144,219 matches
-
strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pămînt, tu, biruitorul neamurilor! 13. Tu ziceai în inima ta: "Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; 14. mă voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt." 15. Dar ai fost aruncat în locuința morților, în adîncimile mormîntului! 16. Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
eram destul de bine ancorați în tematici, propagandistul nostru era nevoit să cam dea din colț în colț, până când unul dintre noi, mai îndrăzneț, după o perlă de înțelepciune filozofică a tovarășului, s-a ridicat fără a mai cere permisiunea, informând adunarea: - îmi pare rău, dar atâta vreme cât aici se izbește filozofia de toți pereții, eu unul părăsesc sala! Cine dorește să rămână, să rămână! Avem libertatea opțiunii! Și a plecat. Toți am rămas înmărmuriți! Dânduși seama că era extrem de periculos ca atitudinea
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
sale, care a fost, omul. Ziua a treia dumnezeu a folosit-o managerial, întâi pentru chestii de organizare, apoi pe la chindie a trecut și la creație. A despărțit până la prânz apele de uscat, „Și a numit Dumnezeu uscatul pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Și a văzut dumnezeu că este bine" (Facerea, I, 10). După cum se vede, moșul era de fiecare dată tare încântat de treaba lui, sărea într-un picior, scotea limba, făcea tumbe, că tot nu-l
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
debarcarea; fără solemnitate, fără manifestații, cu un anumit număr de urale pentru Congres, Constituție, Regele constituțional și familia regală. Joîo VI era prizonierul Congresului provizoriu, alcătuit dintr-o seamă de ambițioși și de iluminați ai masoneriei, care vorbeau în plină Adunare de "Supremul arhitect". Câteva luni în urmă, la l octombrie 1822, Regele e silit din nou să jure pe Constituție... Și, cu toate acestea, o bună parte din populație e împotriva Constituției. Sunt, în primul rând, nobilii, care nu văd
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Don Carlos se trudise de multă vreme s-o realizeze. Formula nu durează însă decât numai câteva luni. Când progresiștii îi retrag sprijinul, Joîo Franco prezintă Regelui demisia; nu putea guverna singur, împotriva unui Parlament ostil. Ultimele alegeri aduseseră în Adunarea Deputaților și câțiva din șefii republicani: Antonio José de Almeida, Afonso Costa, Braga, Menezes - care-și continuau de pe tribuna Camerei opera începută în redacții, în lojile masonice și pe stradă. Don Carlos îl convinge pe Franco să guverneze fără Parlament
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
venită fii, oră a revoluției!". La intrarea Regelui în teatrul "Dona Amelia" publicul izbucnește într-o manifestație ostilă. În mahalale, copiii cântă un refren implorând Fecioara Maria să pună capăt dictaturii... La 20 noiembrie se petrece o ședință istorică în Adunarea Deputaților. Costa ia cuvântul și, după ce critică dictatura din punct de vedere legal, atacă violent pe Don Carlos, sfîrșindu-și filipica printr-o apostrofă rămasă celebră: "Pentru mult mai puține crime s-a rostogolit, în Franța, pe eșafod, capul lui Ludovic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și, după ce critică dictatura din punct de vedere legal, atacă violent pe Don Carlos, sfîrșindu-și filipica printr-o apostrofă rămasă celebră: "Pentru mult mai puține crime s-a rostogolit, în Franța, pe eșafod, capul lui Ludovic XVI!". Zadarnic cere Președintele Adunării expulzarea deputatului republican. Afonso Costa refuză să părăsească incinta și e scos de baionetele soldaților. Atunci se petrece o scenă pe care nimeni nu ar fi putut-o prevedea. Tribunul poporului, Antonio José de Almeida, sare pe o bancă și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un bătrân de peste 70 de ani - cunoscut mai ales printr-un volum de versuri, Harmonias Sociaes, în care, așa cum mărturisea, înălțase "imnuri de slavă unei noi religii, religia Umanității în serviciul Frumosului, Binelui și Dreptății". Bătrânul Manuel de Arriaga vorbea Adunării Generale "în majuscule" dar nu-l ascultă nimeni și, mai ales, nu-l ia nimeni în serios. Ceea ce e mai grav pentru el și pentru tânăra Republică, nu izbutește să facă un guvern, după ce Guvernul provizoriu își depune mandatul. Șefii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fracțiuni: Afonso Costa devine șeful democraților, Jose Antonio de Almeida al evoluționiștilor, iar Brito Camacha al unioniștilor. Cu timpul, mai apare și o a patra, fracțiune: a independenților. Pentru că nici una din aceste fracțiuni nu izbutise să dobândească sprijinul absolut al Adunării, Președintele alcătuiește, la 3 septembrie 1911, un guvern cu oameni din afara partidelor republicane. Este primul paradox al revoluției portugheze. Guvernul cade, de altfel, după două luni, urmat fiind de un guvern zis de concentrare, în care nu intra, totuși, nici unul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
