10,793 matches
-
permițându-i intrarea în normalitate. Deși tinde să demonstreze că aparent solida existență vizibilă este construită pe subterane amenințătoare ale sufletului omenesc, romancierul oprește derularea evenimentelor pe o imagine luminoasă, optimistă. P. H. încearcă să textualizeze fluxurile libere ale memoriei afective, cu toate contorsionările lor față de axa timpului sau de cea logică, și să dea consistență stărilor psihice normale ori morbide. Aproape totul capătă aspectul unei confesiuni lirice, adesea cu o tonalitate poematică. Romanele Imposibilă, pânda (1993), Cea mai credibilă moarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
sub semnul tinereții fără vârstă, „22”, 2001, 9 (semnează Stelian Tănase, Geo Șerban, Alexandru Paleologu); Corin Braga, Mihai Șora - un existențialist român, APF, 2001, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Un maiorescian: Mihai Șora, VR, 2001, 11; Cătălin Ghiță, Filosoful și memoria sa afectivă, APF, 2001, 11; Cristian Preda, Doi liberali dezamăgiți, „22”, 2001, 49; Adrian Marino, România viitoare, „22”, 2001, 50; Popa, Ist. lit., II, 1062-1063; Mircea Iorgulescu, Apocalipsa după Șora și Antohi, „22”, 2002, 4. D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
constitui subiectul unui roman palpitant. S-a născut în Budapesta la 14 februarie 1929 și și-a petrecut o bună parte din copilărie în Transilvania cultura și istoria românească aveau să-i rămînă repere permanente în biografia sa intelectuală și afectivă. A urmat liceul la Budapesta pînă cînd, în 1944, Guvernul Ungariei i-a adunat pe evrei în tabere de concentrare, trimițîndu-i apoi în lagărele naziste. Tînărul Nicholas a fost "repartizat" la Auschwitz, unde avea să-l găsească sfîrșitul conflagrației. Cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
defensiv pentru reședința primului-ministru Brătianu, Iorga a replicat prompt: "De ce nu invers?"16. Părerea lui Iorga despre Brătianu oferă un bun exemplu de măsura în care era el în stare să piardă perspectiva atunci cînd lăsîndu-se în voia pornirilor lui afective se confrunta cu contemporanii săi fie într-ale istoriei, politicii sau literaturii. Brătianu era mai rezonabil în privința lui Iorga. Atît el, cît și restul regimului de la București Aristide Blank, Take Ionescu, Constantin Argetoianu sau viitorul rege Carol al II-lea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
faptul că principalul bancher al lui Brătianu era Coroana. El nu era un anarhist doctrinar (ca Charles Maurras). El sprijinea monarhia, mai ales pe Regele Ferdinand și pe Regina Maria, iar mai tîrziu pe regele Carol, mai mult din motive afective decît pe o bază doctrinară, cum era și cazul a 90% din politica sa și chiar al naționalismului său românesc. Iorga era de mult prea multe ori călăuzit de sentimentele lui personale. Regele era lipsit de voință; Regina Maria, în ciuda
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
entuziasmul lui Cuza după venirea lui Hitler la putere. "Liga mea este cea care a luat puterea la Berlin!..." spunea el. Era oare Iorga la curent cu acest lucru?145 Nu, era prea naiv, astfel încît a menținut o relație afectivă cu A. C. Cuza și s-a bucurat atunci cînd această veche relație (dacă nu la nivel politic, cel puțin la cel uman) a fost restabilită. Nutrea simpatie față de Cuza chiar și peste linia despărțitoare ca între două continente a diferențelor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Îl prețuiau și apărau cu cea mai mare ardoare erau o clasă puțin numeroasă de coloniști și fermieri - În ținuturi ca Rhodesia sau Kenya. Dominioanele „albe” (Canada, Australia, Noua Zeelandă) și Africa de Sud erau independente. Însă apartenența lor formală la Coroană, legăturile afective cu Marea Britanie, alimentele și materiile prime furnizate, precum și forțele lor armate erau practic considerate bunuri naționale. Restul Imperiului Britanic avea la prima vedere mai puțin o valoare materială și mai mult una strategică: posesiunile din Africa de Est sau teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
așa. În toate țările europene se juca fotbal, dar În primele decenii postbelice carierele jucătorilor nu Îi purtau departe de casă. Spectatorii urmăreau meciurile din campionatele interne; jocurile internaționale, relativ rare, erau considerate În unele locuri reeditări simbolice, cu Încărcătură afectivă, ale istoriei militare. În acea perioadă, un spectator al meciurilor de fotbal Anglia-Germania, de exemplu, sau Germania-Olanda (ca să nu mai vorbim de Polonia-Rusia) nu Își făcea iluzii cu privire la Tratatul de la Roma și la „uniunea tot mai strânsă”. Referința istorică indiscutabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
favorizeze dezvoltarea produselor noi. În prezent se consideră că produsele agro-alimentare au un ciclu de viață de aproximativ zece ani. Deși consumul vinurilor de masă în Franța pare să scadă, vinul își continuă existența altfel. Vinul trezește în Franța reacții afective și comportamente economice deseori iraționale, lucru străin altor țări (din nordul Europei sau din Statele Unite) și altor produse alimentare directe sau indirecte. Cel mai cunoscut dintre noile produse vitivinicole este vinul spumant. Respectând tradiția "tulburelului", atât de cunoscută în sud-estul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
