11,436 matches
-
ul (CHO) este un alcool, având la bază sterol, identificat în membrana celulară și în țesuturile organismului și transportat în sânge. Termenul provine din grecescul "chole" (bilă) și "stereos" (solis) plus sufixul „ol”, fiind identificat în calculii colesterolici în anul 1784. De regulă, el nu se absoarbe prin alimentație, ci se sintetizează în
Colesterol () [Corola-website/Science/302567_a_303896]
-
frazei "unii de alții" regăsită în Noul Testament începând de la cuvintele lui Isus, "Să vă fie drag unii de alții." (Ioan 13:34). Iată câteva pasaje din Biblie care indică atmosfera vieții din Biserica Primară: Bisericile-de-casă nu trebuie confundate cu "bisericile celulare" (cell churches). În mod normal, o biserică-de-casă nu face parte dintr-o organizație mai mare care să o supervizeze, cu toate că grupul respectiv se poate asocia la modul neoficial cu alți creștini și cu alte biserici-de-casă în rețele care să reflecte
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
Bacteriile au o structură celulară relativ simplă, insă destul de bine dezvoltată care se compune din: Este un element morfologic distinct, cu o grosime variabilă, între 15 și 35 nm alcătuit din peptidoglicani. La celulele mai tinere peretele celular este evident mai subțire decât peretele celular
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
Bacteriile au o structură celulară relativ simplă, insă destul de bine dezvoltată care se compune din: Este un element morfologic distinct, cu o grosime variabilă, între 15 și 35 nm alcătuit din peptidoglicani. La celulele mai tinere peretele celular este evident mai subțire decât peretele celular al bacteriilor bătrâne unde acesta trece uneori de dimensiunea de 35 nm. Este o formațiune strâns legată de peretele celular, o formațiune fină, elastică, subțire de 5-10 nm, alcătuită din 3 straturi intercalate
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
celulară relativ simplă, insă destul de bine dezvoltată care se compune din: Este un element morfologic distinct, cu o grosime variabilă, între 15 și 35 nm alcătuit din peptidoglicani. La celulele mai tinere peretele celular este evident mai subțire decât peretele celular al bacteriilor bătrâne unde acesta trece uneori de dimensiunea de 35 nm. Este o formațiune strâns legată de peretele celular, o formațiune fină, elastică, subțire de 5-10 nm, alcătuită din 3 straturi intercalate, straturile exterioare fiind mai dense decât cel
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
între 15 și 35 nm alcătuit din peptidoglicani. La celulele mai tinere peretele celular este evident mai subțire decât peretele celular al bacteriilor bătrâne unde acesta trece uneori de dimensiunea de 35 nm. Este o formațiune strâns legată de peretele celular, o formațiune fină, elastică, subțire de 5-10 nm, alcătuită din 3 straturi intercalate, straturile exterioare fiind mai dense decât cel interior. Reprezintă o masă coloidala semifluida formată din 80% apă, în care sunt dispersate o cantitate foarte mare de molecule
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
eliminat total. Deoarece nu poate fi stopat complet, decesul intervine atunci când toată cantitatea de potasiu a corpului scade către jumătate. La sfârșitul procesării, potasiul este secretat încă o dată, dacă nivelurile serului sunt prea mari. Potasiul este pompat pasiv prin peretele celular. Când ionii se mișcă prin pompe, acestea au anumite spații pe fiecare parte a peretelui celular și doar un singur spațiu poate fi deschis. Ca rezultat, sunt forțați să intre 100 de ioni pe secundă. Porii au doar un singur
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
corpului scade către jumătate. La sfârșitul procesării, potasiul este secretat încă o dată, dacă nivelurile serului sunt prea mari. Potasiul este pompat pasiv prin peretele celular. Când ionii se mișcă prin pompe, acestea au anumite spații pe fiecare parte a peretelui celular și doar un singur spațiu poate fi deschis. Ca rezultat, sunt forțați să intre 100 de ioni pe secundă. Porii au doar un singur spațiu, iar acest tip de ioni pot trece de la un număr de 10 milioane la 100