scape patria", Pimenta de Castro acceptă să alcătuiască guvernul. Este straniu că, patru ani după instaurarea Republicii, Președintele e silit să facă un asemenea apel disperat la un general. Pimenta alcătuiește un guvern de militari. Suntem la 23 ianuarie 1915. Adunarea Deputaților e închisă până la 4 martie. Dar, cum mandatele expiraseră și se hotărâseră noi alegeri, la 7 martie, Pimenta de Castro socotește inutil să redeschidă Camerele la 4 martie. Astfel intră în conflict direct cu democrații lui Costa, care declară
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în război, efectivă, alături de Franța, și acuză pe Pimenta de Castro de germanofile. Complotul se întemeiază pe forte secrete, dar puternice: masoneria, condusă de Magalhaes Lima, Afonso Costa și Bernardino Machado; carbonarii lui da Silva; "furnica albă" și marinarii. Pentru că Adunarea Deputaților nu se deschide la 4 martie, grupul parlamentar democrat, în frunte cu patriarhul Machado și Costa, se adună într-o școală și lansează o moțiune prin care declară Guvernul ilegal, iar Președintele Republicii demis, invitând pe funcționarii publici la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îmbrăcat sobru, se ridică și rostește: "Prezent!". Are figura calmă, ochii senini și mișcările lente, ponderate. Ascultă cu multă atenție dezbaterile acestei prime ședințe parlamentare la care ia parte. Dar de atunci nimeni nu i-a mai zărit chipul în Adunarea Deputaților. Ședința, din 2 septembrie 1921 a fost prima și ultima la care a asistat Oliveira Salazar. I-a fost de ajuns ca să se convingă, pe teren, de tragica zădărnicie a Parlamentului portughez. De la Adunarea Deputaților se duce direct la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a mai zărit chipul în Adunarea Deputaților. Ședința, din 2 septembrie 1921 a fost prima și ultima la care a asistat Oliveira Salazar. I-a fost de ajuns ca să se convingă, pe teren, de tragica zădărnicie a Parlamentului portughez. De la Adunarea Deputaților se duce direct la gară și ia trenul pentru Coimbra. VIII. SALAZAR: DE LA SANTA COMBA LA COIMBRA În 1921 Oliveira Salazar era un necunoscut. Numele lui nu circula nici în cercurile-politice, nici în coloanele ziarelor de mare tiraj. Chiar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
înainte de a le scrie - le gândește. La douăzeci de ani, adresîndu-se profesorilor și elevilor colegiului Via-Sacra din Vizeu, vorbea cu aceeași cumpătare și seriozitate cu care va vorbi mai târziu, în fata studenților de la Coimbra, și ani după aceea, în fața Adunării Camerelor Corporative și a țării întregi. Își citește cuvântarea. Nu caută efecte oratorice, nici strălucirea literară. Proza lui e densă, uneori greoaie, întotdeauna plină de miez și bogată în nuanțe care se cer cercetate cu cea mai mare atenție. E
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
are un periodic, Estudos Sotides, care durează până în 1910. Aci se vorbește de "corporație" în nenumăratele articole care comentează entuziast enciclica Rerum Novarum. Și tot aici, încă din 1908, sunt discutați Maurras și Valois. "Centrul" lucrează după tradiția creștină, prin adunări și nuclee închise, la care iau parte, totuși, un număr tot mai mare de studenți. Era exact ceea ce îi convenea lui Salazar. Avea experiența vieții de grup creștin, în care rugăciunea în comun se însoțește atât de bine cu discuția
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e acuzat fățiș de "dictatură". Un ziar vorbește de necesitatea creării unui "front unic" împotriva Regiilor tutunului. Reprezentanții tuturor partidelor de opoziție cer Președintelui Republicii demisia Guvernului - iar Guvernul cere aceluiași Președinte închiderea Camerelor. Asociația Comercială din Lisabona ține o adunare extraordinară în care atacă violent regimul. "Țara nu este în Palatul Parlamentului, unde se găsesc, cu atitudini arogante și provocatoare, creaturi ambițioase și incompetente" Antonio Maria da Silva, însă, nu e de loc intimidat de acest violent scandal politic. De