În placheta De față cu desăvârșirea (1983), lirismul se naște din sentimente imaginate, dorințe vagi, dintr-un eros leneș și luminos, dar narcisist, de unde și conturarea inconsistentă a celuilalt. Ca și în cărțile precedente, chiar presentimentul evanescent al unei surpări afective e irizat de lumină. În Mihail Sadoveanu, povestitor și corespondent de război (1978), M. își propune să înregistreze minuțios toate scrierile autorului referitoare la viața militară, angrenând în expunere pe memorialist, pe povestitor, pe romancier și pe corespondentul de război
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
exemplu, părinții aparținând claselor sociale superioare și mijlocii valorizează reușita școlară, ca mijloc de ascensiune socială, în timp ce, părinții aparținând claselor populare transmit un ,,sindrom al eșeculuiˮ, educația lor fiind dominată de pasivism și fatalism. Analizând stilurile educaționale parentale în funcție de manifestările afective ale părinților în relația cu copilul, D. Baumrind Î1971, 1978, 19991) a clasificat părinții în cinci grupe: autoritari subiectivi, permisivi, neglijenți, supraprotectori și autoritari obiectivi. Stilul autoritar subiectiv combină controlul puternic cu nivelul redus al afectivității. Părinții care aparțin acestui
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
parfois sur des métaphores (comme le " Grand Anonyme ", la connaissance luciférienne ou paradisiaque, etc.) V. Mircea Vaida, Lucian Blaga. Afinități și izvoare, op. cît., p. 40: " Blaga pune la temelia universului metafizic nu filosofia, nici știință, ci viața sensibilă, lumea afectiva, cu alte cuvinte poezia. " (" Blaga ne met à la base de l'univers métaphysique ni la philosophie, ni la science, mais la vie sensible, affective, en d'autres mots la poésie. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons.) 926 V.
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
of California Press, Berkeley, 1978, p. 24 (sublinierea noastră). footnote>; rațional-valorică „determinată de o încredere conștientă în valoarea în sine a comportamentului etic, estetic, religios sau de altă natură, independent de perspectivele sale de succes”<footnote Ibidem, pp. 24-25. footnote>; afectivă; tradițională (obiceiuri adânc înrădăcinate pentru managementul resurselor umane; acest comportament este doar o construcție teoretică, omul real nefiind „o mașină de calcul”, de aceea, modelul a fost completat prin tipul raționalității limitate); raționalitatea limitată. Modelul acestui om, elaborat de Simon
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
compun această expresie este, de asemenea, generatoare a unei pluralități de sensuri care pot să le fie atribuite. Primele două cuvinte (management și resurse) se referă la dimensiuni sistematice și instrumentale, în timp ce adjectivul «umane» poate fi raportat la dimensiuni mai afective sugerate prin definirea sa «sensibilitate, compasiune, înțelegere» (...) managementul resurselor umane pare, astfel, proiectat între elemente tangibile și intangibile, care, împreună, compun acest câmp, așa cum îl exprimă schema”<footnote Bournois, F., Brabet, J., Les connaissances en gestion des ressources humaines, 1993
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
tineretului” (1963). Primele ei versuri aduceau în peisajul liric al momentului o personalitate formată, fără șovăielile și stridențele începutului de drum, care își descoperise tema principală, ce va rămâne aceeași în toate scrierile ficționale: tema responsabilității morale și a ecourilor afective ale șocului etic. O ingenuitate bine temperată alterna cu un gust polemic și ironic inclus în text și etala o spontaneitate metaforică devenită cu timpul o caracteristică a scriitoarei: „De ce atâta tăcere, surâs vinovat și umil,/ De ce nu mă priviți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
1998; Alb, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Ion Vlad, Romanul și „autobiografia”, TR, 1976, 6; Ion Simuț, „Conul de umbră”, ECH, 1976, 4; Ulici, Prima verba, II, 177-179; Poantă, Radiografii, I, 59-62, II, 160-163; Dan C. Mihăilescu, Un roman al memoriei afective, LCF, 1979, 4; Irina Petraș, Proză interogativă, RL, 1979, 43; Ciobanu, Însemne, 248-249; Șerban, Ispita, 127-133; Moraru, Semnele, 247-252; Cornel Ungureanu, Diferite nostalgii, O, 1985, 35; Traian Ungureanu, Roman social, RL, 1985, 41; Ion Simuț, Grigore Zanc după trei romane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
sau mai puțin poetizate-estetizate decurge într-o primă instanță decadentismul. Melancolia devine mai puțin acea caracteristică fin-de-siècle ca proiecție a unei contemplatio morosa a imperiilor de la marginea decadenței sau a declinului Occidenului, cât o formă de reverie care recuperează conținuturi afective complicate, difuze, conjugate sub semnul feminității. Acest fapt construiește diferența față de simbolismul occidental unde melancolia constituie un simptom al declinului vast, generalizat, o proiecție imaginară a lui fin du monde sau finis latinorum, sau doar fin de l'ancien régime