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
cu oxigen molecular în hemoglobina și mioglobina; acești doi compuși sunt proteine comune ce au rol în transportul oxigenului la vertebrate. De asemenea, fierul este metalul cel mai utilizat în enzimele redox cele mai importante, care sunt implicate în respirația celulară, procesele de oxidare și reducere la organismele vegetale și animale. Primul tip de fier cunoscut și utilizat de oameni provenea din meteoriți. În Egipt și Mesopotamia s-au descoperit vărfuri de suliță și obiecte decorative cu această origine, datând din jurul
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
pentru celule. Fierul se poate combina cu orice tip de biomoleculă și, ca atare, va adera la membrane, acizi nucleici, proteine etc. Multe animale înglobează fierul în hemuri, o componentă esențială a citocromilor, proteine implicate în reacții redox (incluzând respirația celulară), și a proteinelor purtătoare de oxigen hemoglobina și mioglobina. Fierul anorganic implicat în reacții redox se găsește de asemenea în complexele fier-sulf din multe enzime, cum ar fi nitrogenaza și hitrogenaza. Atunci când organismul se confruntă cu o infecție bacteriană, fierul
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
ul (numit și mureină sau mucopeptid) formează peretele celular bacterian. Se compune dintr-o parte glucidică (sau polizaharid) și o parte peptidică. Polizaharidul este un polimer de glicozaminopeptide în care N-acetil-glucozamina (GlcNAc sau NAG) și acidul N-acetil-muramic (MurNAc sau NAM) sunt legați prin legături ozidice formula 1, legături ce pot
Peptidoglican () [Corola-website/Science/302811_a_304140]
-
al pereților celulelor bacteriene. Două polizaharide sunt legate prin punți peptidice la nivelul NAM, punți formate între diferiți aminoacizi: D-alanina, L-alanina, acidul glutamic, L-lizina sau acidul diaminopimelic (analog al lizinei). Formele D ale aminoacizilor sunt specifice peretelui celular bacterian, negăsindu-se în alte structuri celulare. ul formează peretele celular al bacteriilor Gram pozitive și Gram-negative, asigurând atât forma celulei cât și o protecție mecanică și fizică. Grosimea peretelui este mult mai mare la bacteriile numite Gram +, peretele fiind
Peptidoglican () [Corola-website/Science/302811_a_304140]
-
legate prin punți peptidice la nivelul NAM, punți formate între diferiți aminoacizi: D-alanina, L-alanina, acidul glutamic, L-lizina sau acidul diaminopimelic (analog al lizinei). Formele D ale aminoacizilor sunt specifice peretelui celular bacterian, negăsindu-se în alte structuri celulare. ul formează peretele celular al bacteriilor Gram pozitive și Gram-negative, asigurând atât forma celulei cât și o protecție mecanică și fizică. Grosimea peretelui este mult mai mare la bacteriile numite Gram +, peretele fiind în contact direct cu mediul extracelular. Invers
Peptidoglican () [Corola-website/Science/302811_a_304140]
-
la nivelul NAM, punți formate între diferiți aminoacizi: D-alanina, L-alanina, acidul glutamic, L-lizina sau acidul diaminopimelic (analog al lizinei). Formele D ale aminoacizilor sunt specifice peretelui celular bacterian, negăsindu-se în alte structuri celulare. ul formează peretele celular al bacteriilor Gram pozitive și Gram-negative, asigurând atât forma celulei cât și o protecție mecanică și fizică. Grosimea peretelui este mult mai mare la bacteriile numite Gram +, peretele fiind în contact direct cu mediul extracelular. Invers, la bacteriile Gram- grosimea
Peptidoglican () [Corola-website/Science/302811_a_304140]
-
a acestor două tipuri de celule pentru colorantul Gram, este la originea clasificării dihotomice a bacteriilor în „Gram pozitive” și „Gram negative”. Penicilina inhibă sinteza peptidoglicanului de către bacterii intercalându-se în polimer. Sinteza fiind inhibată, sunt declanșate mecanismele de liză celulară (care nu sunt încă pe deplin elucidate): penicilina are deci un efect bactericid, ca și alte antibiotice din familia beta-lactaminelor. Acest articol este traducerea articolului "Peptidoglycane" din enciclopedia Wikipedia în limba franceză.
