106,336 matches
-
este un Festival-Concurs Național de Literatură organizat anual în România, la Târgoviște, de Centrul Județean de Cultură Dâmbovița, Societatea Scriitorilor Târgovișteni, Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” și Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească”, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România. Concursul Național de Literatură „” se desfășoară cu patru secțiuni de creație (poezie, proză scurtă, eseu și teatru scurt), prima ediție având loc la Văcărești, Dâmbovița, 19 octombrie 1969. Este unul dintre cele mai prestigoase și importante festivaluri de literatură din țară, alături de "Festivalul-Concurs Național
Moștenirea Văcăreștilor () [Corola-website/Science/337062_a_338391]
-
din România. Concursul Național de Literatură „” se desfășoară cu patru secțiuni de creație (poezie, proză scurtă, eseu și teatru scurt), prima ediție având loc la Văcărești, Dâmbovița, 19 octombrie 1969. Este unul dintre cele mai prestigoase și importante festivaluri de literatură din țară, alături de "Festivalul-Concurs Național de Proză „Mihail Sadoveanu”" de la Iași și "Festivalul Național de Literatură „Marin Preda”" organizat la Siliștea Gumești, Teleorman. Este o manifestare efectivă ca răspuns la testamentarului legământ al lui Ienăchiță Văcărescu: <poem> Urmașilor mei Văcărești
Moștenirea Văcăreștilor () [Corola-website/Science/337062_a_338391]
-
eseu și teatru scurt), prima ediție având loc la Văcărești, Dâmbovița, 19 octombrie 1969. Este unul dintre cele mai prestigoase și importante festivaluri de literatură din țară, alături de "Festivalul-Concurs Național de Proză „Mihail Sadoveanu”" de la Iași și "Festivalul Național de Literatură „Marin Preda”" organizat la Siliștea Gumești, Teleorman. Este o manifestare efectivă ca răspuns la testamentarului legământ al lui Ienăchiță Văcărescu: <poem> Urmașilor mei Văcărești Las vouă moștenire Creșterea limbii românești Ș-a patriei cinstire. Printre cei care au luat inițiativă
Moștenirea Văcăreștilor () [Corola-website/Science/337062_a_338391]
-
Gumești, Teleorman. Este o manifestare efectivă ca răspuns la testamentarului legământ al lui Ienăchiță Văcărescu: <poem> Urmașilor mei Văcărești Las vouă moștenire Creșterea limbii românești Ș-a patriei cinstire. Printre cei care au luat inițiativă la crearea unui festival de literatură, valorificând celebrul testament al boierului, este menționat profesorul Constantin Manolescu, urmat de Victor Petrescu, un investigator al lecturii târgoviștene, precum și o serie de tineri scriitori târgovișteni. Până în anul 1981, festivalul se ocupă în special să valorifice tinerele talente ale județului
Moștenirea Văcăreștilor () [Corola-website/Science/337062_a_338391]
-
familia preotului Ion Ionescu și a soției sale, Mariana (n. Ștefănescu), în comuna buzoiană Amaru. A urmat studii elementare în satul natal (1954-1958) și la Ploiești (1958-1960), Liceul „I.L. Caragiale” din Ploiești (1960-1965) și apoi la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965-1970). A beneficiat de o bursă de specializare la Paris (1974), iar în anul 1981 a obținut titlul de doctor în filologie al Universității din București cu teza "Proza lui Tudor Arghezi", ce a fost
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
() a fost un filolog american specializat în limbile clasice. El a predat din 1899 până în 1935 ca profesor de limba și literatura greacă la Trinity College din Hartford. a fost fiul cel mai tânăr al fermierului și tâmplarului Isaac Babbitt (1831-1888) și al soției lui, Sarah Cole Babbitt (1833-1898). Fratele său mai mare a fost germanistul Eugene Howard Babbitt (1859-1927). Frank Cole
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
Universitatea Harvard. În 1898 s-a mutat pe un post similar la Trinity College din Hartford (Connecticut), unde și-a petrecut viața predând și lucrând în cercetarea vechilor texte grecești. În 1899 a fost numit profesor Hobart de limba și literatura greacă. Începând din 1908 până în 1931 el a îndeplinit și funcția de secretar al facultății. El a fost ales membru al Institutului de Arheologie din America, al Asociației Filologice Americane (președinte în mandatul 1926/27) și membru fondator al Asociației
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
Sarah Frances Babbitt (1906-1988), a fost profesoară de educație fizică. Tatăl ei a jucat tenis la nivel înalt până la bătrânețe și a jucat squash timp de 60 de ani. Babbitt a lucrat la traducerea și îngrijirea mai multor ediții de literatură greacă. El a publicat studii și eseuri critice despre Homer și Lucian de Samosata, care au apărut în reviste de specialitate americane și europene. Cea mai cunoscută operă a sa este traducerea colecției "Moralia" a lui Plutarh pentru "Loeb Classical
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
