13,186 matches
-
noul context, să se dea drept lider de orientare euroatlantica, și din adept al economiei socialiste planificate, de tip Gosplan, se suia cu vioiciune în barca economici de piață, ceea ce Iliescu n-a întârziat să facă. 3. ACTUL I: UN BUNIC BOLȘEVIC - VASILI IVANOVICI, REFUGIAT DIN RUSIA, DEVINE VASILE PENU, ȚĂRAN SĂRAC DAR CINSTIT, DIN COMUNA ULMENI. Atunci când - rareori, dealtfel - Ion Iliescu își evocă trecutul, o bizară amnezie pare să-l cuprindă pe fostul președinte al României. Că într-un interviu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
VIP (aprilie 1998), cănd Iliescu afirmă plin de candoare: "Tatăl meu (...) a fost primul copil dintr-o familie de cinci băieți, singurul care a urmat după cele patru clase elementare și cursurile școlii de Arte și Meserii din Oltenița. Cand bunicul meu a căzut prizonier pe front, tata s-a înscris voluntar în armată. Drept recompensă, după terminarea războiului, noi am primit un loc de casă, pe care l-am transformat în grădină. ESTE SINGURA AMINTIRE PE CARE O MAI AM
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
război mondial de Regele Ferdinand, familiei lui Ion Iliescu i s-a atribuit un teren, transformat în grădina, și că "aceasta este singura amintire pe care o am de la bunici", fostul președinte al Romamei își reamintește, destul de precis, cum că bunicul ar fi căzut prizonier pe front, iar tatăl s-ar fi înscris voluntar în armată. Conform însă registrului stării civile din Oltenița (locul de baștină al lui Ion Iliescu), tatăl acestuia - Alexandru Iliescu - s-a născut în 1901. Așadar, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
României în primul război mondial (1916, după cei doi ani de neutralitate), fiind de aceea imposibil să fie primit ca voluntar pe front. Să observăm însă cum - dintr-un foc - deși susține că nu-și mai amintește mare lucru despre bunicul său, Iliescu îl plasează totuși, strategic, între soldații romani căzuți prizonieri, iar pe tata (viitorul Kominternist Alexandru Iliescu) în ipostaza patriotică de voluntar pe front. În 1995, trei ziariști ai cotidianului Ziua au încercat să reconstituie misterele familiei lui Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
dat cu comuniștii": "Pe la începutul veacului trecut, în comuna Ulmeni, din împrejurimile Olteniței, trăia o familie de oameni onești și muncitori, pe nume Penu. Urmașii acestei familii au fost trei frați, toți băieți, pe nume Aristide, Gheorghe și Vasile Penu, bunicul lui Ion Iliescu). Vasile Penu s-a căsătorit, iar din această unire au rezultat doi fii, Alexandru (tatăl lui Ion Iliescu) și Eftimie. Ambii fii au îmbrățișat doctrina comunistă încă din adolescență. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmărie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
la Moscova și a ajuns securist. Mai tîrziu a devenit directorul unei fabrici de încălțăminte din București. Eftimie a murit pe la începutul anilor '80." Textul citat ridică însă un semn de întrebare. Astfel, constatăm că pe tatăl lui Alexandru Iliescu - bunicul viitorului președinte al României - nu-l chema "Iliescu" cum am fi bănuit, ci "Penu". Pentru a desluși misterul prin care fiul lui Vasile Penu, țăran onest și muncitor din Ulmeni, a ajuns "Iliescu", trebuie să citim ceva mai jos, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Penu în Iliescu, declarând rudelor: Veți vedea voi ce bine o vor duce copiii noștri în viitor, sub comunism, când va veni la putere.)" Așadar, din relatările rudelor familiei lui Iliescu și ale celor care i-au cunoscut la Oltenița bunicul și tatăl, ar trebui să deducem că Alexandru Penu și-ar fi renegat familia din motive ideologice, moment în care și-ar fi schimbat numele din Penu în Iliescu, după care a ținut un discurs profetic despre comunism familiei. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
directă la originea semita a liderului U.S.D. întâmplarea face că "Lumea liberă" a primit un material legat de originea lui Ion Iliescu, pe care, în premieră absolută, îl publicam mai jos." În continuare, Lumea liberă prezintă următoarea fișa biografica a bunicului lui Ion Iliescu, în cadrul unui articol intitulat " Cazul Ion Marcel Ilici Iliescu" (fost Ivanovici), fișa pe care ne permitem să o reproducem, la rândul nostru. BUNICUL (după tata) - Vasili Ivanovici, evreu rus, bolșevic, pușcăriaș, fugit din Rusia, urmărit de poliția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
