12,241 matches
-
însă și scriitori în exil cu care „patria-mumă” a fost și mai vitregă, D. Țepeneag, de exemplu, singurul opozant al regimului căruia i s-a retras cetățenia română, dar care, atunci când, la începutul anilor ’80, la Paris, i-am dat antologia Aer cu diamante, publicată pe banii tinerilor M. Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coșovei și Ion Stratan, lansând corifeii unei noi, splendide generații ce lupta cu ciocanul obstrucției ceaușiste, s-a entuziasmat - deși Țepeneag nu e nici critic, nici poet
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al tradiției literare de vârf dintre războaie etc. E cunoscută, de altfel, „revolta” unui grup de scriitori, amici ai lui Stancu, un Boureanu, Jebeleanu, Cicerone Teodorescu, față de „îndrăzneala” tânărului critic Manolescu, care a avut „neobrăzarea” de a-i include în antologia sa poetică pe un Nichifor Crainic, Ștefan Baciu și alți „fasciști notorii!”... Este mărturisirea secretarului c.c. Mizil, șeful propagandei și culturii, în biroul său, înainte cu câteva zile de congresul scriitorilor din toamna lui ’68. Ne găseam la câteva
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
toamna lui ’68. Ne găseam la câteva luni de la invadarea Pragăi, în ’68, și Mizil, știind că am o anume influență în rândurile tinerilor scriitori, voia să-mi câștige încrederea și, la întrebarea mea, printre altele, de ce se topise tirajul antologiei lui Manolescu, mi-a replicat că, de fapt, s-au retras foarte puține exemplare, deoarece tirajul se vânduse rapid, fapt firesc în acele vremi, mai ales pentru o asemenea apariție, și mi-a adăugat că „partidul fusese obligat să ia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost o ședință penibilă, nu numai Bănulescu, dar și Ivașcu, prieten se pare cu prim-ministrul Gheorghe Maurer, tremura literalmente de frică și, cred eu, fără să fie nevoie, s-a dezis de tânărul său protejat N. Manolescu, a cărui antologie de poezie fusese de curând atacată și retrasă de pe piață. La sfârșitul ședinței, când toți cei de față își așteptau verdictul, temându-se de soarta abruptă a lui Bănuță, Dragoș și Băieșu, l-am auzit pe individul tânăr, înalt, cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al prozatorului. A publicat volume despre acesta: Aspecte din viața și opera lui Mihail Sadoveanu (Album, ilustrat cu fotografii de Dan Grigorescu 1958); Ei l-au cunoscut pe Sadoveanu (1973); Corespondența debutului (1898-1904) în colaborare, (1977); Sadoveanu despre Sadoveanu (1977); antologia Sadoveniana, Editura Ion Creangă (1977). 5. Sévigné, Marie de Rabutin-Chantal, marchiză de (1626-1696), literată franceză. 6. Valeria Sadoveanu (n. Mitru) (1907-1985), a doua soție a scriitorului, publicistă și traducătoare. 7. Ilie Bărbulescu (1873-1945), lingvist și filolog, slavist, profesor la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
literei moarte”. Capacitatea ordonatoare a recitării și teatralizarea ca efect al jocului superior în care se prinde ființa sunt posibile numai printr-o valorizare specială a limbajului. Problema autenticității textelor citate atinge de asemenea tangențial demonstrația; textele „corese” de pionierii antologiilor folclorice au afectat doar limba în transcriere, și nu imaginarul, a cărui veridicitate este susținută de operele populare culese recent, în numeroase zone geografice românești. Analiza stilistică va fi condusă în mod special pe texte înregistrate de folcloriștii preocupați de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin sacrificarea unui monstru, asemenea lui Marduk, Iahve, Indra și altor figuri mitice. Pe de altă parte, numele a fost explicat ca rezultat din latinescul Iovis proles, Iorgovan fiind o ipostază herculeană. În balada catalogată cu numărul I(6) în antologia lui Amzulescu, portretul lui Iovan se particularizează prin statutul subliniat ales al eroului: „Sus, pe Cerna-n sus,/ Mulți voinici s-au dus,/ Dar câți mi s-au dus/ Toți mi s-au răpus./ Dintr-atâți voinici,/ De cinci mii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dintre ele este pustiul, care „întrerupe locurile fertile, reprezentând goluri”. Motivul este întâlnit și în Vechiul Testament, unde pustiul reprezintă „un loc pentru încercări și, mai cu seamă, un loc de rătăcire, în care nu te așezi”. Într-o colindă din antologia lui Constantin Mohanu, flăcăul pornește în căutarea șarpelui care distruge sate și orașe și, după un ritual de pregătire purificator, ajunge într-un hiatus spațial: „Frâu-n mână că și-l lua,/ Pe câmp pustiu apuca,/ Frumos murgu mi-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și legătura cu forțele htoniene figurate de șarpe. Călușarii, prezențe inițiate, „se bucură de ocrotirea Irodiadei”, zâna ielelor, și prin dansul ce imită zborul ființelor mitologice ei înconjoară printr-o horă benefică victima, circumscriind cercul lor stihiilor. În balada din antologia lui G. Dem. Teodorescu motivul blestemului care provoacă inițierea prin înghițirea de către un monstru este supradimensionat: „Nu mai blestema;/ Că tu când m-ai fapt/ Și țâța mi-ai dat,/ Greu m-ai blestemat/ Blestem cu păcat:/ «Sugi, suge-mi-tear,/ Șerpi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
