10,949 matches
-
Mărășești, de „Focul Viu” sau de „Focul nestins” de la Andreiașu, o emanație de gaze naturale ce se aprind în mod spontan, etc. Deplasarea turiștilor în spațiul rural vrâncean are o bază motivațională largă. Astfel, cel sosit aici are posibilitatea să admire peisajele locale, munții, dealurile, pădurile, flora și fauna. Totodată el poate să descopere portul și dansul popular, să participe la sărbători locale, să facă plimbări cu carul tras de boi sau trăsura cu cai. Individual sau în grup, se pot
PERSPECTIVE ALE DEZVOLT?RII TURISMULUI RURAL VR?NCEAN by Camelia BUT? () [Corola-publishinghouse/Science/83104_a_84429]
-
cu țuică de prune sau un pahar de vin din renumitele podgorii vrâncene. El se poate bucura de sărmăluțele, brânza și smântâna cu mămăligă, de păstrăvul afumat în scoarță de brad. De asemenea, amatorii de arta veche au posibilitatea să admire monumentele de cult cu valoare istorică și culturală și o arhitectură deosebită pentru stilul propriu veacului trecut. Turismul rural în județul Vrancea a debutat în condiții dintre cele mai bune, sprijinit fiind de atracțiile naturale variate, dar și de bogăția
PERSPECTIVE ALE DEZVOLT?RII TURISMULUI RURAL VR?NCEAN by Camelia BUT? () [Corola-publishinghouse/Science/83104_a_84429]
-
într-un spirit diletant, școlar și maimuțăresc. Sînt repere care, din nefericire, jalonează și în prezent o mare parte a actualității noastre poeticești. Lucian Blaga află un reper ce ne salvează de la inanitatea totală, la Bacovia, prizonier al altei epoci, admiră un simț rar al desenului, iar în Arghezi vede un orator de "reușite". Catalogare ce-i dă prilejul de a-și manifesta refuzul față de poezia lirică, una depresivă, de spovedanie și atmosferă, văduvită de un principiu liberator. Puritatea abstractă a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a treia zi spre o viață veșnică și glorioasă, în însoțirea Mîntuitorului. După ce Sufletul s-a închinat Domnului, el este dus prin deosebite locașuri ale Sfinților, Pentru a privi frumusețile Raiului. Această vizitare a locuințelor cerești ține șase zile. Sufletul admiră și slăvește atunci pe Dumnezeu care din nemăsurată Sa bunătate și dragoste, l-a adus din neființă în ființă, învrednicindu-l a se bucura de mulțimea negrăitelor bunătăți, pe care în viața aceasta el nu putea să și le închipuiască
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sufletele celor drepți, grupate sub forma unui uriaș vultur, principii drepți compun figura uriașei acvile - simbol al armoniei lumii ridicate pe dreptate. În al șaptelea cer, al planetei Saturn odihnesc sufletele contemplative. În cerul al optulea, cerul stelelor fixe, Dante admiră triumful lui Hristos. Aici, la ruga Beatricei, Sfîntul Petru cercetează pe Dante asupra credinței și în urma răspunsurilor primește apostoliceasca binecuvîntare. Sfîntul Iacob îl cercetează pe poet asupra speranței/nădejdii (Beatrice îl asigură pe Sfînt că stăpînește această virtute) și dă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mi-s în minte;/ în scurtu-mi vers, puterea-ți dă pe față!" (Paradisul, Cîntul XVIII). În contemplarea ultimă, mijlocită de Sfîntul Bernard pe lîngă Maica Domnului, își reafirmă neputința, cu slabele-i mijloace de a reda întocmai misterele ce le admiră: "Ce mic mi-e graiul, și ce slab mijloc" (Paradisul, Cîntul XXXIII). Bun cunoscător al științei epocii sale, extraordinar autodidact, Dante era stăpîn pe tutto la scibile (tot ce se putea cunoaște și ști) la începutul veacului al XIV-lea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
universală, constituie o lume morală în lumea naturală, și tot ce e mai înalt și mai divin între lucrările lui Dumnezeu; într-însa consistă gloria adevărată a lui Dumnezeu - căci dacă mărimea și bunătatea sa n-ar fi cunoscute și admirate de către spirite, glorie nici n-ar exista. Față de această cetate divină își manifestă el, propriu vorbind, bunătatea, în timp ce înțelepciunea și puterea lui se arată pretutindeni. Așa cum mai sus am constatat armonie desăvîrșită între cele două regnuri ale naturii, cel în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de mâine. Aceleași trăsături ale copilului abia pictat le rezerva pentru unul dintre ostașii care, la dreapta scenei, cu pușca În mână, Îmbrânceau mulțimea ce fugea din oraș, rezolvată În pictură - bătrânii maeștri flamanzi nu existau doar pentru a fi admirați - prin pătratele ferestrelor și ruinele negre, dințate, ce se profilau pe roșul incendiilor și exploziilor, care Încorona dealul În depărtare. - Nu pot să apreciez arta, a comentat Markovic. - În realitate, nu-i artă. Arta se hrănește din credință. - Nici din
