10,866 matches
-
despre Brahms, a jucat un rol important în atragerea atenției publicului asupra compozițiilor tânărului. Lui Brahms i-a fost prezentată și soția lui Schumann, compozitoarea și pianista Clara, cu 14 ani mai în vârstă, față de care a avut o prietenie afectivă pasională, însă întotdeauna platonică. Brahms nu s-a căsătorit niciodată. În 1862 s-a stabilit permanent la Viena și a început să se dedice cu totul compoziției. Cu lucrări precum " Un Recviem german", Brahms a dobândit în cele din urmă
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
Berlin (1902) expune 22 tablouri din ciclul "Frize de viață". La Berlin, face primii pași în domeniul graficii și execută în special "acvaforte" și litografii. În toamna anului 1908 se internează într-o clinică din Copenhaga din cauza unei accentuate depresiuni afective. În 1910 începe lucrările de decorare a Universității din Christiania. Timp de șapte ani pictează 11 pânze monumentale care ilustrează forțele eterne, dătătoare de viață: Soarele Istoria, "Alma Mater" (Universitatea, simbolul Științei). Între timp, - după 1933 - în Germania, autoritățile naziste îi
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
Paris, într-o casă veche, cunoscută sub numele de "Bateau Lavoir", unde locuiesc studenți, pictori, sculptori și actori. Pictează la început tablouri triste, în tonuri albastre reci (așa numită perioadă "albastră"), ce exprimă singurătatea, suferința și sărăcia, reflectând o dispoziție afectivă melancolică. Cunoaște pe Fernande Olivier, o tânără brunetă și elegantă, de care se îndrăgostește și cu care va locui împreună. În pânzele lui Picasso domină acum nuanțele deschise, senine (perioada "roz"). Fascinat de universul arlechinilor, acrobaților și clovnilor, merge adeseori
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
unifică toate momentele într-o singură totalitate. Astfel spus, orice act de conștiință începe prin eroare, dar accede la adevăr în totalitatea istoriei sale. Scopul fenomenologiei este deci descrierea esenței integrale a omului în totalitate, cu posibilitățile lui cognitive și afective. Fenomenologia este divizată în trei părți: studiul conștiinței în general, conștiința de sine și rațiunea. Aceasta este conștiința lumii exterioare, în măsura în care omul este opus lumii. Există trei nivele de conștiință: Omul ia cunoștință de el însuși prin opoziție față de lumea
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
toți parte dintr-un laborator „fricologic”, în care suntem invitați să ne reflectăm în umbrele lichide ale temerilor noastre. <b>Fapte vitejEști</b> surmontează tot felul de frici, folosind istorii subiective și exemple personale, care au un corespondent în spațiul afectiv al spectatorilor. Se creează astfel un teritoriu comun de schimb de frici, o <i>share-uire</i> care anulează distanța scenă-sală prin conținutul de emoții împărtășite.</p> Creatorii spectacolului construiesc, cu ajutorul umbrelor, dansului, improvizațiilor și muzicii live un montaj elaborat al
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
personal, de adresare directă, în care granițele cu planul artistic sunt uneori difuze. Și cred că despre corpuri și disfuncții, despre efectele mediului și repercursiuni trebuie discutat deschis. Sigur, nici să nu cazi în zona în care totul devine manipulare afectivă, și media e cea mai bună la treaba asta. Dar iluzia asta de tinerețe veșnică și corpuri perfecte trebuie contra-balansată cumva. La mine, totuși, a fost cu noroc, pentru că mi-am dat seama ce resurse se ascund în profesie, că
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
ro-RO">, deci nu e </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>obiectivă</i></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">.” </spân></spân></p> Dar deși le-am grupat astfel, cele trei elemente declanșatoare de reacții afective merită și poate chiar trebuie tratate împreună, într-o analiză a felului în care lucrează ele, în interiorul discursului dominant local, pentru a delegitima sau a redirecționa tentativă unei interpretări precum cea pe care am propus-o. </p> Voi face în
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, referitoare la ”integritatea” oamenilor de cultură. </spân></spân></p> În plus, chiar și când poartă costumul sobru al jargonului și practicilor discursive academice, discuția despre realismul socialist în artele plastice rămâne de cele mai multe ori încărcată afectiv. Spre exemplu, în studiul de referință <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>Artele </i></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>plastice în România - 1945-1989</i></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">distrugere, destructurare, interzis, control, supus, servil</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">”</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, ilustrând foarte elocvent, inclusiv semantic, raportarea să afectiva la imaginea râului indiscutabil intrinsec acestei perioade. </spân></spân></p> Un alt exemplu: în lucrarea <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>O sociopsihanaliză a realismului socialist</i></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, apărută în
