11,066 matches
-
am experiență, îmi țin respirația și beau cu ochii închiși ca să-mi păcălesc măcar două din simțuri. Mă uit în jur și pozez o scenă ca de popice doborâte, o văd pe Mari, care nu a băut ayahuasca, cum stă aplecată într-o rână și am un gând subit și fără legătură: „săraca, este complet scursă de energie”. Mă uit în jur la copacii cu forme ciudate, aud un nechezat de cal și aștept să văd o scenă de bătălie cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
momentele cele mai intense când simt că toată fierberea din jur mă copleșește. După un timp aud brusc zgomot de vomitat și niște voci masculine, deschid din nou ochii și tura asta îl văd pe Don Julio și ajutorul lui aplecați în afară hamacelor, îmi dau seama că au luat și ei ayahuasca la ceva timp după mine și acum cel puțin unul din ei vomită într-adevăr. Mă întreb cum de eu nu vomit, mă verific dacă nu am nevoie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
trecând pe la fiecare și făcând o curățare cu fum de mapacho și cu chakapa Mă întind, obosită, simt o succesiune de mâini deasupra capului și mă simt liniștită și gata să adorm; văd cum un șaman stă un timp îndelungat aplecat deasupra lui Chris, care este chiar lângă mine, închid ochii și totul devine silențios și nemișcat. La un moment dat aud vocea îndepărtată a lui Matt care anunța că ceremonia a luat sfârșit și mă scufund într-un somn adânc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sticlei”, a conținut tot felul de bucăți mari de plante și impurități. Ambii îmi descriu cu durere trauma înghițitului celui de-al doilea pahar. Îi spun lui Chris că mi s-a părut că un șaman a stat mult timp aplecat deasupra lui și îmi confirmă că spre sfârșit s-a simțit foarte agitat și șamanul a citit ce se petrecea cu el deoarece a trecut ceva timp să-l calmeze. După care, Chris a auzit o voce spunându-i „mintea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de grădiniță, îmi văd restul familiei, pe fratele meu cu patru ani mai mare, costumat gata de mers la școală. O altă încăpere, de data asta o recunosc că fiind camera mea cât am stat în Dundee, în care sunt aplecată la o masă, citind ceva la lumina unei lămpi. O nouă scenă, o cameră cu o masă, pe care nu o recunosc. Sunt acolo dar am din nou forma neidentificată din poiană luminoasă, deși sunt într-o cameră normală. Lângă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
camera ascunsă. După cum a dovedit-o și cu Zborul United 93 (docudrama lui despre 11 septembrie și, probabil, cel mai bine regizat film distribuit la noi anul trecut), nimeni nu extrage mai multă tensiune decît el din spectacolul unor tehnicieni aplecați peste monitoarele lor într-un centru de comandă. Cele mai complexe secvențe de suspans din Supremația... și din Ultimatumul lui Bourne sînt adevărate minuni de gîndire spațială și alternare orchestrală a punctelor de vedere, cu cîte cinci-șase puncte de interes
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
atmosfera e la fel de sintetică și de subțire ca a unui pictorial pe teme din Tom Waits și Edward Hopper, filmat într-un studio la cererea unei reviste de fițe. Wong își pune actorii să stea în atitudini triste, de regulă aplecați asupra unei băuturi la tejgheaua unui bar, și îi filmează ba prin geam, ba în ralanti, ba cu fundalul în unsharf, ba cu camera de supraveghere. Filmînd în America, nu-i poate pune să fumeze în bar, dar asta nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Indiana Jones (Harrison Ford) boxează cu un colos sovietic, înainte de a se urca din nou în mașină și de a sări cu ea într-o prăpastie, nimerind într-un copac care crescuse din peretele de stîncă și care acum se apleacă grațios, depunînd mașina în rîul de pe fundul prăpastiei, pentru ca apoi, destinzîndu se, să-i lovească pe sovieticii care coborau pe frînghii ? Criticii au dreptate să deplîngă regresul cinematografului american (cel puțin pe perioada verii) la funcția sa primitivă de spectacol
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o turnam în uluci (jgheaburi din lemn îmbrăcate în tablă), vacile au început să vină la apă. Femeia și bărbatul surdo-mut erau la o distanță de aproximativ 100 metri, în spatele cirezii. Prima vacă a venit lângă mine și s-a aplecat să bea apă din uluc. Când a sosit și a doua vacă (vaca unchiului meu), nu s-a așezat lângă prima vacă, ci s-a repezit în ea, aceasta s-a speriat și s-a repezit în picioarele mele, iar