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al curentului decadent în Franța. Faptul că decadența, dandysmul și snobismul se pot adesea defini în termeni de refuz, refuz de a participa la un eveniment sau de a recunoaște o individualitate, atrag atenția asupra aspectelor global negative a climatului afectiv simbolist"24. În opinia lui Edward Lucie-Smith, simbolismul se articulează de aceeași manieră reacționistă, negativistă, mefientă față de progres, a "refuzului" moralismului, raționalismului, materialismului grosier, stabilindu-și aceste repere culturale, istorice și prin intermediul decadenței ca fenomen larg de civilizație, afectând evoluția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lucru este menit să prelucreze mental întreg ansamblul, operațiune sugestiv calificată de autorul romanului decadent care a făcut școală, drept "onanism spiritual". Dincolo de expresia crudă, putem descifra aici originea psihologică a compozițiilor lui Gustave Moreau, care nu răspunde unei lecturi afective, ca în pictura romantică, ce tinde să transmită patosul care a generat-o, ci unei lecturi care face apel deopotrivă la rațiune și simțire. Pe baza unei observații a lui Des Esseintes, John Reed conchide că trăsătura esențială a picturii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
efect de siluetă care devine o marcă a picturii simboliste. Oricum, nu mai există o dependență de model, acesta este adus în scenă ca pretext pentru a iniția un joc psihologic din care pictorul desprinde nu trăsături fizice, ci trăsături afective, psihologice și un sens care transcende istoricul și cotidianitatea. Pictorul care participa la expozițiile universale din 1878 și 1889 este printre cei care formulează observații pertinente cu privire la arta prerafaeliților, deschizând-o către orizontul esteticii simboliste. Un poet simbolist, dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se găsește la Muzeul Național de Artă al României. Transa onirică, extazul, interiorizarea, intimitatea alcătuiesc o constelație de afecte, un melanj expresiv al acestei figuri feminine. Poziția lansată a capului creează sugestia unei aspirații răspunzând unor comandamente interioare, unui tumult afectiv. Tot o dimensiune extatică este prezentă în lucrarea Spre necunoscut (1915), unde două figuri cu un aspect androgin, la limită feminine, îngemănate destinal în blocul de piatră, par extrase unui vis. Transa în care se află topește deopotrivă suferința, visarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se vadă albul scleroticei, de gesticulația exagerată prinsă în atitudinile cele mai bizare din faza tetanismului. Aceste atitudini, în care corpul pare rupt în bucăți, în care trăsăturile feței apar deformate în rictus sunt lipsite de un corespondent cognitiv sau afectiv. De aici, probabil, senzația că ele răspund unui control și unei intervenții străine în corp. În cazul atitudinilor pasionale, avem două dimensiuni ale fenomenului, una "veselă" și una decepționistă. Rigiditățile, contracțiile sunt pentru Charcot simptome eminamente isterice, însă medicul observă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
patologii a voluptuoaselor isterice. Pallady asociază, în sensul decadenței, reflexivitatea cu senzualitatea, nudul său care emană subtil toxinele erotice are o atitudine căutat meditativă. Prin contrast, ca expresie a unei degenerescențe superioare, este recuperată tensiunea dintre febricitările voluptoase și litificarea afectivă a unei feminități mașinale, tentaculare. "Domnul Th. Pallady, pictorul aristocrat al femeii moderne, al femeii rafinate, perverse, nevropate din secolul nostru, al degeneraților de tot felul, arată publicului un panou întreg"369. În nudurile din prima perioadă, printre care se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fi consubstanțială cu compoziția. În ceea ce privește asemănarea cu Böcklin, aceasta s-ar reduce numai la recuzita motivelor compoziționale, "lacuri și cedri", însă, spre deosebire de artistul german, Loghi n-ar fi capabil să prelucreze, să stilizeze elementele de natură pentru a reda stări afective. De aici ar decurge și "romantismul" lui Loghi, privit ca o încercare de transcriere inadecvată a încărcăturii sentimentale proprii "romanticiștilor romanțioși". "Fantezist și poet pe deasupra nu implicit e și d-l Kimon Loghi; i-au spus-o toți admiratorii d-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cazaban vorbește despre modelele alese de pictoriță ca despre niște "monștri în spirt". Cecilia Cuțescu-Storck se distanțează de tradiția romantică a mitului țiganilor ca populație intinerantă, cu propriile sale obiceiuri, cu un gust pronunțat al libertății și a căror viață afectivă este marcată de o pasiune adesea violentă. În plus, așa cum observă și Serafina Brukner, Cecilia Cuțescu-Storck nu mai prezintă țigăncile cu senzualitatea cutumiară, cu profesiile tradiționale, în cadrul vieții lor lipsite de constrângerile lumii moderne. Subiectul este izolat și eliberat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]