13,008 matches
-
membri activi ai Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român. Racovița s-a remarcat în Primul Război Mondial prin activitatea ostașilor trimiși pe frontul „Poloniei rusești”, ale Galiției, Albaniei, Italiei, Serbiei și chiar ale Franței. Din cauza puținelor descoperiri arheologice făcute în zona localității Racovița, cercetătorii au recurs la studierea toponimiei și folclorului local pentru a putea stabili vechimea așezării. Astfel, se menționează în literatura de specialitate că denumirea locală „La Cetățuică”, dat ipoteticei întărituri de pe vârful de deal aflat
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
cca 600.000 î.d.H., descoperirea a permis specialiștilor să includă sudul Transilvaniei în aria pe care s-a petrecut procesul de antropogeneză de pe teritoriul României. Toporașul se află în prezent la Muzeul județean de istorie din Sibiu. Altă descoperire arheologică este cea din anul 1974 când în pietrișurile extrase din Olt s-a găsit un ciocan confecționat din piatră șlefuită datat la sfârșitul epocii neolitice, a cărui vârstă a fost apreciată de către arheologul sibian prof. Iuliu Paul, la 3600 ani
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
s-a opus conducerea locală, care în colaborare cu Centrul de proiectare Sibiu a actualizat în 1976 proiectul de sistematizare din 1973 prin Proiectul nr. 8186-1976. Inițiatorii (Sabin Adrian Luca, Paolo Biagi, Michela Spataro, Cosmin Suciu) unui proiect de excavații arheologice (contract de cercetare între ULB Sibiu și Universitatea Foscari din Veneția) început în 2005 au considerat că numărul de descoperiri mezolitice este, la nivelul Transilvaniei, foarte mic în comparație cu descoperirile din zonele limitrofe României. Zona masivului Făgăraș deține un relief care
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
2009, dr. Petre Beșliu Munteanu a descoperit pe teritoriul comunei Racovița situl unei cetăți a cărei datări încă nu este cunoscută. P.B. Munteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionați de istorie pentru a începe campania de cercetări arheologice. Monografii: Lucrări speciale și generale: Memorii: Arhive:
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
-lea și începutul secolului a XV-lea. După cele două calamități din secolul al XVIII-lea, care au distrus curtea și clădirile aferente, a fost construită o nouă curte domnească, Curtea Nouă. În prezent, ruinele Palatului Voievodal au devenit sit arheologic protejat, fiind amenajat și un muzeu, Muzeul Curtea Veche. Curtea domnească se întindea pe suprafața cuprinsă între străzile Halelor (fosta Carol), Șelari, Lipscani, Bărăției, Calea Moșilor. De-a lungul timpului orașul București a suferit diverse modificări urbanistice, astfel că vechea
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
Primele date certe despre Curtea Veche le avem din documentele de pe vremea lui Radu cel Frumos, acesta a mutat scaunul domnesc la București. Deși pentru o perioadă de timp s-a crezut că Curtea Domnească a fost distrusă complet, cercetările arheologice au scos la iveală importante ruine, printre care: hrube, ziduri, baze de turnuri, trepte coloane, camere aflate în construcții din secolul al XIX-lea. Cercetătorii au stabilit că Curtea Veche a suferit diverse rezidiri și refaceri de-a lungul timpului
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
Veche a suferit diverse rezidiri și refaceri de-a lungul timpului, începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea până la Vlad Țepeș, de la Basarab cel Tânăr și până la Mircea Ciobanul, de la Matei Basarab până la Constantin Brâncoveanu. Conform urmelor arheologice păstrate a fost identificată prima cetate a Bucureștilor, o cetățuie situată pe malul nordic al Dâmboviței. Situată pe un mic promontoriu, pe o suprafață de 160 mp, cetatea construită din cărămidă avea forma unui turn trapezoidal și era înconjurată de
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
ca Vlad Țepeș apelează la meșterii brașoveni și reconstruiește cetatea Bucureștiilor. Conform documentelor în această perioadă cetatea suferă refaceri ample, astfel că în unele surse este chiar numită "Noua Cetate". Transformarea cetății în acestă perioadă este atestată și prin urmele arheologice descoperite în strada Soarelui de astăzi. Deși din această perioadă s-au păstrat o serie de documente emise de cancelaria domnească, doar câteva amintesc de refacerea cetății, astfel că informații detaliate despre cetate nu s-au păstrat. Conform unui document
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
unui document din 1480 aflăm că cetatea purta numele "Cetatea nouă de scaun București", iar alt document emis de vornicul Neagu amintește de "castro Bokorestch". Sursele principale în aflarea câtorva date despre înfățișarea curții din această ultimă perioadă sunt descoperirile arheologice. Acestea au scos la iveală ruinele unei cetăți din bolovani de râu și cărămidă, întinsă pe o suprafața totală de peste 900 mp. Săpăturile arheologice au scos la iveală și parterul înalt al castelului, situat pe niște pivnițe și hrube foarte
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