Martin Heidegger. În 1976 Kittler a obținut doctoratul în filosofie cu o teză despre poetul Conrad Ferdinand Meyer. Între 1976 și 1986 a lucrat ca asistent universitar la "Deutsches Seminar" din cadrul aceleiași universități. În 1984 a obținut abilitarea în istoriei literaturii germane moderne. El a predat de mai multe ori ca profesor invitat la universități din Statele Unite ale Americii, precum Universitatea Berkeley din California, University of California, Santa Barbara și Universitatea Stanford. Din 1986 până în 1990, el a condus proiectul "Literature
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
nu este un pseudopod pentru extinderea corpului uman. Ea urmează logica de creștere care lasă o istorie scrisă în urma ei”. (Kittler în "Geschichte der Kommunikationsmedien". În: Jörg Huber, Alois Martin Müller (editori): "Raum und Verfahren".) În consecință, el consideră că literatura scrisă se va manifesta prin scrierea de programe de calculator și prin inscripționarea continuă pe circuite integrate: „După cum știm și pur și simplu nu spunem, nici o ființă umană nu mai scrie. [...] Astăzi, scrierea umană reprezintă inscripții arse în siliciu prin
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
2 XI 2010; -Virgil Rațiu Mugur de iarnă, în Mesagerul de Bistrița-Năsăud, 23 X 2010; -Deac Susana-Mugur de iarnă, în Răsunetul Bistrița din 29 XII 2010; Fragmente din cronici: Traducerea se remarcă prin competență filosofică și stilistică. Exemplele din domeniul literaturii folosite frecvent și cu dezinvoltură de filosoful-literat nu pierd nimic în urma transferului din franceză în română. Alex. Ștefănescu, România literară, 1994 Atracția poetei pentru spațiul pastoral este frecventă și conturată de tendințe conservatoare, de evocare, invocare și reașezare pentru posteritate
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
sovietică și apoi rusă specializată în publicarea operelor literare sovietice, rusești și străine în limba rusă. În prezent, este o companie de stat federală. Sediul ei se află în Moscova, pe strada Novaia Basmannaia nr. 19. Editura de Stat pentru Literatură Artistică (ГИХЛ) a fost înființată la 1 octombrie 1930 în Moscova prin fuzionarea sectorului literar-artistic al "Gosizdat" cu editura "Zemlia i fabrika". În 1934 a fost redenumită Goslitizdat (Гослитиздат). În 1937 ea a fuzionat cu editura Academia. Începând din anul
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
1 octombrie 1930 în Moscova prin fuzionarea sectorului literar-artistic al "Gosizdat" cu editura "Zemlia i fabrika". În 1934 a fost redenumită Goslitizdat (Гослитиздат). În 1937 ea a fuzionat cu editura Academia. Începând din anul 1963 ea poartă numele de Editura Literatura Artistică (Художественная литература, ИХЛ). Editura a publicat operele clasice ale literaturii universale, precum și cele mai semnificative opere ale scriitorilor contemporani străini. Scriitorii contemporani ruși erau incluși doar dacă fpceau parte din grupul celor mai cunoscuți scriitori, denumiți "clasicii literaturii sovietice
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
cu editura "Zemlia i fabrika". În 1934 a fost redenumită Goslitizdat (Гослитиздат). În 1937 ea a fuzionat cu editura Academia. Începând din anul 1963 ea poartă numele de Editura Literatura Artistică (Художественная литература, ИХЛ). Editura a publicat operele clasice ale literaturii universale, precum și cele mai semnificative opere ale scriitorilor contemporani străini. Scriitorii contemporani ruși erau incluși doar dacă fpceau parte din grupul celor mai cunoscuți scriitori, denumiți "clasicii literaturii sovietice". În anii 1960-1980 Hudlit a fost principala editură din URSS în
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
Editura Literatura Artistică (Художественная литература, ИХЛ). Editura a publicat operele clasice ale literaturii universale, precum și cele mai semnificative opere ale scriitorilor contemporani străini. Scriitorii contemporani ruși erau incluși doar dacă fpceau parte din grupul celor mai cunoscuți scriitori, denumiți "clasicii literaturii sovietice". În anii 1960-1980 Hudlit a fost principala editură din URSS în domeniul literaturii clasice, ca număr de cărți tipărite și ca tiraj. Astfel, în anii 1967-1977 au fost publicate 200 de volume din seria "Biblioteca de literatură universală". Fiecare
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
precum și cele mai semnificative opere ale scriitorilor contemporani străini. Scriitorii contemporani ruși erau incluși doar dacă fpceau parte din grupul celor mai cunoscuți scriitori, denumiți "clasicii literaturii sovietice". În anii 1960-1980 Hudlit a fost principala editură din URSS în domeniul literaturii clasice, ca număr de cărți tipărite și ca tiraj. Astfel, în anii 1967-1977 au fost publicate 200 de volume din seria "Biblioteca de literatură universală". Fiecare volum (inițial într-un tiraj de 300.000 de exemplare, din 1973 — 303.000
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
