11,853 matches
-
pliscul coaja bradului. Umplusem coșarca pe jumătate, când iată mă trezii la spate cu un afurisit de urs zburlit, rădicat în două labe, care venea spre mine mormăind și scuipându-mă, parcă vroia să mă mustre că de ce i-am călcat răzășia. Caut să fug, dar în fața mea se deschide o râpă adâncă peste care numai doar în zbor aș fi putut trece. Noroc că de-a curmezișul râpei sta un trunchi de brad culcat care ținea loc de punte; îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
le mai putem învia, cred că ar fi bine să le pregătim cum cer d-lor, ca să scăpăm de o pacoste mai mare. Manolucă stătu un moment pe gânduri, fără să se poată hotărî deodată la așa o jertfă, apoi călcându-și pe inimă întocmai ca țiganul care și-a luat ziua bună de la căciula ce-i căzuse pe baltă, a ordonat babei să pregătească mâncările, numai iute, cât se poate de iute, căci îi era zor să se cotorosească 149
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mine. Așa-s jumătățile de oameni, numaidecât trec de la cea mai mare sfială la cea mai mare încredere în sine. Dar se vede că e scris oricărui începător să-și ilustreze debuturile prin oarecare stângăcie. Astfel, într-un rând am călcat orbiș pe o rochie de mătasă, încât, sfinte Haralambie!... Am auzit o pârâitură, de parcă s-au rupt în același timp și măruntaile în mine. O adevărată catastrofă. Poftim, acum găsește cuvinte de îndreptare pentru o așa crimă. Cu câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
galerie de lemn și mai ales pe punțele cele aeriane care tremurau sub picioarele noastre și, zău, erau momente când simțeam că ni se oprește respirația în piept. Mult n-am zăbovit în neagra potică, căci ne era degrabă să călcăm pe pământ sănătos și să revedem lumina soarelui. Întorși la Vernayaz, am angajat catâri și a doua zi am plecat călări spre Chamonix pe la trecătoarea numită Tête-Noire. Chamonix e o vale cunoscută care atrage în fiecare an multă lume, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
față de cea din mezozoic, dar la fel de diversă și vie, ba chiar mai mult. Va trebui Însă să ne adaptăm noi Înșine, odată cu mediul pe care, noi și Întreaga biosferă, Îl schimbăm. “Radiosfera”, 5 septembrie 1994, ora 12,44 4. A călca pe pământ Existența unei evoluții a mediului este o certitudine. Însăși evoluția permanentă și, mai ales tot mai rapidă pe măsură ce ne apropiem de prezent, a biosului constituie un argument, pentru că Într’un mediu stagnant, evoluția biosului s’ar fi redus
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o părere, nicidecum să tranșeze o astfel de problemă. “Radiosfera”, 12 septembrie 1994, ora 12,34 5. Planta și depoluarea Se vorbește mult despre rolul depoluant al plantelor. La asta voi Încerca să mă refer astăzi, bineînțeles Încercând a nu călca pe terenul mai mult decât bătătorit al acțiunii lor de purificare mecanică a aerului, de reglare a regimului hidric, de protecție a solului, În sfârșit de oxigenare. Chiar acest ultim aspect mi se pare oarecum supralicitat, știind că 80% din
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
poluare sunt atât de Înșelătoare Încât nici nu le observăm, deși poluare Înseamnă orice depășire a pragului normal al, subliniez, oricărui parametru de mediu. De mediu? Dar care este mediul, din punctul nostru, uman, de vedere? Doar pământul pe care călcăm, apa ce-o bem, aerul ce-l respirăm? Nicidecum. Mediul meu, ca individ, vă cuprinde, de exemplu, și pe dumneavoastră, adică relațiile, bune sau rele, dintre noi. Din mediul meu face parte și floarea din glastră și pisicile din casă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
modela un mediu cât mai propriu. Dar dacă optimul meu, În baza căruia Îmi modelez mediul, nu coincide cu al altuia? Acela va percepe desigur o poluare. De aceea am găsit cât se poate de potrivită concluzia unei cărți: “să călcăm ușor pe Pământ”. Cam asta am avut În minte atunci când, Încercând o paralelă Între Eminescu și ecologie, am dat de motivația venerației lui față de natură: tot revolta romantică Împotriva a ceea ce el numea orașul furnicar. Câtă dreptate a avut Eminescu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mozaicat, fiind datorată ici unei cauze chimice, colo uneia mecanice, dincolo uneia sociale ș.a.m.d. Totul e să le observăm și să reacționăm, evident În cunoștință de cauză. Nu putem obliga omul să nu lase nici o urmă pe unde calcă. În fond, dacă arheologii nu duc lipsă de obiectul muncii e pentru că omul a lăsat dintotdeauna gunoaie În urma sa. Iar când dorim să facem ceva bun, cel puțin așa consider eu demersurile mele, utilizăm hârtie, undele cu frecvența de 1053