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
ostentație pe toate zidurile, biografiile lor eroice și asexuate erau propuse drept exemplu, solitudinea lor militanta, care nu recunoștea decât o singură familie, Partidul, ar fi trebuit să stârnească emulația ambelor sexe.” (260) Definitorie în interiorul acestei linii argumentative este raportarea afectiva, nici ascunsă, nici analizată, ci doar afișată că justă atitudine morală - un element care articulează înserarea acestei poziții în discursul dominant post-comunist referitor la trecutul recent. Observațiile din eseul lui Zoe Petre despre rezistență eroica a femeilor la un tip
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
care aceasta s-a construit în opoziție și că act de rezistență la regimul socialist, Alice Popescu se teme că ea s-ar fi putut constitui în acord cu acesta.</p> Ceea ce au în comun cele două texte este raportarea afectiva negativă la comunism, care se cere decodata că justă atitudine morală, dar și presupoziția, faptul care se dă, fără necesitatea de a fi arătat, că proiectul regimului comunist presupunea eliminarea feminității și o masculinizare abruptă a subiecților genizați, văzută că
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
De Alexandru MilitaruWinfried Conradi este un b<span style="font-size: medium;">ărbat german între două vârste, cu un simț al umorului destul de deplasat. Faptul că locuiește singur și are o mamă bolnavă de îngrijit îl face să își canalizeze energia afectivă spre câinele său, care pare a fi singura ființă care îi mai îndulcește zilele. Când acesta din urmă moare, Winfried decide că ar fi timpul să-și refacă relațiile cu fiica sa, Ines, care profesează, pentru un moment, în București
Drumul dezumanizant al ascensiunii sociale - Toni Erdmann () [Corola-website/Science/296156_a_297485]
-
ea. Ceea ce descoperă Winfried este exact acel tip de existență pervertită de dorința ascensiunii sociale, pervertire ce poate fi citită în aproape toate gesturile și activitățile de zi cu zi ale lui Ines. Astfel, se creează o adâncă prăpastie atât afectivă, cât și ideologică între cei doi. Tătăl are umorul, vârstă și situația economică necesară (medie) care îi permit să nu se ia prea în serios și care îi oferă o mare flexibilitate și adaptibilitate. Fiica, angrenată în mecanismul capitalist, își
Drumul dezumanizant al ascensiunii sociale - Toni Erdmann () [Corola-website/Science/296156_a_297485]
-
această direcționare. Felul în care este construită discuția din bucătărie despre comunism, departe de a fi unul neutru, legitimează în final o anumită poziționare față de această temă. Doamna Evelina îi ține o prelegere calmă și calculată, dar nelipsită de intensitate afectivă, Sandrei, sora lui Lary. Mai tânăra ei interlocutoare robotește prin bucătărie, plângând și răbufnind din când în când. La prima vedere, perspectiva asupra acestui dialog este echilibrată. Evelina susține apăsat și hotărât un punct de vedere opus celui dominant: comuniștii
Subiectivitate și obiectificare în Sieranevada () [Corola-website/Science/296149_a_297478]
-
în mașină, amintindu-și de tatăl său, râsul Laurei nu e un instrument care să faciliteze aruncarea în derizoriu a vulnerabilizării lui Lari, așa cum fusese atitudinea acestuia din urmă în scena Ofelia-Toni. Râsul Laurei este unul care arată implicarea ei afectivă și care vine să susțină puternic procesul de empatizare cu personajul. Distanța față de personaje e mică - stăm pe bancheta din spate a mașinii: ni se oferă timpul și contextul necesare pentru a-l înțelege pe Lari, pentru a ne emoționa
Subiectivitate și obiectificare în Sieranevada () [Corola-website/Science/296149_a_297478]
-
Punctele de vedere din care se spune povestea nu sunt echilibrat valabile și tratate egal. Personajele din proximitatea Szomnei sunt construite cu generozitate și empatie; cu cât ne îndepărtăm de familie și de spațiul privat, cu atat crește și distanța afectiva față de personaje. Este mișcarea strategică (și logica) a unui discurs artistic produs dintr-o postura a cunoașterii directe a opresiunii, și din postura angajării într-o luptă politică clară de emancipare. Dacă în narațiunile din presă, cei cu cele mai
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
la celelalte), iar reportera tv, personajul cel mai cinic și mai lipsit de emoții. Spectacolul creează în felul ăsta un spațiu cu două funcții, propice pentru expunerea mecanismelor rasializante ale societății la scară mai mare, dar mai ales pentru înțelegerea afectiva a situației persoanelor împinse în situații precare și subalterne. Piesa le propune, printre altele, spectatorilor, să se gândească la Szomna Grancsa că la o adolescentă care, ca majoritatea adolescenților, se certă cu familia, care se revoltă împotriva părinților și care
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