funebru dovedește că feciorul este mort, cât timp stă în mormântul de sub palat, își pierde trupul perisabil și se purifică pentru incursiunea în sacru. Același scenariu al izolării și comportamentului caracteristic pentru cultul morților este prezent într-un basm din antologia Schott, în care feciorul fără descendență regală este închis în ruinele cetății albe și hrănit acolo noaptea de prințesă. Cromatica spectrală a efigiilor și închiderea tânărului într-un spațiu al trecutului glorios circumscriu locul caracteristic pentru intrarea în sacru. Fata
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adâncește simbolistica întoarcerii ob ovo: „Grota e considerată de către folclor drept matrice universală și se înrudește cu marile simboluri ale maturizării și intimității, ca oul, crisalida și mormântul”. Fecioara Maria, ca ipostază recentă a maestrului inițiator (într-un basm din antologia Pop-Reteganul o zână scoate fiica frumoasă din planul uman), adaugă recluziunii și tabuul vorbirii. Fata neofit va avea voie să grăiască numai după încheierea suferinței inițiatice, ca semn al penitenței totale. Denumită „interdicția lăudăroșeniei” de către V. I. Propp, tăcerea celui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
doi feț’ logofeț’ cu păru de aur, în umerei - doi luceferei, în piept - soarele și-n spate - luna”. Metalul solar constituie natura însăși a pruncilor într-un basm din colecția Schott, ce nu păstrează datele contextuale complete ale făgăduinței. Aceeași antologie conține o variantă a basmului AT 425, în care aducerea pe lume a pruncilor cu trup solar devine un gest de penitență. Nesocotirea interdicției de a zări chipul ascuns prelungește sarcina neofitului și o condamnă la călătorie. Traseul inițiatic acționează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de stâlp al lumii. Ca animal „cosmofor, sau purtător al luminii”, bourul are dreptul de a modifica durata diurnă și de a hotărî traiectoria soarelui pe boltă. Basme din Fărcașele, Olt, Scheiu de Sus, Dâmbovița și Izvoare, Soroca, aflate în antologia elaborată de I. Oprișan, atestă această putere asupra astrului, sub forma gestului impresionant de a întoarce soarele pe cer cu coarnele. Boul năzdrăvan se naște din convertirea morții, prin frecarea pământului cu pielea unei vaci negre bătrâne. Existența acesteia se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și implicarea lor integrală asigură feciorului reușita inițiatică. Atunci cînd dracii ies în calea feciorului cu obiectele năzdrăvane portretul lor nu inspiră nicidecum teamă, lipsa lor de istețime, ba chiar și statutul nefiresc de vulnerabilitate familială (într-un basm din antologia Pop-Reteganul sunt orfani) fiind o caracteristică a imaginarului tradițional românesc. Diavolul este mereu păcălit și ridiculizat chiar cu sadism în poveștile noastre, ceea ce trădează o dominantă psiho-cognitivă puternică, cauzatoare de atitudini neînfricate, ironice și satirice în fața răului vulnerabilizat. Darurile miraculoase
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
descântece, balade fantastice și basme, au, pe lângă valoarea poetică de instaurare a lumii mitice, funcția de marcă stilistică a textului popular, ce actualizează imaginarul arhaic. Nivelul fonetic al analizei stilistice a devenit cel mai evident în timpul exercițiului asupra colindei din antologia lui Petru Caraman, când s-a demonstrat legătura directă a imaginii fonice cu semnificația amplă a textului. Intensitatea vocalelor deschide în plan sonor perioade ce respectă gradarea afectivă a eveni¬mentelor și dinamismul transmis, în plan direct, de semnificanții lingvistici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poezie); Ce rost are să trăiești în România tranziției?" (2004; eseu social-politic); "Podul" (2004, teatru); "Tinerețe fără bătrânețe și sentimentul tragic al timpului" (eseu, 2004); "Părintele Iustin Pârvu și morala unei vieți câștigate" (2005); "Poezii alese" (2006); "O dramă la vânătoare. Antologie de poezie" (2008); "Frig", roman epistolar, în colaborare cu Aurel Dumitrașcu (2008; ediția a II-a în 2013); "Iadul etic, iadul estetic" (2008, conferințe, studii, eseuri); "Paznicul ploii" (poezie, 2010); "Contribuții la estetica umbrei" (2012; eseuri, dialoguri, conferințe); "Părintele Iustin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oficial din perioada comunistă, chiar dacă în perioada postdecembristă au fost recuperați scriitorii români din exil și au apărut multe cărți valoroase ale scriitorilor afirmați din plin abia