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
căzută Într’un moment dat se va menține multă vreme curată, deși aici mai am ceva de spus și o voi face, și chiar afânată, doar În mediul rural. În mediul urban, sub miile de pași și anvelope ce-o calcă, ea va deveni În câteva ore o gheață neagră. Neagră, căci și aici Își face de cap legea entropiei, care determină În mod obișnuit uzura, transformând obiecte, precum anvelopele, În pulbere. Tot ceea ce atunci când nu e zăpadă se adună sub
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
negentropic primordial și, prin urmare, ocupă Înălțimile negentropice prin ele Însele. Memoria plantelor pare deci a fi de-a dreptul impresionantă. De ce am ocolit obișnuințele de turiști și am căutat subtilitățile ascunse ale locurilor? “Pro natura” nu Înseamnă doar “ Nu călcați pe iarbă, nu rupeți florile”. Ea Înseamnă În primul rând cunoaștere și, prin ea, a găsi singuri căile potrivite, menite a proteja mediul, adică a-i păstra starea negentropică. Chiar dacă natura tinde spre entropizare, o face cu altă viteză, cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În speță - decât cunoscând. Mai mult se poate Învăța la fața locului, petrecând un concediu În casa unui pădurar bătrân. Vom afla astfel cum să deosebim o ciupercă bună de una nebună, dar și, cum frumos se exprima cineva, “să călcăm ușor pe pământ”. “Radiosfera”, 29 iulie 1996, ora 11,38 92. Vacanța noastră nu-i și a naturii Vara este Îndeobște sezonul concediilor. Sau, pentru a evita o nedorită coincidență, al vacanțelor, când omul lasă deoparte, cu bucurie ori regret
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de negentropie, sub aspectul ei informațional, Întru ajustarea după dorința ei a relațiilor cu mediul entropizat; chiar și pe acelea cu omul. Căci, altminteri, pisica are, ca orice vietate, o atitudine protectivă față de mediu. Sau, așa cum arată chiar exteriorul ei, “calcă ușor pe pământ”. Adică se ferește să lase urme. Similar cu păsările, care reciclează, prin consum, cojile propriilor ouă, pisica Își consumă placenta; dacă-mi este permisă o glumă, ea a descoperit independent de om valențele cosmetice ale placentei, Întreținându
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mare la bărbat. Dar, cum mediul tinde inexorabil spre entropizare, femeia e mai compatibilă cu acesta. Cât privește impactul asupra mediului, femeia e negentropică, prin Însăși economia de energie, pe când bărbatul e entropic, adică femeia degradează mediul mai puțin, deci “calcă mai ușor pe pământ” și la figurat. Aproape o concluzie e faptul că femeia e altruistă, iar bărbatul egoist. Sau, ca o concluzie, că femeia poate fi comparată cu planta, iar bărbatul cu animalul, cum de altfel arată și caracterul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un pictor peisagist ce copiază natura. În această poiană îmi aduc aminte că pe vremuri, când eram pe la liceu, coboram spre casă dinspre zona alpină prin vegetația înaltă până la brâu, când, la un moment dat, era cât pe-aci să calc pe un cocoș de munte ce a adormit chiar în potecă. M-am speriat și eu dar și cocoșul, care a zburat făcând un zgomot foarte puternic cu aripile lui mari. Știu că am admirat culorile de un verde închis
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
Kâma (Pofta). Hathor, Marea Mamă reprezentată cu cap de vacă ținând între coarne discul solar devine Sekhet, leoaica feroce, când Seth (demonul acvatic ai cărui urmași iau forma crocodililor) îl ucide pe Osiris. în Biblie, mesajul e similar: Iisus a călcat capul șarpelui și a răpus balaurul. Ipostaza ofidiană care oripilează, balaurul din folclorul românesc, ce primește conotații meteorologice terifiante ( simbolismul furtunii), demonii din Tehom, Leviatanul, amplifică reacția adversă din mediul de receptare ortodox. Tot astfel, domnitorii români realizau o resurecție
