106,336 matches
-
în care au fost incluse articole semnate de : "Cronica", "Facla", "Viața literară" and "Reporter" și "Reporter", iar după lovitura de stat de la 23 august 1944, a publicat în "România literară, "Luceafărul și "Tribuna. In anul 1931, a fondat revista "XY.Literatură și artă", cu colaborările lui N. Crevedia, Ilarie Voronca, Andrei Tudor, Mircea Streinul, Vasile Voiculescu, Anton Holban, T.T. Braniște, cu eseuri de C. Noica și V. Bârna, cu cronici literare de Oct. Șuluțiu. Acest lucru a fost urmat în 1933
Neagu Rădulescu () [Corola-website/Science/336370_a_337699]
-
fost profesor la Technionul din Haifa, în anul 1991 a fost cooptat de ca director stiințific la Institutul Stiințific de telescopie Spațială () care acționează Telescopul spațial Hubble din Statele Unite, de unde s-a retras ca profesor emerit în anul 2015. În literatura de știință popularizată a debutat cu „Universul Accelerat” ("The Accelerating Universe" - 2000), iar pentru „Secțiunea de aur - Povestea lui phi, cel mai uimitor număr” ("The Golden Ratio - The Story of Phi, the World's Most Astonishing Number" - 2002), considerată cea
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
-o până în 1877. Un alt redactor influent din istoria sa a fost Ferdinand Brunetière (după 1893). Aici au publicat Alexandre Dumas, Alfred de Vigny, Honoré de Balzac, Sainte-Beuve, Charles Baudelaire, George Sand, Alfred de Musset și alte nume mari ale literaturii din acea vreme, deoarece literatura avea inițial o pondere predominantă în conținutul revistei. Obiectivul revistei era de a dezvolta un spirit critic și analiza vieții politice în general (metode de administrație, organizare civilă și politică, resurse financiară, industriale și agricole
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
redactor influent din istoria sa a fost Ferdinand Brunetière (după 1893). Aici au publicat Alexandre Dumas, Alfred de Vigny, Honoré de Balzac, Sainte-Beuve, Charles Baudelaire, George Sand, Alfred de Musset și alte nume mari ale literaturii din acea vreme, deoarece literatura avea inițial o pondere predominantă în conținutul revistei. Obiectivul revistei era de a dezvolta un spirit critic și analiza vieții politice în general (metode de administrație, organizare civilă și politică, resurse financiară, industriale și agricole), prin comparație cu ceea ce se
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
societatea nu s-a schimbat îi zdruncină psihicul fragil și-l împinge către sinucidere. Chiar dacă nu se ridică la valoarea romanului " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" (1930) de Camil Petrescu, "Întunecare" rămâne una dintre cărțile valoroase ale literaturii române interbelice și scrierea fundamentală a lui Cezar Petrescu. Marele succes comercial al cărții l-a făcut celebru pe autor. Romanul a fost ecranizat ulterior de regizorul Alexandru Tatos într-un film omonim ce a avut premiera la 9 iunie
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
editare fusese obținut cu mare greutate de un coleg de gazetărie al autorului, când acesta din urmă își pierduse orice speranță că va mai vedea vreodată romanul tipărit. Editura Scrisul Românesc publica la acea vreme în special cărți școlare, precum și literatură scrisă de rude (gineri sau nepoți) ale conducătorilor politici care o sprijineau cu fonduri. Prima ediție completă a romanului, tipărită într-un tiraj de 7.000 de exemplare, s-a epuizat în mai puțin de o lună. Într-un interviu
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
lui Felix Aderca în 1929, Cezar Petrescu afirma că "Întunecare" este prima sa operă literară valoroasă. „Socot tot ce am publicat până la romanul "Întunecare", dibueli de ucenicie. N'am fost niciodată prea grăbit. Și mai ales am avut oroare de literatura livrescă. Cred că un romancier trebue mai întâi să trăiască viața, lăsând la o parte teoriile estetice și toate preocupările deformate ale breslei.” („Cezar Petrescu”, în Aurel Sasu, Mariana Vartic și Gheorghe Baltoc, "Romanul românesc în interviuri", Ed. Mi-nerva, București
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
2 vol. - intitulată ediție definitivă), ed. a VI-a (Editura Cugetarea - Georgescu Delafras, București, 1943, 2 vol. - intitulată ediție definitivă), ed. a VII-a (Editura Cugetarea - Georgescu Delafras, București, [1946], 2 vol.), ed. a VIII-a (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, [1953], 1 vol. - ilustrații și vignete de Aurel Stoicescu), ed. a IX-a (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, [1955], 1 vol. - ilustrații și vignete de Aurel Stoicescu, intitulată ediția a 2-a), ed. a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