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Venindu-și În fire, Faulques privise Într-o parte și dăduse de niște ochi verzi, mari și lichizi, care priveau aceeași pânză. Din Întâmplare, Încrucișaseră două zâmbete politicoase și oarecum complice, făcuseră un comentariu scurt despre pictura pe care o admirau amândoi (și natura, subliniase ea, are pasiunile ei), Își luaseră un rămas-bun impersonal În tăcere, iar ochiul antrenat al lui Faulques observase gentuța de fotograf care Îi atârna femeii pe umăr, și o ciudată Împletire de pași și hazard prin
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
strugurilor și mai verzi din pricina luminii de pe stradă, blugii care Îi puneau În evidență picioarele zvelte, lungi și subțiri, și zâmbetul amabil de recunoaștere, care Îl făcuse să se oprească, pentru a comenta muzeul și tabloul pe care amândoi Îl admiraseră, neștiind că acel moment Îi schimba sensul Întregii vieți. Suntem, avea să gândească mai târziu, rodul regulilor oculte ce guvernează Întâmplările: de la simetria Universului la clipa când traversezi o sală de muzeu. Faulques a apropiat felinărașul de zid, cam pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fiindcă primul gând de a abandona aparatele fotografice și a picta bătălia bătăliilor i se năzărise lui Faulques În fața tabloului din palatul Uffizi În ziua când Olvido Ferrara și el Înlemniseră În sala, din fericire goală timp de cinci minute, admirând compoziția extraordinară, perspectiva, racursiurile magnifice ale picturii pe lemn, una dintre cele trei care reprezentau episodul militar din 1 iulie 1432 de la San Romano, o vale de lângă râul Arno, Între oștile Florenței și Sienei. Olvido Îi atrăsese atenția lui Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
rateuri pe drumul de pământ care șerpuia printre pini. Ziua era luminoasă și caldă. Briza blajină dinspre sud nu izbutise să Îndulcească de una singură temperatura de pe dig, când el s-a oprit și a sprijinit motocicleta pe suport. A admirat o clipă albastrul cobalt al mării de cealaltă parte a molului cu felinar din port, năvoadele brune și verzi Îngrămădite lângă bintele pescarilor care, la ora aceea, lucrau În larg, clinchetul fungilor clătinate de briză pe catargele duzinii de nave
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ale armurii - peste războinicul aztec Înjunghiat, sângeroasă fuziune de fier și carne, ca un preludiu al noii rase. În urmă cu ani, când nici măcar n-avea de gând să picteze ori credea că renunțase pe vecie să mai Încerce, Faulques admirase fresca aceea enormă aproape o jumătate de oră, trântit pe spate pe o bancă lângă Olvido, până Își Întipărise În memorie toate amănuntele. Și am văzut asta Înainte, a spus deodată, iar glasul i-a răsunat În ecoul boltei pictate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe celelalte. Pe care le știm dumneata și cu mine. Întors spre el, Markovic Își mijea pleoapele, complice. - Te referi la vorbele care abia se pronunță ori apar doar În fața celui care le știe? - La ele. Celălalt a continuat să admire fresca. - Știi ceva, domnule Faulques? După ce-am ieșit din lagărul de prizonieri, când m-am dus la un spital din Zagreb, primul lucru pe care l-am făcut la ieșire a fost să mă duc la o cafenea din
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vânătoare, trăgând focuri inutile În bombardierele de vânătoare turcești. Carmen Elsken a sosit la cinci și un sfert. Faulques a auzit-o venind. S-a spălat pe mâini, și-a pus o cămașă și i-a ieșit În Întâmpinare. Ea admira peisajul, Încercând să vadă, dintr-o strungă de deasupra golfului, locul pe unde trecea zilnic șalupa cu turiști. Își lăsase părul liber, purta o rochie de la Ibiza cu bretele, lungă până la glezne, și sandalele de dimineață. — Frumos loc, a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
masă. A stat așa un moment, absorbit, apoi și-a atins nasul. E adevărat, a spus. Mi-am luat libertatea să vin azi-dimineață, când ai coborât În sat. Voiam să arunc o privire. Am stat o vreme și ți-am admirat munca. Sunt unele lucruri la care aveam nevoie să mă gândesc singur, În fața acestei picturi. Și dă-mi voie să-ți spun: nu știu dacă-i bună, dar te face să gândești. Spune multe despre dumneata. Și despre mine. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dezvoltat În mod uimitor. Fiecare țărancă oricît de săracă ar fi fost, avea În lada de zestre de la capul capului, costumul cusut cu mîna. În fiecare casă, se torcea, se țesea și se coseau costumele, care au fost atît de admirate de străini. Timpul de relaxare și veselie se petrecea la nunți, boteze, nedei, hramuri ale bisericii. Aceste nedei, erau expoziții ale artei, expuse pe viu sub cerul liber. CÎntecele de veselie, de dor și de ducă,ale Înfrățirii omului cu
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
