108,934 matches
-
Arabia Saudită (7,3), Canada (7,2), dar este înaintea Regatului Unit (7,0), a Spaniei (6,4) și a Italiei (4,8). Franța este, în același timp, una dintre statele Uniunii Europene care înregistrează procentajele cele mai mari de persoane provenite din familii de imigranți (din prima sau a doua generație) în rândul persoanelor între 25 și 54 de ani, cu 13,1% imigranți și 13,5% copii ai cel puțin unui imigrant, dând un total de 26,6%, înaintea Regatului
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
2008, 5,3 milioane de imigranți, sau cu mai mulți decât în 1999 și 8,3% din populația totală. 40% dintre aceștia aveau naționalitate franceză, pe care au putut-o obține prin naturalizare sau prin căsătorie. Imigranții sunt, în principal, proveniți din Uniunea Europeană (34%), din Maghreb (30%), din Asia (14%, dintre care o treime din Turcia) și din Africa subsahariană (11%). Copiii imigranților, descendenții direcți ai unuia sau alor doi imigranți reprezentau, în 2008, 6,5 milioane de persoane, adică 11
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
a depășit 30% în 1985 și 60% în 1995. Totuși, această democratizare a învățământului nu a înlăturat și inegalitățile sociale: 25% din copiii de muncitori, născuți între 1974 și 1978 au obținut diplome de învățământ superior, față de 75% din copiii proveniți din clase sociale mai înstărite. Aceste inegalități sunt și mai puternice la nivel de "grandes écoles": doar 2,9% dintre studenții admiși la Școala Națională de Administrație în 2008 aveau vreun părinte muncitor. După de comparare a sistemelor de educație
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
într-o manieră inegală, care a accentuat inegalitățile economice între gospodării. În medie, salariile persoanelor ce lucrau în sectorul privat cu normă întreagă au atins în 2007 brut, sau net pe lună, față de brut, adică net lunar pentru bugetari. Veniturile provenite din proprietatea mobiliară sau imobiliară nu reprezentau decât 9% din venitul primar brut al gospodăriilor, dar această parte este deosebit de variabilă de la o gospodărie la alta. În 2007, 7,2% din francezi dispuneau de un venit cu 50% mai mic
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Växjö în sud și Kalmar pe coasta de est, în apropierea insulei Öland. Zona este probabil locuită încă din Epoca de piatră de către populațiile care au migrat din sud de-a lungul coastei, până în Kalmar. Numele de Småland ("țări mici") provine din faptul că regiunea era o combinație de teritorii independente: Kinda (astăzi parte din Östergötland), Tveta, Vista, Vedbo, Tjust, Sevede, Aspeland, Handbörd, Möre, Värend, Finnveden și Njudung. Fiecare dintre aceste teritorii avea propriul sistem legislativ în epica Vikingilor și în
Småland () [Corola-website/Science/296694_a_298023]
-
în unele din teritoriile Elveției - în sudul Cantonului Ticino, deși aceasta nu implică nici un fel de unitate administrativă. Numele celtic dat de Isubri acestei așezări nu este atestat, cunoscută fiind numai denumirea sa romană - Mediolanum. Milano (Milano în limba italiană), provine așadar din denumirea în latină, "mediolanum" cu înțelesul de "în mijlocul câmpului", de unde a fost preluat în limba româna arhaică sub forma de "Mediolan". Numele german al orașului este Mailand, pe când în dialectul local din Lombardia vestică localității i s-a
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
și naționale, cum ar fi ziare reviste, stații de transmisie TV și radio. Ca multe dintre orașele Italiei, Milano și împrejurimile sale au o artă culinară proprie. Arta culinară milaneză include cotoletta alla milanese (despre care unii spun c-ar proveni din Austria și că n-ar fi altceva decât celebrul „Wienerschnitzel“/șnițel vienez). Tot din specificul acestei zone face parte și cassoeula (un cotlet înăbușit cu varză de Savoia și sos de tomate), ossobuco (cotlet cu sos de tomate și
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
Deoarece Ploieștiul era principalul producător de petrol al țării, în România el a căpătat porecla de „Capitala aurului negru” sau „Orașul aurului negru”. Deși în prezent cantitatea de țiței extras în zonă scade continuu, cele patru rafinării prelucrează cantități însemnate provenind din importuri, produsele rafinate fiind transportate prin conducte spre București, Constanța și Giurgiu. Orașul a rămas ancorat în această industrie, cu preponderență în industria extractivă de prelucrare a țițeiului și industrii legate de această ramură (construcții de mașini, echipamente electrice
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
