12,690 matches
-
Soroca, Bălti, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, sătul Tatarburnu făcea parte din Ocolul Achermanului a Ținutului Bender . Ca urmare a anexării Bugeacului de către ruși, musulmanii turco-tătari au părăsit acest teritoriu și s-au stabilit în Dobrogea și în Bulgaria. Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
este capitala statului Surinam, locată în districtul cu același nume. Populația capitalei este de aproximativ 250.000 de locuitori. este situat pe malul râului Suriname la 15 kilometri de Oceanul Atlantic. Primii colonizatori ai acestor ținuturi au fost olandezii,care în 1603 au deschis un punct comercial aici,însă în 1630 Paramaribo a fost câștigată de britanici ,iar în 1650 a devenit capitala noii colonii britanice.în următoarea perioadă până la dobândirea independenței Surinamului orașului a aparținut
Paramaribo () [Corola-website/Science/309387_a_310716]
-
din această perioadă, poetul invită prietenii să-i scrie la: «Adresa: M. Eminescu, com. Florești, plasa Jiul de Sus, județul Dolj - Stația Telegrafo-Poștală Filiași» (satul Florești aparține azi județului Gorj). Într-o scrisoare către colegii din redacția "Timpului", poetul aprecia ținutul ca fiind deosebit de pitoresc: «Locul în care sunt e cât se poate de frumos. Râuri, codru, șes, dealuri, munții în depărtare, frumos adecă în puterea cuvântului, încât să fiu Bodnărescu aș nenoroci poate "Convorbirile" cu amintiri de călătorie ale unui
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
a aparut cea de-a treia piesă, "No Sob Stories, Please!" (Va rog, fără istorii plângăcioase!), având drept subiect încăpăținarea prin care se pot depăși orori precum comunismul sau violul. În toamna lui 2000, a creat o expoziție permanentă despre ținutul rural natal, intitulată "Farewell, My Transylvania!" (Adio, Transilvania mea!), prezentată în presa americană, română și maghiară . În ianuarie 2002 i s-a conferit statutul de artist rezident la Bloomfield College. "The Peasant Princess" (Prințesa taranca), o piesă muzicală bazată pe
Ella Veres () [Corola-website/Science/310449_a_311778]
-
răspândite pe o suprafață de mai multe zeci de kilometri pătrați și cunoscute de ciobanii locului încă din anul 1750, fiind botezate de aceștia „izvoare cu burcut” (nume împrumutat probabil din maghiarul „borviz”). O cercetare științifică a apelor minerale din ținutul Dornelor este cunoscută în literatura de specialitate în jurul anului 1790. Chimistul Hacquette de Nürnberg realizează în această perioadă o analiză relativ completă a apelor din Dorna și din localitățile limitrofe Candreni și Șar. Recunoașterea oficială a importanței izvoarelor minerale și
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
anii de după 1853 surse scrise ale istoriei locale pomenesc despre răscoalele dornenilor împotriva recrutării cu sila, despre construcția în 1830 a Podului Armeanului care traversa Râul Bistrița în zona Chilia și despre nenumărate persecuții la care au fost supuși locuitorii ținutului Dornei de către stăpânirea habsburgică. În anul 1848, în perioada când primar este George Burcă, se construiește în locul actualului pod de la piață, un pod care s-a numit „al vicilicilor” (participanții dorneni la evenimentele revoluționare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
este reliefată prin obiectele găsite aici din care se remarcă: topor, secure, brățara etc. În perioada Daciei romane (106-271) s-au format pe teritoriul orașului Călan pagus-ul Aquae, precum și alte așezări romane (vicus-uri). Orașul Călan făcea parte dintr-un vechi ținut al unor cneji și juzi români care și-au păstrat față de voevodat și principatul Transilvaniei vreme îndelungată o situație politică, administrativă și judecătorească proprie. Călanul și satele din jur treptat, sunt transformate în sate iobăgești, proces ce s-a încheiat
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
stăpân al orașului avea să devină Gheorghe Brancovisc. Numele ambilor stăpâni au lăsat gusturi amare locuitorilor din acele vremuri. Ei au asuprit locuitorii băștinași pentru îmbogățirea lor personală. Domnia lui Iancu de Hunedoara, între anii 1446 - 1453, ca stăpân al ținutului, aduce și privilegii orășenilor. Acestor privilegii li se vor adăuga și altele, mai târziu de către regele Matei Corvin. O serie de evenimente au adus amărăciune în rândul populației orașului, astfel : Cu toate acestea orașul a rămas viu. Bogățiile din adâncurile
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