a VII-a (Editura Cugetarea - Georgescu Delafras, București, [1946], 2 vol.), ed. a VIII-a (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, [1953], 1 vol. - ilustrații și vignete de Aurel Stoicescu), ed. a IX-a (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, [1955], 1 vol. - ilustrații și vignete de Aurel Stoicescu, intitulată ediția a 2-a), ed. a X-a (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1959, 1 vol. - intitulată ediția a 3-a) și ed. a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
ilustrații și vignete de Aurel Stoicescu), ed. a IX-a (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, [1955], 1 vol. - ilustrații și vignete de Aurel Stoicescu, intitulată ediția a 2-a), ed. a X-a (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1959, 1 vol. - intitulată ediția a 3-a) și ed. a XI-a (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960, 1 vol. - intitulată ediția a 4-a). Toate edițiile publicate până în anul 1953 au fost
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
ilustrații și vignete de Aurel Stoicescu, intitulată ediția a 2-a), ed. a X-a (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1959, 1 vol. - intitulată ediția a 3-a) și ed. a XI-a (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960, 1 vol. - intitulată ediția a 4-a). Toate edițiile publicate până în anul 1953 au fost tipărite în două volume, din motive tehnice tipografice și comerciale, determinându-l pe autor să renunțe la împărțirea inițială în trei
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Mă simțieam când revoltat social, când „reacționar odios”, după linia sângelui patern ori matern”, mărturisea Cezar Petrescu în 1929. Ca și Radu Comșa, Cezar Petrescu a absolvit Facultatea de Drept (în 1915), fără să profeseze vreodată deoarece s-a dedicat literaturii și gazetăriei. Nu a fost înrolat la începerea războiului și a ocupat prin examen la 19 septembrie 1916 postul de administrator (girant) de plasă în comuna Mălini din județul Suceava, având îndatorirea de a asigura aprovizionarea cu alimente și furaje
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
a folosit de experiența sa de ziarist. El a observat realitatea din cele mai diverse medii, valorificând observația ambianței umane cu talentul romancierului. Criticul Alex. Ștefănescu scria că „este vorba, în fond, despre o combinație de gazetărie de senzație și literatură melodramatică, scrisă cu vervă și cu o eleganță stilistică bine însușită, practicată firesc”. (Alex. Ștefănescu, "Istoria literaturii române contemporane") Scriitorul și-a grupat romanele și volumele de nuvele pe cicluri, vrând să realizeze o variantă românească a "Comediei umane" a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
observația ambianței umane cu talentul romancierului. Criticul Alex. Ștefănescu scria că „este vorba, în fond, despre o combinație de gazetărie de senzație și literatură melodramatică, scrisă cu vervă și cu o eleganță stilistică bine însușită, practicată firesc”. (Alex. Ștefănescu, "Istoria literaturii române contemporane") Scriitorul și-a grupat romanele și volumele de nuvele pe cicluri, vrând să realizeze o variantă românească a "Comediei umane" a lui Balzac, despre care George Călinescu afirma că nu se ridică la înălțimea intențiilor autorului, deși îi
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
nervoasă...”. Neputința personajelor de a schimba rânduiala socială se datorează asumării de către intelectuali a unei condiții marginale, care contribuie la izolarea lor pe plan social. Autorul considera că Radu Comșa este un „om de prisos” (tip uman frecvent întâlnit în literatura rusă, îndeosebi în scrierile lui Turgheniev), adică un om izolat din cauza faptului că se afla în dezacord cu societatea vremii, și-și mărturisea propria neputință de a-i oferi o soartă favorabilă: „lipsit de orientare ca și acest intelectual, n-
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Cezar Petrescu sunt semnificative pentru că se înscriu într-o tradiție literară românească, chiar dacă au scăderi artistice. Iritat de succesul la public al romanelor lui Cezar Petrescu, criticul George Călinescu îi nega autorului calitatea de mare romancier, catalogându-l în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" drept „un manufacturier modest, cu meritele sale într-o literatură încă restrânsă”. Romanul "Întunecare" era considerat „o cronică de război superficială, de o anume eleganță ziaristică, dar informă, lunecând pe deasupra realității umane spre a se
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
artistice. Iritat de succesul la public al romanelor lui Cezar Petrescu, criticul George Călinescu îi nega autorului calitatea de mare romancier, catalogându-l în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" drept „un manufacturier modest, cu meritele sale într-o literatură încă restrânsă”. Romanul "Întunecare" era considerat „o cronică de război superficială, de o anume eleganță ziaristică, dar informă, lunecând pe deasupra realității umane spre a se pierde într-un studiu social, dus până după încheierea păcii”, un roman eșuat și lipsit