doua destinație turistică de top din Italia), Brescia, Mantova, Pavia, Como, Cremona, Bergamo, Sondrio, Lecco, Lodi, Varese, Monza și Brianza și lacurile Garda, Como, Maggiore și Iseo. Limba oficială, la fel ca și în restul Italiei este italiana. Numele regiunii provine de la lombarzi, o populație germanică, care a venit în această regiune după căderea Imperiului Roman de Apus. Lombarzii au cucerit nordul Italiei, în secolul VI. În 1167, cele mai mari orașe din Lombardia au întemeiat în scopuri defensive "Liga Lombardă
Lombardia () [Corola-website/Science/296709_a_298038]
-
fusese organizat un concurs, iar Consiliul European de la Dublin, din decembrie 1996, a anunțat numele artistului câștigător. Valorile nominale ale bancnotelor se eșalonează între 5 € și 500 €. Spre deosebire de monedele euro, bancnotele euro nu au o față națională, ca să indice de unde provin. Această informație este însă conținută într-un cod de pe reversul biletului. Prima literă indică în mod unic țara în care a fost emisă, numerele rămase (adunate apoi și cifrele sumei și readunate până ce rămâne o singură cifră) dând o cifră
Bancnote euro () [Corola-website/Science/296706_a_298035]
-
apropiere între ei. Din Imperiu au mai venit cei mai prigoniți, mai ales creștinii și preoții lor. Limba geților s-a păstrat precum și modul de viață și ocupațiile autohtonilor. Deși a avut o perioadă relativ scurtă, colonizarea Daciei cu oameni proveniți din toate provinciile imperiului a fost cea mai intensă, iar limba latină s-a impus că lingua franca. Istoricul Dio Cassius scria că regele dac Duras a renunțat la domnie și i-a transmis funcția lui Decebal-Diurpaneus, ce era ""ager
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Maximus Tracul ce a purtat războaie cu dacii. Decius, Gallienus și Aurelian au primit titlul de "dacicus" în anumite inscripții. În Historia Augusta scrie că în cursul reprimării răscoalei monetarilor, împăratul a pierdut 7000 de soldați, printre care și daci proveniți din cei supuși împăratului în timpul luptelor și înrolați în armată română. Apar daci sculptați pe arcul de triumf de la Thessalonic al împăratului Galerius. Costobocii erau un trib dacic situat în nordul Daciei, Moldovei și în Basarabia actuala până în sudul Galitiei
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
fierului, olăritul și țesutul. S-a descoperit la Bornis un fragment de vas, pe care era zgâriat în pastă arsă numele Scorilo, cunoscut în antroponimia dacica. S-au descoperit amfore și obiecte ceramice, obiecte din metal, fibule, catarame, chei, monede provenind din subsidii. Sunt atestate existența unei organizări de tip politic și militar, fiind descoperit tezaur de vase de argint la Muncelul de Sus, piesele de harnașament de bronz placate cu foita de argint de la Sabaoni, sau inventar de urne funerare
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
cultură materială dacica de datează din sec. II-III, în Transilvania, fiind vase și fragmente de vase dacice autohtone amestecate cu obiecte române. Au fost descoperite așezări dacice că Lechinta de Mureș, Casolt, Obreja, Noslac, Calbor, Soporu de Câmpie. Numeroși coloniști proveniți din Dalmatia, Moesia, Pannonia, Tracia, Italia, Grecia, Asia Mică, Siria, Hispania, Gallia s-au stabilit în Dacia, în speranța unei vieți mai ușoare sau a unui câștig mai bun. Colonizarea a fost organizată de statul român. Colonizarea a făcut ca
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
politică regiunii. După moartea sa din 453, puterea hunilor a slăbit și sunt împrăștiați de gepizi. Au lăsat puține dovezi arheologice, ce constau în obiecte de podoaba că diademe de aur, podoabe de căciulite cu incrustații de pietre semiprețioase, ce proveneau din morminte că cele de la Rotopanesti și cazanele de bronz descoperite la Buhaeni, Bălțeni, Dulceana, Desa, Hotarani, Sucidava, Bosneagu. Gepizii, ce au fost supuși un timp hunilor, s-au răsculat și i-au învins în 454, preluând stăpânirea asupra Pannoniei
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
o comună cu reședința la Bușteni. Un proces-verbal datat 1 decembrie 1874 atestă că reședința comunei Podul Neagului a fost mutată la "Sinaia", care și-a primit astfel numele în acel an (de la cel al Mănăstirii Sinaia, al cărei nume provine la rândul sau de la cel al Muntelui Sinai). La 9 mai 1880 Sinaia a dobândit statutul de comună urbană și cuprindea cătunele Izvor, Furnică și Poiana Țapului. Intravilanul orașului Sinaia a fost astfel desprins din domeniul comunei Podul Neagului, care
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
precum și mulțumită drepturilor acordate evreilor de Polonia, centrul comunității ebraice din Europa s-a mutat spre răsărit (Boemia-Moravia, Polonia și Lituania). În felul acesta, se ajunge la o nouă fază a limbii idiș. Primele urme scrise ale limbii idiș occidentale provin din anul 1272, sub forma unei dedicații într-o carte de rugăciuni și a unui glosar pe marginea unui manuscris al Bibliei, cu influențe slave, în special din limba poloneză. Idișul mediu (în germană Mitteljiddisch ori Mitteljüdisch): (1500-1700) - Limba se
