11,781 matches
-
Putem identifica aproape fără efort sursele investiției afective în literatură la începuturile culturii moderne românești. Primele forme de angajament pasional în producția și consumul de opere s-au obținut prin reciclarea unor elemente de reprezentare deja existente. După cum se poate bănui, literații au construit figurile dorinței literare din rudimente religioase pe care le găseau în discursul public. Cuvântul cheie a fost râvna. Termenul se aplica în cazul gesturilor orientate de valori spirituale, în vederea unor obiective abstracte, al căror interes nu e
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a tot tras niște clopote pe la Marcela care însă și-a văzut de treabă. Iar Roșca a crezut că din cauza mea nu are succes la Marcela, pentru că el a văzut că era atât de apropiată de mine încât oricine putea bănui că există o relație mai serioasă, dar nu era nimic. C. I.: Dar nu erați cunoscuți, adică Roșca nu știa că sunteți căsătorit? S. Ț.: Nu știu dacă știa, că eu nu m-am mărturisit în fața grupei, s-ar putea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
atâția oameni a fost extrem de generos formulat, pentru că puteai intra la închisoare - exagerez un pic! - chiar și pe baza unei simple priviri care putea fi interpretată politic ca fiind dușmănoasă. Nemaivorbind de delictul de omisiune a denunțării, art. 228, pentru că bănuiesc că scopul anchetatorilor, atunci când au făcut presiuni asupra colegilor dumneavoastră, era să-i încadreze în acest articol, adică să afirme că ei au știut de uneltire dar n-au denunțat. S. Ț.: Pedeapsa pentru omisiune de denunț era la fel de gravă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
erau călăii care trebuiau să te pedepsească în continuare. Mai mulți au fost duși cu pătura. Te aruncau, domnule, nu se gândeau că-ți fracturează o mână, că-ți rupi capul, nu-i interesau detalii de acest gen. C. I.: Bănuiesc că acest lucru se petrecea din cauză că gardienii și anchetatorii erau îndoctrinați în așa fel încât pentru ei deținuții nu mai erau persoane, indivizi, ci pur și simplu "pachete", după cum mi-ați mai spus. S. Ț.: Li se spunea că noi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
risca să fie dezarmați de către deținuți... S. Ț.: Andone a început să zbiere: "Deținut, în afara cordonului!" Cu două zile înainte, acest Olah împușcase doi tineri maghiari, de la 5 m a tras cu automatul, pentru că au ieșit în afara cordonului, fiind astfel bănuiți de tentativă de evadare. S-a auzit un murmur general, șoptit: "nu ieși domnule, nu ieși!" Și atunci mi-am ieșit din fire și m-am repezit cu cazmaua către Olah strigând: Dacă nu plecați, vă decapitez pe amândoi!" Au
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
kilograme, mă îngrășasem enorm pentru că mâncam sfeclă și era natural zahărul ăla din sfeclă. Mai combinam sucul acela cu frunze de salcie culese, cu cojile de mămăligă... duceam o viață de huzur, nu pot să mă plâng (râdem). C. I.: Bănuiesc că asta se petrecea toamna, la strânsul recoltei, dar în general deținuții erau mai tot timpul înfometați. S.Ț.: Păi, haideți să vă povestesc cum se manifesta obsesia foamei printre deținuți! Este episodul cel mai degradant din câte mi-au
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
aveau curajul să intre pe niciuna dintre poteci, că nu puteau ști pe unde este capcana! Iar noi râdeam: "Uite, mă, a rămas cloșca pe mal!" N-au știut ei sigur că noi am fost cei care au tăiat gheața. Bănuiau, dar nu erau siguri, pentru că erau doi atunci când au pășit, iar gheața s-a rupt neregulat în mai multe locuri astfel încât n-au putut să-și dea seama că a fost o tăietură. Și din ziua aceea toți cei zece
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