absolută, îl publicam mai jos." În continuare, Lumea liberă prezintă următoarea fișa biografica a bunicului lui Ion Iliescu, în cadrul unui articol intitulat " Cazul Ion Marcel Ilici Iliescu" (fost Ivanovici), fișa pe care ne permitem să o reproducem, la rândul nostru. BUNICUL (după tata) - Vasili Ivanovici, evreu rus, bolșevic, pușcăriaș, fugit din Rusia, urmărit de poliția țarista (Ohiana, n.n.) - S-a stabilit la Oltenița în jurul anului 1895, ca argat și băiat de prăvălie la un grec, zis Țăndărica, pe strada Ion Heliade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
precizează, în Istoria literatuni române: C. Dobrogeanu Gherea, venit din Rusia cu un bun tovarăș, a fost impamintenit prin decret regal, dat pe baza aprobării Parlamentulni, susținut în ședința de Titu Maiorescu. - Atenție la diversiunea prin care se sugerează că bunicul lui Ilici ar fi un țăran, de lângă Oltenița. Lumea liberă mai face două precizări privindu-l pe Vasili Ivanovici. și anume: "Investigațiile făcute pentru perioada 1893-1901, 1902 nu au dus la concluzia că ar fi existat un decret regal de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Congresul al V-lea al P.C.d.R., ținut la Gorikovo, lângă Moscova, între decembrie 1931 și ianuarie 1932, după care acesta a rămas în U.R.S.S. încă patru ani) iar Măricica decedase, copilul Ion Iliescu a rămas să fie crescut de bunic, Vasili Ivanovici, la Oltenița, pe str. Țigănie (I. H. Rădulescu). De altfel, Iliescu a recunoscut că trăise în copilărie printre țiganii din cartier. Acum este limpede și de ce se întâmplase această. · Ulterior, după ce Alexandru Iliescu a revenit în țară, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
studia în U.R.S.S.", timp de cinci ani (1950-1955), Alexandru Iliescu avusese marea bucurie de a trăi în U.R.S.S., ca membru al conducerii P.C.d.R., vreme de patru ani, între 1931 și 1935. Un drum început, cum am menționat, de bunicul Vasili Ivanovici, bolșevic urmărit de Okhrana țarista, refugiat din acest motiv în România prin 1895, conform documentației publicate de Lumea liberă. Adevărul istoric al biografiei lui Ion Iliescu diferă de telenovelă pe care fostul președinte al României o recita atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
șuvoiului de păsări ce năvălește în ogradă. După ce trec găinile apar și cocoșii, pășind tacticos în urma lor, parcă mândri de serviciul prestat în timpul nopții când au vestit cu cucuriguri sonore trecerea orelor din timpul nopții. Emilia își amintește de spusele bunicului Ion care a povestit că oamenii țin seama de timpul când cântă cocoșii atunci când trebuie să declare la judecată, de exemplu, când s-au petrecut anumite fapte. Ce să mai spună despre îndatoririle lor de a călca găinile gândea, zâmbind
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dacă ar fi terminat și pe a șaptea așa cum era obiceiul la Pungești dar familia numeroasă și grijile izvorâte și din evenimentele ce se petreceau în țară i-au curmat drumul școlii lui Mihăiță. își aminti de o discuție cu bunică-su, în anul când terminase clasa a treia și trecuse într-a patra.Bunicul Ion îl luase în tărbacă întrebându-l: − Ei, Mihăiță, cum a mers învățătura anul ista, cine a rămas repetent, tu sau cartea? Mia spus mie domnul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
familia numeroasă și grijile izvorâte și din evenimentele ce se petreceau în țară i-au curmat drumul școlii lui Mihăiță. își aminti de o discuție cu bunică-su, în anul când terminase clasa a treia și trecuse într-a patra.Bunicul Ion îl luase în tărbacă întrebându-l: − Ei, Mihăiță, cum a mers învățătura anul ista, cine a rămas repetent, tu sau cartea? Mia spus mie domnul Obreja învățătorul tău că nu vrea să te mai învețe la anul. Spune, așa
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tărbacă întrebându-l: − Ei, Mihăiță, cum a mers învățătura anul ista, cine a rămas repetent, tu sau cartea? Mia spus mie domnul Obreja învățătorul tău că nu vrea să te mai învețe la anul. Spune, așa-i sau ba? − Ei, bunicule, cum le mai sucești și matale! Iaca, am să-ți spun matale să audă și bunica cum stau cu învățătura. Mai întâi și mai întâi cartea nu avea cum să rămână repetentă, ea m-a învățat ca să știu să răspund