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
de Buchverlag der Morgen din Berlin; un fragment al traducerii a fost inclus în vol. "Sommersonnenwende", 1958, pp. 103-164), spaniolă ("Se acerca la tormenta", Editorial Quetzal, Buenos Aires, 1961; traducere de Estela Canto; reeditată în 1974 de Editorial de Arte y Literatura din Havana), rusă ("Крушение", Государственное издательство художественной литературы, Moscova, 1963; traducere de M. Lvova și Zlata Potapova), cehă ("Raněný tmou", Melantrich, Praga, 1981; traducere de Vladimír Kuklík) și estoniană ("Pimenemine", Eesti Raamat, Tallinn, 1989; traducere de Natalie Alver). Romanul "Întunecare
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
pronunță cu „e” inițial, varianta de transcriere „hermetism” este într-o oarecare măsură forțată, putând chiar induce la confuzia cu doctrina antică a hermetismului. De aceea, pare preferabilă utilizarea cuvântului în forma sa barbiană - "ermetism". Ermetismul este o tendință în literatură, devenită curent literar, cu precădere după Primul Război Mondial, mai ales în poezie, caracterizată prin folosirea deliberată, uneori cu ostentație, a unui limbaj excesiv intelectualizat, obscur, dificil, criptic, adesea ininteligibil, considerat ermetic. În poezie, eretismul se manifestă ca o tendință
Ermetism (literatură) () [Corola-website/Science/336570_a_337899]
-
ce poate fi revelat numai prin inițiere. În poezie, ermetismul se manifestă prin încifrarea discursului liric într-un spirit ezoteric. Un rol important în cristalizarea noțiunii de poezie ermetică l-au avut poeții francezi Stéphane Mallarmé și Paul Valéry. În literatura română, Ion Barbu apare ca primul poet ermetic, în ipostaza sa ultimă de adept al „frumosului necontingent”, cu versurile absconse din ciclurile Uvedenrode și "Joc secund". Ermetismul său, nu numai al imitatorilor săi, este mai mult de natură filologică. Lucian
Ermetism (literatură) () [Corola-website/Science/336570_a_337899]
-
la Filarmonica Banatul din Timișoara și la Opera din Timișoara. A fost director al Filarmonicii și al Operei. Bustul său a fost realizat de Aurel Gheorghe Ardeleanu și dezvelit la 1 august 2014. Poet, prozator, eseist și traducător, a lăsat literaturii române peste 50 de volume de beletristică, unele traduse în mai multe limbi de circulație internațională, lucru care i-a adus numeroase premii naționale și internaționale. Bustul său a fost realizat de Aurel Gheorghe Ardeleanu și dezvelit la 3 august
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
gastronomice și de prim critic al restaurantelor mari care au apărut la Paris în secolul al XVIII-lea și au înflorit sub regimul lui Napoleon, Grimod este la fel de important ca Brillat-Savarin și reprezintă o sursă de citate la fel de bogată în literatura gastronomică franceză prin cele opt volume anuale ale "L'Almanach des gourmands", pe care le-a scris și publicat din 1803 până în 1812. Termenul "gourmand" și-a păstrat încă sensul de „lăcomie”, unul dintre cele șapte păcate de moarte, și
Alexandre Balthazar Laurent Grimod de La Reynière () [Corola-website/Science/336597_a_337926]
-
Epitaful ca poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane este o parodie a epitafului funerar. Creatori de astfel de epitafuri au fost în literatura română George Topîrceanu, George Ranetti, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), Virgil Carianopol, Tudor Arghezi, Alexandru Clenciu etc. <poem>Epitafuri Pe mormântul: "De săracie și necaz" "Întâia oară doarme treaz." "Ici doarme Niță Busuioc," "Și nu mai
Epitaf (poezie epigramatică) () [Corola-website/Science/336608_a_337937]
-
10 octombrie 1961, Tel Aviv) a fost un producător, regizor, director și critic de teatru român și israelian, de origine evreiască. După Dan Almagor, el a fost cel dintâi producător independent din istoria teatrului israelian. Născut la București, a studiat literatura și filozofia la Universitatea din București. După 23 august 1944 a condus, alături de Ion Vasilescu și I.Golea teatrul de revistă „Gioconda” (Grădina Gioconda) și, după moartea lui Constantin Tănase, teatrul muzical „Savoy”. ,De asemenea a realizat spectacole la grădinile
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
în comuna Răcăciuni, județul Bacău, așa cum rezultă dintr-o copie a certificatului său de deces anexată în documentarul Dumitru Caciona. În mod paradoxal sau de-a dreptul genial, Dumitru Caciona (alias "Tache Caciona") este considerat a fi un clasic al literaturii aromâne, deși activitatea sa literară se rezumă la doar câteva poezii și la ”cîte ceva răzleț”, publicat din când în când. El a debutat publicistic în anul 1909, pe când era student, în "Calendarul Armănescu" al revistei "Graiu Bun", cu poezia
Tache Caciona () [Corola-website/Science/336610_a_337939]