de Savoya, Banatul care în 1522 fusese ocupat de turci în urma căderii Timișoarei, trece sub stăpânire austriacă. Împăratul Carol al VI-lea și mai târziu fiica sa Maria Therezia dau privilegii care atrag specialiștii mineri din toate provinciile Austriei în ținutul montanistic al cărui centru era Oravița. Primii coloniști au locuit în comuna vecină Ciclova, fiindcă aceasta, în urma recensământului din 1717, avea 166 de case, în timp ce Oravița avea doar 77 de case. Abia in 1720, curtea imperială din Viena aprobă spesele
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
rânduri care se stabilesc în Oravița timp de 53 de ani, din 1717 până în 1770. Pentru educarea și instruirea copiilor muncitorilor colonizați aici, guvernul din Viena decide să se deschidă o școală primară la Oravița. Aceasta este prima școală din ținutul Oraviței și Timișoarei, deci din această parte a Banatului. Limba germană a fost limba de predare în această școală. Pentru copiii români se înființează și o școală românească. În 1793, după decapitarea regelui Ludovic al XVI-lea și instaurarea terorii
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
face parte din cadrul Carpaților Meridionali, în grupa muntoasă Retezat-Godeanu, și mai este denumită depresiunea tectono-erozivă «Valea Jiului» sau «Petroșani». În secolul al XIII-lea, teritoriul pe care se află orașul Uricani făcea parte din voievodatul lui Litovoi ("terra Lytua") care cuprinde ținutul Gorjului, Valea Jiului și Țara Hațegului. Un document ce datează din 18 aprilie 1461, menționează, printr-un decret al voievodului Ardealului, că Murzina (Marginea), cneaz de Densuș, își vinde moșiile, printre care și Sylotena (Valea Vacii), un teritoriu de 10 km
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]
-
fost obligați să plătească dări mănăstirii până când domnitorul Alexandru Moruzi a cerut în 1805 delimitarea moșiei și a târgului care își redobândea astfel libertatea în schimbul plății unei dări anuale de 35 de ocale de ceară. Hârlăul a devenit atunci reședința ținutului Hârlău, până când acesta a fost desființat în 1834 și împărțit între ceea ce urma să fie județele Botoșani și Iași. La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul era reședința plășii Coșula a județului Botoșani, fiind alcătuit din centrul orașului, plus suburbiile
Hârlău () [Corola-website/Science/297053_a_298382]
-
asasinarea lui Geanibek, Hoarda a trecut printr-un război civil care a durat decenii. În penultimul deceniu al secolului al XIV-lea, mai multe state - Horezm, Astrahan și Cnezatul Moscovei - au încercat să scape de dominația tătara. În același timp, ținuturile de la cursul inferior al Niprului au fost anexate de Marele Ducat al Lituaniei și de Regatul Poloniei. Generalul tătar Mamai, stăpânul Hoardei Albastre, însă fără să fi avut învestitură că han, a încercat să reimpună autoritatea Hoardei asupra Rusiei. Oastea
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
statele baltice, Ucraina și Belarus, cu sarcina de a instala guvernări bolșevice în aceste teritorii. Înaintarea nou createi Armate de vest a început în noaptea de 17 - 18 noiembrie 1918, pentru ocuparea vacuumului operațional creat de retragerea germanilor, așa numitul "Ținut Transvistula - Привислянский край" al fostului Imperiu Rus, operațiune cu numele de cod "Obiectiv-Vistula". Pe 5 ianuarie 1919, Armata Roșie a intrat în Minsk aproape fără să întâmpine rezistență, punând capăt existenței efemerei Republici Populare Belarus. În același timp, unitățile de
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
, alternativ "Secuieni" sau "Saac", a fost unul din cele 17 județe istorice care au existat înainte de 1829 în Țara Românească. Conform istoricului Constantin C. Giurescu "numele i se trage de la populația venită din Ținutul Secuiesc, din Ardeal, populație amestecată, români și secui. Colonizarea a început, se pare, pe vremea cavalerilor teutoni (1211-1225). Pe aici trecea drumul pe Valea Teleajenului, care asigura legătura de comerț cu Brașovul." Județul avea ca stemă doi butuci de vie
Județul Săcuieni () [Corola-website/Science/305030_a_306359]
-
Se pare că în prima jumătate a sec. II î.e.n. toate aceste formațiuni gentilice și tribale constituiau patru uniuni puternice, fiecare emițând (încă din secolul anterior) monedă proprie. Nu se poate cunoaște data la care aceste ramuri tracice au ocupat ținuturile carpato-dunărene, locuite încă din epoca paleolitică; cert este însă că cei dintâi autori antici care îi menționează îi consideră autohtoni, deci instalați aici din timpul primelor migrații indo-europene, tracice. Geto-dacii s-au desprins din masa triburilor trace, începând să-și
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
trăiau în regiunile Dunării de Jos. Tucidide nota că: "... tracii locuiesc între Munții Haemus și Rodopi, ..., după aceea, dacă treci munții Haemus, dai peste geți stabiliți dincoace de Istru, mai ales în vecinătatea Pontului Euxin. Geții și populația din acest ținut se învecinează cu sciții" Video