căpitan, suntem în perioada prășitului. Trebuie să-mi dați încă doi oameni pe rândul meu!" "De ce, măi, Scurtule?" "Păi, nu vedeți ce soare puternic este!? "Unul să-mi țină umbrela și celălalt să-mi prășească rândul!" C. I.: Aceste episoade bănuiesc că vă mai destindeau. S. Ț.: Păi, cum să nu!? Ne distram. Domnule, era grea detenția dar aveam și momente de relaxare. În sfârșit, căpitanul le trăgea câte o înjurătură la toți. Că unii dintre frontieriști spuneau: "lasă, domnule, că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pentru a acumula experiență trebuie să fii înzestrat de la natură. Trebuie să ai acest dar de a te orienta. Mie mi-a dat Dumnezeu, fără nicio intenție de a-mi aduce singur niște laude și calități... Alte drame C. I.: Bănuiesc că vorbeați cu cei de prin lagăr pentru ce anume au fost arestați și apoi întemnițați. S. Ț.: Păi, de exemplu, frații Luca din București - gemeni de nu se putea spune: tu ești George și tu Vasile, absolut identici, asemănători
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
I.: Așadar nici nu ați fost solicitat să intrați în partid? S. Ț.: Nu, pentru că aveam dosar de deținut politic. C. I.: Dar ați fost urmărit în continuare de Securitate? S. Ț.: Permanent. C. I.: Cunoșteați informatorii? S. Ț.: Nu. Bănuiam, așa, dar nu aveam certitudinea sau siguranță că ei vor fi fiind. Dar urmărit de Securitate am fost. În fine, ca să continui cu viața mea de după detenție: soția mea s-a sfârșit la Galați. Fiul meu a fost lipsit de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
domnule!", că el avea bani. "Mi-i dai astăzi, ne întâlnim la ora cutare". Și aveam sistemul nostru pentru a-mi da banii, că doar nu-mi dădea banii direct la Gara de Nord. Aveam un sistem pe care nu-l putea bănui nimeni. Luam 10.000, 50.000 sau chiar 100.000 de mii, la lucrările mari și toate astea se adunau. Sau, venea câte un gestionar de magazin Gostat la mine și mă ruga: "Măi, nea Spirule, am nevoie de o
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
după semnarea scrisorii, la locul de muncă, spre exemplu? S. Ț.: Nu, nu! Semnarea scrisorii s-a petrecut în 1977. A trecut timpul. Securitatea nu acționa și nu luau măsuri imediat. Lăsau să treacă ceva timp, ca să nu dea de bănuit că de fapt presiunile sunt din partea lor. Făceau în așa fel încât să pară că presiunile ar veni nu pe linie politică din partea Securității, ci pe linie profesională din partea unității la care lucrai: că nu corespunzi, că nu-ți faci
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în pod din cauza câinelui. Era foarte cald în acel pod și eram înebunit de sete, și aproape că nu mă mai puteam abține oricât mi-aș fi impus. Am așteptat până au plecat polițiștii să mă caute pe unde au bănuit ei că m-aș fi putut ascunde. Apoi am pândit câinele până s-a dus în celălalt capăt al sârmei, am coborât repede și am luat-o prin spatele casei, din nou la deal și prin același loc prin care
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de bărbierit. Am pus în cuțitașul ăla o lamă și cu foarte mare atenție la unghiul în care aplici lama pe obraz, dădeam cu salivă pe față și m-am bărbierit și eu cum am putut ca să nu dau de bănuit. Peste Isar trecea un pod mare, pentru că Isarul este o apă mare. La trecerea peste pod era o gheretă cu un polițist. Acela o fi crezut că vin de la casele de lângă care plecasem și nu m-a oprit, nici măcar pentru
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
biletele se dădeau de către controlor în tren, căruia îi spuneai unde vrei să mergi. Polițiștii nici măcar nu s-au uitat la mine, căci femeia aceea vorbea tare și cu puțin accent austriac și nu aveam cu ce să dau de bănuit. C. I.: Până la urmă, gălăgia ei v-a fost de folos. S. Ț.: Da. M-am urcat în tren, un express Passau-Paris, și m-am dus la toaletă, extrem de curată și luxoasă, încât puteai face revelionul în cele mai bune
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
petrecea asta. Cu Bill Clinton m-am întâlnit pe pontonul acela lung contruit pe marginea oceanului, la Miami. Își făcea jogging-ul numai într-un tricou și un short, atât! Un tip foarte musculos, m-a surprins asta! Nu puteai bănui, când îl vedeai la televizor și atunci când era îmbrăcat la costum că era atât de musculos și solid alcătuit. M-a uimit structura osoasă a acestui om. A fost extrem de prietenos și comunicativ cu toți cei care ne găseam prin
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pune mâna pe putere. Nu mă poate convinge nimeni că Iliescu a vrut să instaureze o democrație. C. I.: Cred că nici nu a știut ce vrea, în afară de faptul că a vrut să ajungă și să se mențină la putere. Bănuiesc că modelul lui a fost glasnosti și perestroica, pentru asta cred că se pregătise, nu pentru democrație pluralistă și stat de drept. S. Ț.: Păi, cât a fost prim secretar Iași, Ion Iliescu era dirijorul corului morții, cel care dirija