Bokorestch". Sursele principale în aflarea câtorva date despre înfățișarea curții din această ultimă perioadă sunt descoperirile arheologice. Acestea au scos la iveală ruinele unei cetăți din bolovani de râu și cărămidă, întinsă pe o suprafața totală de peste 900 mp. Săpăturile arheologice au scos la iveală și parterul înalt al castelului, situat pe niște pivnițe și hrube foarte încăpătoare și curtea interioară a palatului întinsă pe o suprafață de peste 100 mp. Deși de-a lungul istoriei mulți din domnii Țării Românești au
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
de varietăți adaptate la diferite clime în interiorul zonei temperate și la clime reci din munții tropicali cu media de 13 °C și precipitații medii anuale de 800 - 1000 mm. "Pyrus communis" provine din Europa orientală și Asia Mică. În excavațiile arheologice s-au găsit resturile unui arbore domesticit datând din anul 3000 î.Hr. Romanii au îmbunătățit și răspândit cultivarea. În ziua de azi principalii producători sunt: China, Italia, Statele Unite, Spania, Argentina, Germania, Coreea, Japonia, Turcia și Africa de Sud. Cea mai mare productivitate
Păr (pom fructifer) () [Corola-website/Science/309715_a_311044]
-
care anterior făcuse parte din comuna Balotești. În 1998, Sectorul Agricol Ilfov a devenit județul Ilfov. Patru obiective din comuna Corbeanca sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice așezarea de la „blocurile de specialiști” din Corbeanca de pe malul drept al Cociovaliștei, datând din secolele al III-lea-al IV-lea e.n.; și situl de la fosta stație de pompare din același sat, cuprinzând așezări din Epoca Bronzului, epoca geto-dacă (secolele
Comuna Corbeanca, Ilfov () [Corola-website/Science/310025_a_311354]
-
în Sectorul Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. Cinci obiective din comuna Moara Vlăsiei sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Trei dintre acestea sunt clasificate ca situri arheologice. Cel de la Căciulați se află în zona drumului de acces spre pădurea Pașcani și în capetele de est și vest ale pădurii, pe malul stâng al Cociovaliștei, și cuprinde trei așezări din Epoca Bronzului (din care una atribuită culturii Tei
Comuna Moara Vlăsiei, Ilfov () [Corola-website/Science/310024_a_311353]
-
fie transferată la Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. Cinci obiective din comuna Grădiștea sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov, ca monumente de interes local. Trei dintre acestea sunt situri arheologice situl de „la Ceair”, ce cuprinde o așezare din Epoca Bronzului aparținând culturilor Glina și Tei și una din secolele al II-lea-I î.e.n.; situl de pe malul sudic al lacului Căldărușani, în zona conacului Hagi Tudorache și a bisericii
Comuna Grădiștea, Ilfov () [Corola-website/Science/310023_a_311352]
-
1968, când a devenit parte a județului Ilfov, fiindu-i arondate și satele Bălăceanca și Poșta. Din 1981, a fost arondată Sectorului Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, și devenit din 1998 județul Ilfov. În comuna Cernica se găsesc trei situri arheologice clasificate ca monumente istorice de interes național. Este vorba de așezarea geto-dacică de la Tânganu, aflată în zona Tânganu-Moară, pe malul stâng al Dâmboviței; de situl de la Bălăceanca, de pe malul drept al aceluiași râu, cuprinzând două telluri unul din neolitic, aparținând
Comuna Cernica, Ilfov () [Corola-website/Science/310027_a_311356]
-
Tânganu-Moară, pe malul stâng al Dâmboviței; de situl de la Bălăceanca, de pe malul drept al aceluiași râu, cuprinzând două telluri unul din neolitic, aparținând culturilor Boian și Gumelnița; iar celălalt fiind o așezare din Epoca Bronzului, care a dat numele culturii arheologice Glina; și de urmele mănăstirii Iezerul de lângă satul Căldăraru. În afara acestora, alte zece obiective de pe teritoriul comunei Cernica sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov, ca monumente de interes local. Șapte dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice
Comuna Cernica, Ilfov () [Corola-website/Science/310027_a_311356]
-
arheologice Glina; și de urmele mănăstirii Iezerul de lângă satul Căldăraru. În afara acestora, alte zece obiective de pe teritoriul comunei Cernica sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov, ca monumente de interes local. Șapte dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice un sit din vatra satului Bălăceanca; altul în punctul „La malul trăznit” din același sat; trei așezări din satul Căldăraru din diverse epoci: Epoca Bronzului, geto-dacică și daco-romană; și situl de la Poșta. Alte două obiective sunt clasificate ca monumente de
Comuna Cernica, Ilfov () [Corola-website/Science/310027_a_311356]
-
Maicii Domnului” (construită în 1691), conacul și zidul de incintă. În afara acestuia, în comună se mai află alte patru obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice. Unul este curtea domnească a lui Radu de la Afumați, aflată pe malul stâng al râului Pasărea la 300 m vest de șoseaua Afumați-Petrăchioaia. Un al doilea se află pe malul drept al râului Pasărea, la est de aceeași șosea și
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
a fixa data sărbătoririi Paștelui), în 431 d.C. (sub împăratul Teodosiu al II-lea, la care s-a condamnat "nestorianismul" si s-a stabilit dogma întrupării lui Iisus Hristos) și în 449 d.C. (la care s-a susținut "monofizitismul"). Aria arheologică actuală cuprinde vestigii importante din perioada elenistică și romană (agora, forum, odeon, biblioteca lui Celsus, stadion etc), precum și din epoca bizantină (ruine de biserici).