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
săgețile în valuri, care șuieră, se toarnă Și, lovind în față,-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul... Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
urmă ruginii. Venea însă după aceea iarna, Dunărea era complet înghețată, sloiurile încălecate erau sudate împreună de ger, dar în fiecare iarnă mureau câțiva temerari care încercând să treacă brațul Dunării pe gheață către comuna „Vaide-ei” (acum numită comuna Vulturu), călcau în mod nefericit pe un sloi insuficient fixat, acesta se bascula, nenorocitul cădea în apă și intrând sub placa de gheață, nu mai avea nici o scăpare. Iarna, delta arăta jalnic, tot decorul sărbătoresc era căzut la pământ, în imagine rămânea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
însă s-a întâmplat ceva mult mai grav. Venind de la serviciu pe la ora prânzului, Oprișan e întâmpinat în prag de soția sa, care ținea în mână și îi arăta cu insistență o pereche de ochelari sparți, care parcă au fost călcați în picioare, și-i spune: Uite ce a făcut fiul tău! I-am găsit în fața ușii de la intrare. Oprișan privește stupefiat ochelerii lui sparți și se duce întins la fiul lui. De ce ai luat ochelarii mei? Nu i-am luat
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cu cel al muntenegrenilor). Citatul următor este extras din partea de început a celebrei sale opere The Mountain Wreath (Cununa munților): Dumnezeu și-a vărsat mînia asupra sîrbilor, Căci păcate de moarte au îndepărtat mila Lui de noi: Conducătorii noștri au călcat în picioare toate legile, Cu ură sîngeroasă s-au doborît unii pe alții, Au smuls din frunțile fraților lor ochii vii, Au ales în schimb ca lege și călăuză nebunia ! Iar cei care i-au slujit pe regii noștri au
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
te ajuți de cuvinte. E aproximativ același lucru pe care îl simte cineva care-mi spunea că e convins că a trăit și o altă viață. Că-și aduce câteodată aminte de un oraș în care nu crede că a călcat vreodată, un oraș ridicat undeva pe niște coline. Nu visează, ci îi vin așa, în minte, niște străzi pietruite, înguste și cu foarte mult praf. E liniște, cel mult un zgomot vătuit, sunt capre pe colinele acelea și parcă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
niște capre. Așa trebuie. Dacă vrea. E mare islazul, are unde să se ducă. Mai ales de aici, de sus, lumea se vede cu totul altfel. România. Capeți dreptul să pronunți cuvântul. Se vede până departe. Un râu. Maluri rupte, călcate în picioare. O să înveți, o să mergi la facultate, undeva departe de aici, nici nu se vede locul acela. Unde oamenii se ocupă cu fututul caprelor în cur. Cică e o explicație. Că mâna de cioban, muncită, cu șanțuri, piei rupte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cum că am auzit că e supărat și aș fi curios să aflu și io ce a dus la supărarea lui. Răspunsul a venit imediat, pe un ton nu tocmai calm. - Ți-ai bătut joc de familia mea, bă, ai călcat-o în picioare! Tu știi câte case ai stricat cu cartea ta!? mi-a zis, intuind că întotdeauna cuvintele au făcut și desfăcut lucruri. Toată strada e pornită contra ta! Știu io, bă, că o să-mi spui că e ficțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
plătit cu băutură și țigări, chiar dacă era minor. Am încercat să mai spun ceva, dar mi-a tăiat-o nervos: - Hai, ieși afară, te-n cur pe mă-ta! Ai nenorocit niște oameni, bă! Să nu te mai prind că calci pe aici, pe la magazin! Ce am reținut e că el cu taică-miu nu avea nimic de împărțit. E director de școală încă și, până o ieși la pensie, Doamne ferește, poate va mai avea și Farmacistu vreun nepot mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a răscolit toată strada. Se știa și cum arată respectivul. Grupa sanguină și ce vaccinuri făcuse în copilărie. - Așa suntem noi. Io una mă gătesc când mă duc la magazin, că zicea tanti Anișoara, Dumnezeu s-o ierte, dacă te calcă mașina aicea, în 200 de metri, și ajungi la spital? Nu trebuie să te pregătești? Te operează, te taie, te dezbracă - și de ce să miroși urât? Așa e la noi, dacă scoate unul capul puțin, ce vrei să ieși? Înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]