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
legile, că dacă stăm și ne gândim nu puteai spune că legea merge de aici și până aici. Au făcut-o atât de elastică, că au putut-o întinde cât au vrut și cum au vrut ei. Semne C. I.: Bănuiesc că la calitatea acestei priviri asupra proriei istorii au contribuit și cei doi ani de facultate... S. Ț.: Nu! Vă spun sincer că cei doi ani de facultate n-au nicio legătură și nicio contribuție. Atunci eram abia la început
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Fetești are încă tablouri pictate de mâna ei. Și nu știu dacă mai sunt pictori acum care să facă tablouri asemănătoare. C.I.: Mi-ați spus că bunicul dumneavoastră, Costică Ralea, a fost proprietar peste 300-400 de hectare de pământ și bănuiesc că, după ce s-au căsătorit frații și surorile tatălui dumneavoastră, aceștia au primit moștenire fiecare, astfel încât tatăl și familia dumneavostră rămăsese cu 100 de hectare. R.R.: Normal! Li s-a dat la toți. În primul rând, domnului colonel Postelnicescu, oltean
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
colegii nu v-au poreclit "bestie moșierească"? R. R.: Nu mai țin minte asta. Probabil! Erau niște vecini care cunoșteau situația noastră dar ne știau de "refugiați" nu de deportați politic. Așa ne ziceau oamenii din Râmnic: refugiați. C. I.: Bănuiesc că acest termen de "refugiat" și nu de deportat politic era folosit chiar de către securiști ca să nu atragă atenția asupra situației politice. R. R.: Eram asimilați cu refugiații din Basarabia, că doar au venit atâția. C. I.: Mi-ați spus
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dădea ofițerilor ruși, nu vă puteți imagina! Numai vânat, bunătăți... C. I.: Vânat!? Așa de mari erau privilegiile ofițerilor ruși? R. R.: Sigur că da. Tot ceea ce era mai bun mergea la ei la masă. C. I.: Aveau și solde, bănuiesc. R. R.: Da, aveau solde pe care le plătea statul român. Un căpitan avea o soldă de 4.800 de lei în 1949-1953, iar un colonel peste 5.000 de lei. 5.800 avea colonelul. La vremea aceea un muncitor
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
care să fi fost din sat, să vă știe și care ar fi putut să vă denunțe? R. R.: Ba da, din sat erau veniți doi băieți pe care-i angajase fratele meu. Unul Botaș și altul Dulgheru. C. I.: Bănuiesc că aceștia vă cunoșteau istoria familiei. R. R.: Firește că o cunoșteau, dar vorbea vreunul dacă fratele meu îi angajase? Și îmi erau și prieteni, și acum îmi sunt prieteni, n-au suflat nicio vorbă. C. I.: Așadar, v-ați
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cei care nu erau membri de partid. R. R.: Păi da, că dacă aveam o problemă de serviciu n-o puteam ridica în ședințele de partid dar mergeam la cel de la sindicat care intervenea el și prezenta problema. C. I.: Bănuiesc că salariile membrilor de partid erau mai mari. R. R.: Da, Erau mai mari, dar aveau și prioritate și erau privilegiați, spre exemplu, la avansări sau la examene. C. I.: Existau prime și membrii de partid erau privilegiați? R. R.
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a fost intenția. C. I.: Dar de unde ideea asta că ar trebui să vă duceți în munți? S. M.: Păi, voiam să scăpăm de încurcătura cu pistolul, aia era toată treaba! C. I.: Era și un soi de inocență a tinereții, bănuiesc. S. M.: Nu era inocența tinereții, era dragostea de țară, de a face ceva pentru ea. Așa o gândeam noi în timpul ăla. Poate gândirea am avut-o dar n-aveam experiență. Iar când ne-am văzut în gaura aia, acolo, ne-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
aproape de Securitate. C. I.: Pe ce dată s-a produs asta? S. M.: Pe 24 mai 1950. Ne-au luat cu o mașină, cum că ne duce să ne trimită în munți și am mers exact la Securitate. C. I.: Ați bănuit vreo clipă că veți fi arestați? S. M.: Nicio clipă! C. I.: Deci, a fost un șoc total, ați căzut. S. M.: Absolut! Ca musca în lapte. Aveam o pereche de cizme burger cu șiret, cum se purta pe vremea aceea, și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]