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de a susține, cu demnitate, viața omenească; am făcut din el o categorie independentă care nu are nimic de-a face cu interesul colectiv, nici cu morala și am presupus că indivizii, statele sau națiunile ar putea avea ca scop adunarea de bunuri fără utilitate socială, fără reguli de justiție în dobândirea sau în folosirea lor. Am viciat noțiunea de muncă și persoana muncitorului. Am uitat demnitatea lui de ființa umană, am ținut seamă exclusiv de valoarea sa de mașină producătoare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și lupta de clasă ia sfârșit. La temelia Statului se află familia, și numai șeful familiei se bucură de drepturi politice; numai cel care poartă grija unui cămin este considerat capabil de a-și alege reprezentanții pentru Camerele Corporative sau Adunarea Națională. Salazar acordă familiei o importanță covârșitoare în organizarea națiunii. Familia, iar nu Statul, e considerată ca cea dintâi și cea mai bună educatoare. Familia implică proprietatea privată (16 martie 1933) și de aceea Salazar privește cu scepticism concepțiile socialiste
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
noastre, spune Salazar într-o importantă cuvântare (9 decembrie 1934), era: organizarea națiunii în planul său natural, adică organizarea corporativă. "Sunt convins că în douăzeci de ani, în afară de cazul unei regresiuni în evoluția politică, nu vor mai exista în Europa adunări legislative". Prin intermediul organizației corporative, viața economică devine element de organizare politică. Aceasta este marea revoluție împlinită de Salazar: reintegrarea activității politice într-o activitate creatoare de bunuri, care o precede. Plugar sau artist, negustor sau muncitor cu brațele - omul intervine
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
media cea mai ridicată a calităților utile". Dar Șeful Statului, odată ales prin plebiscit național, se bucură de o libertate de acțiune pe care nu o aveau vechii președinți ai Republicii portugheze. El numește și demite guvernul, el hotărăște chemarea Adunărilor Naționale. " Nu discutăm patria, adică națiunea în integritatea ei teritorială și morală, în independența ei deplină, în vocația sa istorică. Sunt altele mai puternice, mai bogate, poate chiar mai frumoase; dar asta e a noastră, și niciodată un fiu nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încurajate de masonerie. Dar cum majoritatea burghezimii portugheze făcea parte din loji, Salazar nu îndrăznise încă să atace de front această formidabilă organizație secretă. De abia în 1935, în fața unei noi conspirații, Salazar hotărăște desființarea masoneriei. Proiectul a fost prezentat Adunării Naționale în aprilie 1935 și a fost votat în unanimitate. Legea din mai 1935 cere tuturor funcționarilor Statului, civili,și militari, să declare în scris și pe cuvânt de onoare că nu fac parte și nu vor face parte pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dacă nu cumva nu stârnise, în ultimele săptămâni, furia acelor suflete pline de răutate, dar, oricât și-ar fi scotocit prin amintiri, nu reușea să găsească nimic să-și reproșeze. După lunile lungi de iarnă, le dusese tributul la ultima adunare din an, doar cu zece zile în urmă, la prima lună nouă din martie, cum făcuse întotdeauna până acum: un porc de un an, patru ulcioare de grâu și un braț bun de piei de castor; nici fiii săi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
azi mi-am rupt spatele toată ziua pe câmp. Hunul îl bătu vesel cu mâna pe braț. — Bravo! Ești un muncitor grozav. Ah, eu am spus-o întotdeauna, știi, și întotdeauna te-am apărat, chiar și atunci când cineva, la ultima adunare, a avut câte ceva de zis despre tributul tău. Audbert se întunecă. Și, pentru ca teama să-i fie și mai mare, Khaba se întorsese și se așezase iarăși pe bancă, dar de astă dată lângă el. — Dar de ce? Tributul era același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Utrigúr, cum nu! Trebuie să mă crezi: ți-am luat apărarea, cum altfel! La auzul acelui nume, Audbert simțise cum îl trece un fior. — Utrigúr!... Utrigúr acela? bâlbâi el. — Chiar așa, el însuși: Utrigúr Onegesius. Știi că vine totdeauna la adunare ca să controleze tributurile, nu? — Păi... m-au lăsat să mă întorc fără să-mi spună nimic. Eu... nu înțeleg. — Sigur că nu ți-au zis nimic, dar numai fiindcă am intervenit eu. Imediat ce am priceput despre cine vorbea, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se simțea peste tot în încăpere, deși deschizătura din tavan asigura un tiraj aproape perfect. Două burdufuri cu hidromel treceau din mână în mână, dar cu toții ascultau cu cea mai mare atenție vorbitorii ce luau cuvântul, rând pe rând, în fața adunării. Ademar evoca din nou vechi întâmplări, împrejurări tragice petrecute cu aproape douăzeci de ani în urmă, amestecându-le, iar cuvintele sale făceau să se deschidă iarăși, în inimile celor ce îl ascultau, răni adânci, niciodată vindecate cu totul. — Da, prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]