și un fanatic iluminat, din familia Nietzsche). Nu e nici un semidoct cucerit de retorica plină de vorbe umflate a fascismului. El e, mai degrabă, fascist din neputința de a fi comunist. O și spune de nenumărate ori, după cum spune că admiră Germania pentru că nu poate admira (mai mult: pentru că Îi repugnă) Franța, pentru că e scârbit de politicianismul și eșecurile neputincioasei, debilei democrații galice. Drieu e destul de lucid pentru a vedea În Mein Kampf ceea ce e de văzut: „gândire de jurnalist rudimentar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
familia Nietzsche). Nu e nici un semidoct cucerit de retorica plină de vorbe umflate a fascismului. El e, mai degrabă, fascist din neputința de a fi comunist. O și spune de nenumărate ori, după cum spune că admiră Germania pentru că nu poate admira (mai mult: pentru că Îi repugnă) Franța, pentru că e scârbit de politicianismul și eșecurile neputincioasei, debilei democrații galice. Drieu e destul de lucid pentru a vedea În Mein Kampf ceea ce e de văzut: „gândire de jurnalist rudimentar, avid de un senzaționalism grosolan
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
susținem, ca regulă generală, cele 3-4 ședințe pe săptămână. Bineînțeles, există cazuri de pasionați de jogging sau de persoane în situații speciale care practică zilnic această formă de mișcare, unii dintre ei chiar și de două ori pe zi. Le admirăm tenacitatea și pasiunea, însă nu suntem de acord cu această practică, dată fiind existența anumitei uzuri biologice care apare prin repetarea excesivă a unui efort fizic la nivelul anumitor structuri biologice (ligamente, articulații). Sunt numeroase studii care au dovedit științific
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
antologia sa unicul fragment rămas din ceea ce el numește prima carte a minciunilor, datînd din secolul al XVI-lea. Minciuna poate fi reprobabilă, iar noi ne simțim ofensați dacă am fost trași pe sfoară; totuși, cînd nu sîntem implicați, putem admira istețimea și îndrăzneala unor înșelători talentați. Apărută recent, Ghidul mincinosului (Dale 1992) este clasificată de librari drept o carte umoristică, după cum a fost și intenția celui care a editat-o. În ciuda riscului de a fi dați în judecată pentru calomnie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și în miturile și în basmele populare, probabil din folclorul oricărei comunități; poveștile despre înșelătorii și vicleșuguri sînt abundente. Mai mult, protagoniștii acestor acțiuni nu sînt înfățișați drept personaje negative. Odiseu este numai un exemplu din lunga listă de eroi admirați pentru șiretenia și nesinceritatea lor (Homer 1974:291-295; cf. Wax 1986:4). Platon (1966:53-54) îi atribuie lui Socrate teoria că zeii nu mint, însă în Biblie, Vechiul Testament conține numeroase situații în care Iehova îi înșeală pe muritori. Recent, s-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cinstită" (în privința valorii căreia trebuie consultat Platon) ar fi o realizare de care ei nu sînt capabili: Ei nu pot spune decît minciuni necinstite... (Nietzsche 1968b:573) Afirmații de acest gen par să semnaleze o dihotomie simplă: minciuna e de admirat dacă e spusă de oameni măreți, însă e de condamnat dacă e spusă de preoți și filosofi. Însă există numeroase alte referințe la minciună în textele lui Nietzsche care nu ilustrează această dihotomie. O tratare mai detaliată a subiectului se
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ca soarele; repetarea adjectivului: frumos-frumos; lungirea unui sunet (consoană sau vocală) din componența adjectivului: frumooos; folosirea unui enunț exclamativ: ce frumos!; prefixarea neologică: super-/ hiper-/ ultra-/ mega-/.../ frumos; asocierea cu diminutive: frumos-frumușel etc. În afara funcției sintactice-tip de atribut adjectival (Admira florile frumoase.), adjectivul mai poate îndeplini, la nivelul propoziției, următoarele funcții sintactice 97: * nume predicativ: Viața este frumoasă. * complement indirect: Din cauza prafului, din alb s-a făcut negru. * complement circumstanțial de mod/ atribut circumstanțial 98: Ea mergea hotărâtă. * complement circumstanțial
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
reprezintă mărturia interesului și admirației autoarei pentru slujitorii scenei, actori și regizori: „Faptul că îi cunoșteam, că participam zi de zi, minut cu minut, la elaborarea spectacolului nu reducea elementul de surpriză, de încântare pe care-l încercam privindu-i, admirându-le talentul, nebănuitele nuanțe, sensibilitatea și vibrația pe care le transmiteau spectatorilor, acelora care nu pot bănui câtă migală, câtă pricepere, câtă osteneală și câtă disciplină sunt necesare actorului.” După șapte interviuri cu regizorul Liviu Ciulei, urmează o serie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286986_a_288315]