acum. E drept că au apărut unele sinteze istorice centrate pe perioada contemporană, antologii și dicționare, completînd un tablou în care domnește încă confuzia valorilor. Eu nu resping în bloc moștenirea literară a comunismului, dar cred că o nouă critică, fie și reciclată din cea veche, are obligația revizuirii canonului. Urmează, după destul de parțiala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au cam abandonat-o, cu Petru Cimpoeșu, Daniel Vighi, Ioan Groșan, Alexandru Vlad, Mircea Cărtărescu, poate și alții. Într-un articol din "Ateneu", din 1989, "Moștenitori și moșteniți", ca o concluzie la o anchetă despre "generația '80", articol reluat în antologia lui Gheorghe Crăciun, "Generația '80 în texte teoretice", spuneați că generația în discuție nu a asimilat, din diverse motive, moștenirea literară... O generație, totuși, care nu asimilează o moștenire nu e o "generație discutabilă"? Că, până la urmă și Afrodita s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost ea însăși în epoca Sorescu o oază de liberalism de unde am avut ce învăța, iar scriitori enunțați m-au susținut și, unii dintre ei, mi-au acordat chiar prietenia. Le mulțumesc pentru asta. De curând, cineva a scris despre antologia mea de versuri, VorbaIago, și a dedus, inclusiv pe baza observațiilor postfațatorului cărții, Al. Cistelecan, că aș fi optzecist după tehnicile asumate, deși apoi a conchis că aș scrie "într-o manieră proprie, prin intensitatea onestității față de sine însuși". Asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
știe de ce, care are mai mulți!), care caută mereu poezie nouă și nu devin conservatori. Tu câți cititori buni crezi că ai? Ce e cu "șuvoiul de angoase" din poezia ta, despre care vorbește Al. Cistelecan, în postfața la recenta antologie VorbaIago? În poezia ta și orizonturile nemărginite pare că se închid. Spui, la un moment dat: "cu spatele vom intra în istorie/ în paradis niciodată". Sau: "de puțin timp în oraș toate femeile sunt bătrâne". Și exemplele pot continua. E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poezia o angoasă sau e un leac pentru angoasanta viață? Nicolae, Nicolae, de ce te prigonești...? Nu mă prigonesc deloc. Mai degrabă practic, așa cum a remarcat Ștefania Mincu în textul de escortă pus de mine pe coperta a IV-a a antologiei VorbaIago, "un fel de scepticism latin, experiat până și de visceralitatea sa concretă, ca semn de ultimă rectitudine morală". Cistelecan mă citește în cheia neoexpresionistă de extracție ardelenească, pe urmele germanilor, desigur, și în anumite privințe are dreptate s-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
importantă este critica literară într-o literatură vie, dinamică? În relații normale, sine ira et studio. Nu detest pe nimeni și nu mă simt detestat, nu am probleme de genul celor care fac nopți albe scriitorilor neintrați în istorii sau antologii literare. Nu sufăr niciodată de pe urma ingratitudinii cuiva pentru că m-am auto-antrenat să primesc totul așa cum vine. De altfel, versurile astea le-am scris eu: iubesc ce mi se acordă din inimă / Sf. Francisc al găgăuților al ciorilor / care-mi dau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a lui Nicolae Manolescu, "Scriitori români de azi", de E. Simion, "Poezie și livresc", a lui Al. Cistelecan, "Existența poeziei", de Gh. Grigurcu, "Structura liricii moderne", a lui Hugo Friedrich, "Panorama poeziei universale contemporane", a lui A. E Baconsky sau "Antologia poeziei americane contemporane" tradusă de Mircea Ivănescu ca să vorbesc doar despre câteva lecturi formatoare. Iar în privința lecturii poeților eram mult mai liber decât cursanții unei universități, siliți să treacă și prin poeții agreați de propagandă, minus contactul cu profesorii cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Demonul prozei (bântuie prin poduri sau subsoluri, nu se arată la fereastră) este inclus în demonul eseisticii, atâta câtă scriu. Personajele mele sunt incluse deja în poemele mele lungi din Fincler și din Folfa, cărțile care nu se regăsesc în antologia recentă. Cândva, voi reveni asupra lor și voi scrie romanul de care vorbești, dar tot în versuri. Îți spun și cum se va numi: Persona. Teatrul nu mă interesează, deși cred ca aș putea dramatiza. Lucrez într-un teatru, cunosc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doar, eram tentat să citesc cu voce, doar pentru mine, cuvintele acelea deodată stranii, răsfoisem fascinat unul-două volume de Dinescu pe care mi le arătase cineva (unul dintre colegi visa o reîntoarcere la poezia latină eu pariam pe Dinescu), citisem antologia de poezie a lui Philippide, din literatura germană, dar a fost un moment când nu mă mai pasiona nimic. Nu găseam cartea, cărțile care să-mi placă. Să mă provoace. Să mă oblige asemenea unui drog să renunț la mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]