Limba idiș () [Corola-website/Science/296712_a_298041]
-
principal prin preponderența cuvintelor de origine latină, fie moștenite, fie împrumutate după constituirea limbii. Există și un substrat galic, din care au rămas relativ puține cuvinte. În număr ceva mai mare au rămas cuvinte dintr-un suprastrat germanic, din care provin cele mai vechi împrumuturi. În tot cursul istoriei sale, limba franceză s-a îmbogățit cu numeroase cuvinte din limbi foarte diferite, care au intrat în limbă fie direct, fie indirect. Cele mai multe împrumuturi au provenit mai demult din limba italiană, iar
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
dintr-un suprastrat germanic, din care provin cele mai vechi împrumuturi. În tot cursul istoriei sale, limba franceză s-a îmbogățit cu numeroase cuvinte din limbi foarte diferite, care au intrat în limbă fie direct, fie indirect. Cele mai multe împrumuturi au provenit mai demult din limba italiană, iar astăzi predomină cele din engleză. Dintre mijloacele interne de îmbogățire a lexicului, o sursă foarte importantă a fost și rămâne derivarea. Și prin compunere s-au creat și se creează cuvinte noi, dar mai
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
care l-au numit "alpha", cu precizarea că la ei nu avea nici o semnificație. În Europa occidentală, anticii etrusci foloseau același semn: romanii, imitându-i, i-au dat forma actuală. Semnul semitic A desemna în scrierea feniciană și în cele provenite din ea un sunet glotalic, ʔ. Numele ʔaleph înseamnă „bou” în dialectele vest-semite. Însă ipoteza răspâdită în unele surse, cum că semnul grafic pentru viitorul „a” ar proveni din capul de bou folosit în scrierea hieroglifică egipteană (cod Alan Gardiner
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
forma actuală. Semnul semitic A desemna în scrierea feniciană și în cele provenite din ea un sunet glotalic, ʔ. Numele ʔaleph înseamnă „bou” în dialectele vest-semite. Însă ipoteza răspâdită în unele surse, cum că semnul grafic pentru viitorul „a” ar proveni din capul de bou folosit în scrierea hieroglifică egipteană (cod Alan Gardiner F2), este eronată - pentru glotalicul ʔ se folosea imaginea unui vultur (cod Gardiner G1). Grecii au fost primii care au notat sistematic vocalele, atribuindu-i fiecăreia un semn
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
sau „u"), ea va fi numită vocală centrală. În limbile neolatine, „a” accentuat se păstrează (spre exemplu, lat. tardivă "lacte" (latina clasică "lax, lactis") - rom. "lapte", it. "latte"). În română, se remarcă un număr de adaptări ale vocalei: „A-” privativ provine din „ņ” indo-european, prefix negativ, realizat în greaca veche fie ca „a-”, fie ca „an-” - forma „a-” e prezentă înaintea consoanelor, iar „an-” înaintea vocalelor. Din φονη (grc. „voce”), limba română păstrează „afon”, iar din αλφάβητος (grc. „alfabet”) vom avea
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
ca „a-”, fie ca „an-” - forma „a-” e prezentă înaintea consoanelor, iar „an-” înaintea vocalelor. Din φονη (grc. „voce”), limba română păstrează „afon”, iar din αλφάβητος (grc. „alfabet”) vom avea „analfabet”. De regulă, particula semnifică absența. Sub această formă, „a” provine din prepoziția latină „ad” (lat. „la”, „spre”, „către”). În limba română, „a agrăi” are înțelesul de „a vorbi către”, a se adresa cuiva (arhaism). „A” inițial protetic (adăugat ca atare) e specific dialectului aromân al limbii române. De exemplu, românescului
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
cel de Al Doilea Război Mondial, Sicilia a fost eliberată de forțele anglo-americane între 10 iulie și 16 august 1943. După 1946, Sicilia a devenit regiune autonomă și a beneficiat de reformă agrara parțială din 1950-1962, precum și de fondurile speciale provenite de la "Cassa per îl Mezzogiorno", fondul guvernului italian pentru regiunile din sud.
Sicilia () [Corola-website/Science/296740_a_298069]
-
de județe, care a cuprins o parte din luna martie a Gothia și martie Hispaniei sub controlul contelui de Barcelona și rudele sale. Originea numelui Catalunya face obiectul unor diverse interpretări, din cauza lipsei de dovezi. O teorie sugerează că "Catalunya" provine de la numele Gothia (sau Gauthia) Launia ( "Teren de goți"), de la originile contorizează catalane, lorzi și oameni au fost găsite în luna martie a Gothia, cunoscut sub numele de Gothia, de unde Gothland> Gothlandia> Gothalania> Cathalaunia> Catalonia, teoretic, derivat. După căderea Imperiului
Catalonia () [Corola-website/Science/296731_a_298060]