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
Murádin și redactat de Dezső Juhász, apărut în nouă volume între 1995 și 2004, sub auspiciile Societății Lingvistice Maghiare. În Transdanubia occidentală sunt cinci grupuri de dialecte: cel de nord-vest, cel din județul Vas, cel din județul Zala, cel din ținutul Őrség și cel din ținutul Hetés. În sud-vestul regiunii intră și o parte limitrofă din Slovenia, iar în vestul ei Burgenland, land din Austria în care trăiesc și maghiari. Caracteristici fonetice: În domeniul morfologiei se remarcă desinențele de complemente de
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
Juhász, apărut în nouă volume între 1995 și 2004, sub auspiciile Societății Lingvistice Maghiare. În Transdanubia occidentală sunt cinci grupuri de dialecte: cel de nord-vest, cel din județul Vas, cel din județul Zala, cel din ținutul Őrség și cel din ținutul Hetés. În sud-vestul regiunii intră și o parte limitrofă din Slovenia, iar în vestul ei Burgenland, land din Austria în care trăiesc și maghiari. Caracteristici fonetice: În domeniul morfologiei se remarcă desinențele de complemente de loc "-bu/-bü " în loc de "-ból
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
asemenea, sufixul de infinitiv este aici "-nyi" în loc de "-ni": "sietnyi" vs. "sietni" „a se grăbi”. Aici sunt cuprinse grupul de dialecte din jurul lacului Balaton, cel din nordul regiunii de la vest de Dunăre, cel de la Dunărea de nord și cel din ținuturile Csallóköz din Slovacia și Szigetköz. Este o regiune mai apropiată de limba comună decât cea din Transdanubia occidentală. Caracteristici fonetice: Și aici sufixul de infinitiv devine "-nyi" ("írnyi" vs. "írni" „a scrie”) și desinențele complementelor de loc îl pierd pe
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
Și aici sufixul de infinitiv este "-nyi", dar sunt și alte particularități în morfologia verbului în Baranya și Slavonia: În Sudul Marii Câmpii sunt cuprinse grupul de dialecte din zona orașului Baja, cel din zona orașului Szeged și cel din ținutul Kiskunság. Aparțin tot de această regiune dialectele maghiare din Voivodina (Serbia), din județul Arad și din județul Timiș. Particularități de pronunțare: În această regiune cade consoana finală a desinenței "-hoz/-hez/-höz" „la” și a sufixului "-szor/-szer/-ször" „de
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
de viață a țăranilor care au trăit pe aceste meleaguri cu sute de ani în urmă. Pe lângă obiectivele turistice antropice în care omul își etalează măiestria, o importanță deosebită o au punctele de atracție naturală concretizate prin minunatele locuri ale ținutului istoric, câteva dintre acestea fiind: Mai mare căldare glaciară de pe versantul nordic este iezeru, delimitată de nord și nord - est de Culmea Pietrosului. În fundul căldării se află lacul glaciar Iezerul 1870 m în forma ovală, lung de 80 m, lat
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
burlaci, clerul, care avea la dispoziție o bisericuță din lemn, construită în 1778, era alcătuit din 5 persoane. Școala Parohială, deschisă pe lângă biserică în 1867, la 1 ianuarie a fost transformată în școală de zemstvă. Recensământul din 1897 la Căinari, ținutul Bender 1167 de suflete. În 1910 Căinarii cuprindeau 298 de case cu o populație de 1.460 de oameni. În toamna anului 1922 Instituția română Casa Noastră înzestrează 332 de țărani din Căinari cu 1333 ha de pământ. Peste un
Căinari () [Corola-website/Science/305102_a_306431]
-
pământ pustiu, de țelină. Posibil că numele localității să se tragă de aici, deoarece cuvântul „ialovița”, de proveniență sârbo-croată, are și sens de pământ înțelenit. Evoluția administrativ-teritorială începe în 1566, când Moldova feudală a fost pentru prima dată împărțită în ținuturi, iar începând cu secolul XIX - în județe. Recesământul din anul 1774 a înregistrat 20 de ținuturi, localitatea Ialoveni făcând parte din ținutul Orhei-Lăpușna. Pe parcursul anilor 1812-1917 satul Ialoveni, ca și întreaga Basarabie, se află sub stăpânirea Rusiei țariste. Satul Ialoveni
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
de proveniență sârbo-croată, are și sens de pământ înțelenit. Evoluția administrativ-teritorială începe în 1566, când Moldova feudală a fost pentru prima dată împărțită în ținuturi, iar începând cu secolul XIX - în județe. Recesământul din anul 1774 a înregistrat 20 de ținuturi, localitatea Ialoveni făcând parte din ținutul Orhei-Lăpușna. Pe parcursul anilor 1812-1917 satul Ialoveni, ca și întreaga Basarabie, se află sub stăpânirea Rusiei țariste. Satul Ialoveni se afla pe atunci în componența ținutului Chișinău. În această perioadă la 14 octombrie 1819, protopopul
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]