ulici relua cronicile despre Ioana Diaconescu, publicate în presa vremii, după debutul editorial cu “Furăm trandafiri” (publicat la 19 ani) în volumul “Literatura Română contemporană I - Promoția 70”- București 1995: “Spontaneitatea și prospețimea feciorelnică, mai mult decât <feminină>”, cu ”un număr mare de investigări lirice în imaginarul propriu adolescenței, străbătut cu ardoare și adorare ca un spațiu endemic, unde materia și-a pierdut
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]