denumiți "clasicii literaturii sovietice". În anii 1960-1980 Hudlit a fost principala editură din URSS în domeniul literaturii clasice, ca număr de cărți tipărite și ca tiraj. Astfel, în anii 1967-1977 au fost publicate 200 de volume din seria "Biblioteca de literatură universală". Fiecare volum (inițial într-un tiraj de 300.000 de exemplare, din 1973 — 303.000 de exemplare) conținea o prefață, note și ilustrații. Seria "Biblioteca de literatură universală" s-a suprapus cu seria "Biblioteca clasică", fondată în 1977 și
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
anii 1967-1977 au fost publicate 200 de volume din seria "Biblioteca de literatură universală". Fiecare volum (inițial într-un tiraj de 300.000 de exemplare, din 1973 — 303.000 de exemplare) conținea o prefață, note și ilustrații. Seria "Biblioteca de literatură universală" s-a suprapus cu seria "Biblioteca clasică", fondată în 1977 și limitată la operele publicate în secolele XIX—XX. "Biblioteca clasică" a fost concepută pentru a umple golurile în reflectarea istoriei literaturii universale și a avut inițial în plan
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
prefață, note și ilustrații. Seria "Biblioteca de literatură universală" s-a suprapus cu seria "Biblioteca clasică", fondată în 1977 și limitată la operele publicate în secolele XIX—XX. "Biblioteca clasică" a fost concepută pentru a umple golurile în reflectarea istoriei literaturii universale și a avut inițial în plan publicarea a 147 de cărți. Editura a publicat intensiv operele alese ale lui Lev Tolstoi și Mihail Șolohov (într-un tiraj de 1 milion de exemplare fiecare), o colecție de scrieri ale lui
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
Cărți în schimbul maculaturii" din 1974, au fost publicate în 20 de ani un număr de aproximativ 200 de opere de ficțiune într-un tiraj de 210 milioane de exemplare. De asemenea, Goslitizdat a lansat "Roman-Gazeta", revistele Moskva, Neva, "Zvezda", "Detskaia literatura". Începând din anul 1963 editura a avut o filială la Leningrad. În 1980 editura a fost decorată cu ordinul Steagul Roșu al Muncii. Potrivit evidențelor Comitetului de Stat pentru Edituri din anii 1980, editura era unul dintre principalii editori de
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
Începând din anul 1963 editura a avut o filială la Leningrad. În 1980 editura a fost decorată cu ordinul Steagul Roșu al Muncii. Potrivit evidențelor Comitetului de Stat pentru Edituri din anii 1980, editura era unul dintre principalii editori de literatură artistică. În ceea ce primește tirajul și numărul de foi tipărite, "Literatura artistică" era una dintre primele edituri sovietice, aflându-se în 1980 pe locul II, în urma editurii Prosveșcenie. În anii 1980-1990 indicatorii activității editoriale a editurii au fost următoarele:
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
În 1980 editura a fost decorată cu ordinul Steagul Roșu al Muncii. Potrivit evidențelor Comitetului de Stat pentru Edituri din anii 1980, editura era unul dintre principalii editori de literatură artistică. În ceea ce primește tirajul și numărul de foi tipărite, "Literatura artistică" era una dintre primele edituri sovietice, aflându-se în 1980 pe locul II, în urma editurii Prosveșcenie. În anii 1980-1990 indicatorii activității editoriale a editurii au fost următoarele:
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
limba ebraică, dar și în alte limbi, mai ales franceză, realizând comparații între ele, dar a publicat și cronică de filmו. În 1950 a început să lucreze la cotidianul "Al HaMishmar" și a fost redactor al suplimentului literar al ziarului, "Literatura", până în anul 1984. În această calitate i-a încurajat pe scriitorii aflați la început de carieră și a promovat temele literare preferate. Predecesorii săi au fost Avraham Shlonsky și Lea Goldberg. În anii 1951-1952 a realizat o emisiune radiofonică despre
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
până în anul 1984. În această calitate i-a încurajat pe scriitorii aflați la început de carieră și a promovat temele literare preferate. Predecesorii săi au fost Avraham Shlonsky și Lea Goldberg. În anii 1951-1952 a realizat o emisiune radiofonică despre literatura franceză la BBC. Mai târziu, în anii 1954-1965, a lucrat la postul de radio "Vocea Israelului". Între anii 1977 și 1982 a reprezentat Israelul la organizația PEN International. Ca membru al Partidului Unit al Muncitorilor (Mapam) și-a început cariera
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
în mod fundamental la înțelegerea unei perioade și a atmosferei literare de la începuturile existenței statului Israel. A obținut mai multe premii: premiul Fichman, premiul Talfir, premiul Bernstein, premiul Societății Autorilor, Compozitorilor și Editorilor de Muzică din Israel (ACUM), premiul pentru literatură al primului ministru (1996) și premiul pentru traducere al Ministerului Educației (2000). Yoffe a decedat pe 21 iunie 2008, în urma unei boli pulmonare. Yoffe a fost apropiat de generația de scriitori din vremea Războiului de Independență. Critica sa a însoțit
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]