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rămână repetentă, ea m-a învățat ca să știu să răspund la lecții. Apoi de unde știi matale că am rămas repetent, când domnul învățător mi-a dat premiul doi? Asta nu ția spus-o dumnealui? Amintindu-și de discuția glumeață cu bunică-su, Mihăiță se gândește că poate vor mai scăpa de greutăți și atunci va putea să urmeze și clasa a șaptea . Seara de iunie începuse după ce soarele asfințise, treburile prin ocol și ogradă se isprăviseră iar Maria, după ce strecurase laptele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
clasa a șaptea . Seara de iunie începuse după ce soarele asfințise, treburile prin ocol și ogradă se isprăviseră iar Maria, după ce strecurase laptele turnându-l în oalele special pregătite, spuse: − Emilia, Mihăiță, unul din voi sau amândoi dacă vreți, mergeți la bunicii „de dila deal” să le duceți oala asta cu lapte proaspăt, ori să-l fiarbă ori, să-l pună la prins, cum or vrea ei. Dacă nu se simt bine, fierbeți-l voi ca să aibă lapte proaspăt fiert. Copii abia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să-l pună la prins, cum or vrea ei. Dacă nu se simt bine, fierbeți-l voi ca să aibă lapte proaspăt fiert. Copii abia așteptau să îndeplinească îndemnul mamei lor, le făcea bucurie să meargă la bătrâni, mai ales că bunicul era un om sfătos și le povestea multe lucruri interesante din viața sa. Pe deasupra întotdeauna aveau grijă să-i omenească cu ceva bunătăți, așa că Emilia, fiind mai mare, trecuse de paisprezece ani, apucă cu grijă oala cu două torți plină
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
decât suratele lor de un litru și jumătate și în care gospodinele pun laptele la prins. Bunica Ruxanda era în fața sobei și trăgea jarul cu cleștele de foc, acesta având două urechi răsucite de ciocanul fierarului care îl meșterise, iar bunicul pregătea lampa pentru a o aprinde, adică potrivindu-i fitilul să stea drept, ca flacăra să fie rotundă, fără colțuri, că se afumă sticla de lampă. Turnase gaz în lampă, la picioarele sale se vedea bidonul. − Bună seara, bunicilor, spuseră
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
adică potrivindu-i fitilul să stea drept, ca flacăra să fie rotundă, fără colțuri, că se afumă sticla de lampă. Turnase gaz în lampă, la picioarele sale se vedea bidonul. − Bună seara, bunicilor, spuseră cei doi întrun glas, privind cum bunicul Ion pregătea lampa iar bunica Ruxanda strânse de pe masă străchinile ca să facă loc pentru oala cu lapte adusă de nepoți. − V-a trimis mamă-ta la noi cu lapte, ai? Să-i spuneți Mariei că-i mulțămim de grija ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu lapte adusă de nepoți. − V-a trimis mamă-ta la noi cu lapte, ai? Să-i spuneți Mariei că-i mulțămim de grija ce ne-o poartă, să aibă parte de sănătate și voi tot așa! încheie bunica, în timp ce bunicul aprinsese lampa și o agățase în cuiul de pe perete. − Noi și așa aveam de gând să venim, să vedem ce mai faceți și cum o duceți cu sănătatea, spuse Emilia. − Bine, măi copii că vă gândiți la noi acum, când
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spuse bunica. Ieri a fost la noi și mama voastră, de ne -a adus brânză și smântână. Ia stați voi pe scăunelele aestea că eu am să mă sui în pod să văd ce pot găsi bun pentru voi, dragii bunicului, și aprinse un felinar și-și luă o strachină curată, ieșind pe ușă. în acest timp Emilia o ajută pe bunică-sa să împartă laptele din oala cea mare. Umplu o oală cu o toartă și o puse pe sobă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
scăunelele aestea că eu am să mă sui în pod să văd ce pot găsi bun pentru voi, dragii bunicului, și aprinse un felinar și-și luă o strachină curată, ieșind pe ușă. în acest timp Emilia o ajută pe bunică-sa să împartă laptele din oala cea mare. Umplu o oală cu o toartă și o puse pe sobă la prins iar restul rămas, îl goli în ceaunul în care făcuse mămăliga, căci se știe că laptele fiert astfel, iese
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sobă la prins iar restul rămas, îl goli în ceaunul în care făcuse mămăliga, căci se știe că laptele fiert astfel, iese mai gustos. Emilia spală bine oala cu două torți în care adusese laptele și se pregătea de plecare. Bunicul strigă la Mihăiță să vină afară, ca să țină scara în timp ce dânsul cobora încetișor, treaptă cu treaptă, ținând într-o mână strachina umplută ochi cu perje uscate și scrijele de mere domnești. Pentru cei care nu au gustat în viața lor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]