îl interpretează pe bulibașa, să joace ludic masculinitatea acestuia. Critică la adresa masculinității este însă împinsă în plan secund de personajul reporterei TV, interpretat de Zita Moldovan cu mult mai multă detașare emoțională. Suntem încurajați astfel să luăm mai multă distanță afectiva față de reportera și de cinismul sau, decat față de bărbatul rom și de felul în care își performează masculinitatea - un alt exemplu de angrenare a mecanismelor emoționale diferită de cea cu care ne-au obișnuit discursurile dominante. Giuvlipen își propunea încă
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
asupra organelor de simț. Se deosebesc prin faptul că imaginea perceptivă este bogată în conținut, este relaționată cu contextul și este semnificativă. În cazul imaginii perceptive primează valoarea ei cognitivă și mai puțin aspecte cum ar fi intensitatea sau tonalitatea afectivă. În concluzie, se poate spune că percepția este procesul psihic de integrare a informațiilor senzoriale într-o imagine cu sens. După analizator: După forma existenței materiei: Analizator "Percepția asupra corpului"'
Percepție () [Corola-website/Science/298496_a_299825]
-
înlocuită cu trăirea emoțională specifică, adecvată naturii și semnificației stimulului. Reacția primară intră în componența reflexului necondiționat de orientare, iar cea de-a doua intră în componența actului cognitiv propriu-zis. De aici decurge dubla condiționare și dublul rol al sferei afective. O primă condiționare rezidă în deficitul de informație despre stimul, iar cea de-a doua în semnificația stimulului, stabilită în urma identificării lui. Corespunzător celor două tipuri de condiționare, vom avea și cele două roluri: unul de alertă-activare energetică, prin care
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
defini afectivitatea ca fiind ansamblul proceselor psihice care reflectă, sub forma unor trăiri subiective specifice, raportul de concordanță, respectiv, discordanță, dintre dinamica evenimentelor interne (stările proprii de necesitate, motivație) și dinamica evenimentelor externe (stimulii, situațiile obiective și proprietățile lor). Procesele afective, indiferent de forma în care se structurează, pun în evidență câteva trăsături comune, și anume: polaritatea, intensitatea, durata, convertibilitatea și ambivalența. a reflectă relațiile dintre subiect și obiect sub formă de trăiri afective. Afectivitatea reflectă raportul de concordanță sau discordanță
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
stimulii, situațiile obiective și proprietățile lor). Procesele afective, indiferent de forma în care se structurează, pun în evidență câteva trăsături comune, și anume: polaritatea, intensitatea, durata, convertibilitatea și ambivalența. a reflectă relațiile dintre subiect și obiect sub formă de trăiri afective. Afectivitatea reflectă raportul de concordanță sau discordanță dintre dinamica stărilor interne de necesitate și dinamica evenimentelor, a situațiilor obiective externe. Între stimulii interni și realitatea înconjurătoare au loc confruntări și ciocniri ale căror efecte sunt tocmai procesele afective. Aprobarea sau
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
de trăiri afective. Afectivitatea reflectă raportul de concordanță sau discordanță dintre dinamica stărilor interne de necesitate și dinamica evenimentelor, a situațiilor obiective externe. Între stimulii interni și realitatea înconjurătoare au loc confruntări și ciocniri ale căror efecte sunt tocmai procesele afective. Aprobarea sau satisfacerea cerințelor interne generează plăcere, mulțumire, entuziasm, pe când nesatisfacerea acestor cerințe generează stări de neplăcere, nemulțumire, frustrare, tristețe. Astfel, în cadrul proceselor afective pe primul plan se situează valoarea și semnificația obiectului pentru subiect. Nu obiectul în sine este
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
stimulii interni și realitatea înconjurătoare au loc confruntări și ciocniri ale căror efecte sunt tocmai procesele afective. Aprobarea sau satisfacerea cerințelor interne generează plăcere, mulțumire, entuziasm, pe când nesatisfacerea acestor cerințe generează stări de neplăcere, nemulțumire, frustrare, tristețe. Astfel, în cadrul proceselor afective pe primul plan se situează valoarea și semnificația obiectului pentru subiect. Nu obiectul în sine este important, ci relația dintre el și subiect, întrucât numai într-o asemenea relație obiectul capătă semnificații, în funcție de gradul și durata satisfacerii trebuințelor. Afectivitatea îndeplinește
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
energetică. Prin afectivitate, omul se manifestă ca o ființă capabilă să vibreze, să empatizeze, să se transpună și să trăiască în plan intern raporturile sale cu lumea. Afectivitatea nu dispune de structuri operatorii, deoarece este un proces pulsional, tensional. Raporturile afective cu lumea sunt foarte fluide, parcurg o succesiune de stări ce nu pot fi subordonate sau manipulate prin intervenția unor operații automatizante. Putem vorbi cel mult despre o serie de structuri și reacții emoționale de diferite tipuri, de expresii emoționale
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]