Efes () [Corola-website/Science/310039_a_311368]
-
pentru cultură, dott-ssa Annamaria Sammito și de Președintele Cafenelei Literare "Salvatore Quasimodo", prof. Domenico Pisana, precum și un medalion omagial "Caffé Letterario Salvatore Quasimodo". Cu prilejul călătoriei în cea mai însemnată insula a Italiei a vizitat principalele obiective artistice, religioase și arheologice din Cătănia, Acireale, Acicastello, Siracusa etc. Între 26 și 30 septembrie 2011 se află la Romă, la invitația unor asociații culturale româno-italiene. Este protagonistul a două evenimente poetice bazate pe propriile antologii bilingve George Bacovia ("Cu voi.Con voi") și
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
Bacău, reînființat, iar satul Valea Mare a fost desființat și comasat cu satul Faraoani. Trei obiective din comuna Faraoani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice: situl de „la Siliște”, ce cuprinde urmele unor așezări din secolele al VIII-lea-al IX-lea, respectiv al XIV-lea-al XV-lea; și situl de la sud-est de satul Faraoani, unde s-au găsit urmele unei așezări și o
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
cu hramul mare Sfântă Treime și hramul mic Acoperământul Maicii Domnului, situată în staul Cucova. Două obiective din comuna Valea Seaca sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău că monumente de interes local, ambele fiind clasificate că situri arheologice. Unul este necropola de la Valea Seaca aflată „la Țintirim” (la est de DN2), necropola datând din Epoca Bronzului și aparținând culturii Monteoru, fazele Ic3-Ic2; celălalt este așezarea fortificata de pe dealul Titelca, datând din aceeași perioadă.
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
află o serie de insule mai mici: insula Vanier, insula Cameron, insula Massey, insula Alexander, insula Helena etc. Primii locuitori ai insulei aparțineau culturii Dorset, dar în jurul anului 1200, insula era populată de triburi aparținând culturii Thule, așa cum arată descoperirile arheologice de la Brooman Point. Probabil în acea epocă clima era mai caldă (în această epocă au ajung și vikingii în Vinland). Insula a fost descoperită de exploratorul britanic Sir William Edward Parry în 1819 și datorează numele contelui Henry Bathurst, secretarul
Insula Bathurst () [Corola-website/Science/310182_a_311511]
-
au ajuns și vikingii în America de Nord, pornind de la bazele lor din Islanda și Groenlanda. Se pare că ei cunoșteau și un ținut numit Helluland, identificat în prezent cu insula Baffin. În anul 2008, lângă satul Kimmirut au fost descoperite vestigii arheologice care par să indice prezența unor exploratori și comercianți europeni pe insulă încă din jurul anului 1000 d.Hr. . În 1576, Martin Frobisher a descoperit insula și a revenit în zonă în cursul următoarelor două călătorii din 1577 și 1578, luând
Insula Baffin () [Corola-website/Science/310183_a_311512]
-
Girișu-Negru. Aceste cursuri de apă au un debit foarte variat, apele lor cresc mult în anotimpul ploios și aproape dispar (cu excepția Gurbediului) în lunile secetoase. Urmele așezărilor omenești de pe cursul mijlociu al Crișului Negru se pierd în negura vremii. Săpăturile arheologice efectuate de către Muzeul Țării Crișurilor în colaborare cu Institutul pedagogic din Oradea, pe terasa superioară a Crișului Negru, în punctul numit \"Dealul Morilor\" au scos la iveală urme de așezări omenești datate în epoca pietrei șlefuite (neolitic-cultura cris). Primele atestări
Comuna Tinca, Bihor () [Corola-website/Science/310211_a_311540]