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
caiete, dosare, hârtii, iar eu aruncam pe foc tot ce consideram inutil. Deodată, am văzut cum din vârful grămezii, alunecă spre mine o carte care parcă spunea: „Eu nu vreau să fiu arsă, eu vreau să fiu citită!” M-am aplecat, am luat-o și am citit titlul cărții: „HRISTOS, LUMINA LUMII”. M-au trecut fiorii și mi-am amintit că am și eu o carte care se numește așa, primită de la tatăl meu. După moartea tatălui meu, fetița mea m-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ținea marginile postatei. Lângă tata secera Dumitru iar la marginea cealaltă urmau Maricica și Lențâca iar după ele Vasile, eu și mama. Mă uitam la mama cum băga ușor secerea printre firele de grâu, cum le apuca cu mâna stângă aplecând întreg smocul spre înainte, apoi cu dreapta făcea harști! cu secerea, retezându-le cu o singură mișcare. Am tras cu ochiul și căutam să fac aceleași mișcări ca dânsa, când deodată văd că-mi sângerează degetul mijlociu de la mâna stângă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ai mei în această situație? Dar ce va zice satul despre mine, care fusesem mereu în fruntea premianților și acuma ajunsesem în fruntea repetenților?!? Stăteam într-o bancă din fundul clasei - ultima - lângă fereastră și uneori deschideam acea fereastră, mă aplecam peste pervaz în fața zidului și priveam pierdut spre sud, în direcția satului și a casei părintești și priveam mult timp în gol și vărsam lacrimi de durere, de înstrăinare, de neputință. După două săptămâni prin străini, în recreația mare de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă lovească înverșunat. Intuiesc pericolul în care mă aflam și în timp ce el se rotește pe un picior ca să mă mai lovească, eu îl lovesc puternic peste gleznă, se dezechilibrează și cade pe caldarâmul alunecos. Prietenul lui, mai puțin beat, se apleacă să-l ridice în timp ce eu o șterg englezește și mă alătur câtorva oameni în trecere spre casă. Așa am scăpat. După anii de război mă aflam și acum în pericol de moarte și am recurs la gestul amintit. Scăpasem din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fost motivul pentru care s-a produs acea promovare? O infuzie de tineret, o schimbare rapidă și controlată de generație? M. M.: S-a făcut o infuzie de tineret atunci. Știu eu? Poate că eram mai responsabili, mai conștiincioși, mai aplecați spre meserie, fiindcă experiență nu prea aveam. S. B.: În legătură cu infuzia de tineret în funcțiile de conducere, vreau să vă întreb ceva. Alex Stoenescu 5 spune că, în 1984, ar fi fost un prim complot al lui Nicolae Militaru împotriva
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
imaginea sfredelului lua niște dimensii ne-mai-închipuite. Unealta, învârtindu-se mereu, creștea la infinit, și borta devenea tot mai mare și mai mare, așa de mare în sfârșit, încât în cadrul ei rotund, monstrul putea s-apară în picioare fără să se aplece. Ceea ce se petrecea în acel creier ieșea din sfera gândirii umane : viața se ridicase la o treaptă de exaltare din care toate se vedeau, se auzeau, se pipăiau enorme, de proporții haotice”. Naratorul nu ezită să utili- zeze cuvântul „monstru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
intră de asemenea în zona unui câmp de observație care-i este propriu. Apropierea flăcării de mână provoacă o reacție nervoasă, ceea ce suscită atenția lui Zibal. Obiec- tul fascinației sale morbide se află sub ochii lui, la înde- mâna lui. „Aplecă lumina prea aproape, încât, tremurând, atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte : o crispație vio- lentă a degetelor se produse urmată de un vaiet surd... La vederea acestui fenomen, Zibal tresări... prin ochii lui scă- părase o inspirație excentrică. Începu să
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca și protagonista titlului cu pricina. Atmosfera În spectacolul meu avea o tentă de umor negru, uneori riscând poate să estompeze povestea de dragoste din prim-plan. Dacă Hanna Glavari și Danillo nu se ridicau deasupra promiscuității generale, balanța se apleacă În favoarea lumii sumbre și opereta devine cabaret satanic. Ideea lui Lehár era totuși diferită, luminoasă: În ciuda a tot și a toate, dragostea Învinge. Când Ioan Holender mi-a propus să montez o nouă Văduvă la Viena, eram convins că trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
e mult mai greu, cere o intuiție activă. Este meritul lui Julie Taymor că la noi cerbul era doar sugerat, era o siluetă decupată În hârtie de mătase, care, animată de un păpușar-actor, părea că plutește printre copaci, că se apleacă la izvor să bea apă: Îl observai și, În același timp, parcă devenea imaterial. Actorii Își asumau roluri diverse: erau când personaje, folosind măști de inspirație balineză, când manevrau păpuși sau făceau gesturi abstracte care sugerau zborul unei păsări ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
deceniu al secolului nostru. De mai multe ori pe parcursul unei veri se putea Întâmpla ca, În mijlocul prânzului, În luminoasa sufragerie cu multe ferestre, Îmbrăcată În panel de stejar, de la primul etaj al conacului nostru de la Vira, majordomul Alexei să se aplece cu o figură nefericită, ca să-l informeze pe tata, cu glas scăzut (deosebit de scăzut când aveam companie) că un grup de țărani dorește să vorbească afară cu barin. Tata Își dădea repede la o parte șervetul de pe genunchi și o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mă aflu acum. Instructorul nostru curent sau tata, când stătea cu noi la țară, Îl aveau invariabil ca partener pe fratele meu, În furtunoasele noastre dubluri familiale. „Lovește!“ striga mama În stilul vechi, Întinzându-și Înainte piciorul ei mic și aplecându-și capul acoperit cu o pălărie albă pentru a salva un serviciu conștiincios, slab. Eu mă enervam repede pe ea și ea pe băieții de mingi, doi țărani tineri În picioarele goale (nepotul cu nas turtit al lui Dmitri și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau mă priveam pe mine cu o harpă Într-una din bărcuțe, sau o molie păroasă zburând năucă În lumina lămpii cu kerosen, sau fereastra cu vitralii de dincolo de baie și cei doi halebardieri ai ei alcătuiți din dreptunghiuri colorate. Aplecându-mă din locșorul meu călduț, Îmi plăcea să-mi lipesc mijlocul frunții, mai exact ophryonul ei, de marginea netedă și plăcută a ușii și apoi să-mi clatin un pic capul, pentru a balansa ușa Încoace și-ncolo, În timp ce marginea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În cizme și manta pentru viscol. În urechi nu-mi mai sbârnâie zurgălăii care se Îndepărtează, ci doar șipotul propriului meu sânge. Totul este nemișcat, Încremenit, vrăjit de lună, oglinda retrovizoare a imaginației. Zăpada este Însă reală și când mă aplec și iau un pumn din ea, șaizeci de ani se fărâmițează, prefăcându-se Între degetele mele Într-un praf Înghețat, sclipitor. 2 O lampă mare, cu petrol lampant, având baza din alabastru este purtată de colo-colo pe Înserat. Plutește ușor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Frumosul Cordigera, un fluture ca un giuvaer, zumzăia pe deasupra Întregii suprafețe a uzinei mlăștinoase care-i furnizează hrana. Am urmărit fluturi Sulphur tiviți cu trandafiriu și fluturi Satyr ca marmura cenușie. Ignorând țânțarii care mișunau pe antebrațele mele, m-am aplecat mormăind de plăcere, pentru a adulmeca un lepidopteron presărat cu argint pulsând În cutele plasei mele. Printre mirosurile mlaștinii am reperat parfumul subtil al aripilor de fluture pe degetele mele, parfum ce variază de la o specie la alta - de vanilie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un deceniu pedanții bolșevici Îl vor Împușca pentru că Își „Însușise“ bicicletele noastre, În loc să le cedeze poporului) avea ca tovarăș de compartiment o persoană necunoscută. Pe plan istoric și artistic, anul Începuse cu o caricatură politică În Punch: zeița Anglia se apleca deasupra zeiței Italia, pe al cărei cap ateriza una dintre cărămizile Messinei - cred că era cea mai stupidă imagine pe care a inspirat-o vreodată un cutremur. În luna aprilie a aceluiași an, Peary ajunsese la Polul Nord. În mai, Șaliapin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
puteam - și am făcut-o cu succes - să mă bat cu pumnii cu un băiat roșcovan care fusese grosolan cu ea. Avea obiceiul să-mi dea bucăți tari de zahăr candel cu mâna ei caldă. Într-o zi, când stăteam aplecați asupra unei meduze, s-a Întors brusc spre mine și m-a sărutat pe obraz. Am fost atât de emoționat, Încât n-am găsit altceva de spus decât: „maimuțico“. Aveam o monedă de aur cu care credeam că voi putea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]