Peptidoglican () [Corola-website/Science/302811_a_304140]
-
Regnul Protista este un grup parafiletic eterogen de microorganisme eucariote cu organizare celulară simplă. Acestea pot fi fie organisme unicelulare, fie pluricelulare; nu prezintă țesuturi specializate superioare. În arborele filogenetic al organismelor eucariote, protistele au format grupuri monofiletice separate, sau au inclus membrii care sunt strâns înrudite cu oricare din celelalte 3 regnuri
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
hrănește heterotrof. Substanțele hrănitoare pătrund prin osmoză pe toată suprafața corpului. Experimentele arată că acestea pot pierde coroplastele sub anumite condiții; dacă se adaugă un antibiotic, precum streptomicină, în mediul de cultură a Euglenei, diviziunea cloroplastului este inhibată, dar diviziunea celulară nu este afectată. Dacă în mediul acestora lipsește apa, euglena se înconjoară cu un perete celular protector, menținându-se într-o stare hibernală până la apariția umezelii. Euglena mereu înoată către lumină, deoarece acolo crește probabilitatea de a găsi hrană. Această
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
pierde coroplastele sub anumite condiții; dacă se adaugă un antibiotic, precum streptomicină, în mediul de cultură a Euglenei, diviziunea cloroplastului este inhibată, dar diviziunea celulară nu este afectată. Dacă în mediul acestora lipsește apa, euglena se înconjoară cu un perete celular protector, menținându-se într-o stare hibernală până la apariția umezelii. Euglena mereu înoată către lumină, deoarece acolo crește probabilitatea de a găsi hrană. Această orientare este posibilă datorită stigmei, un organit celular prezent la mai multe alge. În afara de luminozitate
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
lipsește apa, euglena se înconjoară cu un perete celular protector, menținându-se într-o stare hibernală până la apariția umezelii. Euglena mereu înoată către lumină, deoarece acolo crește probabilitatea de a găsi hrană. Această orientare este posibilă datorită stigmei, un organit celular prezent la mai multe alge. În afara de luminozitate, euglena poate, de asemenea, percepe temperatura. Ca structură, acestea prezintă un perete celular, protoplasmă, un singur nucleu, flageli, pirenoid, vacuole contractile, stigmă, precum și plastide. Vacuolele controlează nivelul de salinitate a celulei euglenei
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
înoată către lumină, deoarece acolo crește probabilitatea de a găsi hrană. Această orientare este posibilă datorită stigmei, un organit celular prezent la mai multe alge. În afara de luminozitate, euglena poate, de asemenea, percepe temperatura. Ca structură, acestea prezintă un perete celular, protoplasmă, un singur nucleu, flageli, pirenoid, vacuole contractile, stigmă, precum și plastide. Vacuolele controlează nivelul de salinitate a celulei euglenei Euglenele se pot găsi în ape sărate, dulci (cel mai des), precum și în orice mediu umed bogat în substanțe organice. Algele
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
Algele roșii ("Rhodophyta") grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. Marea majoritate a algelor roșii sunt eucariote multicelulare. Își depozitează nutrienții sub formă de amidon floridean (sub formă de vezicule în cadrul citoplasmei celulare), iar peretele celular este alcătuit din pectină și celuloză. Conțin ficobiliproteină: ficoeritrină, ficocianină și aloficocianină, ce se găsesc în corpusculi, numiți ficobelizomi, iar clorofila este de tip "a". Algele brune ("Phaeophyceae") cuprind aproximativ 1500 specii și a căror caracteristică majoră
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. Marea majoritate a algelor roșii sunt eucariote multicelulare. Își depozitează nutrienții sub formă de amidon floridean (sub formă de vezicule în cadrul citoplasmei celulare), iar peretele celular este alcătuit din pectină și celuloză. Conțin ficobiliproteină: ficoeritrină, ficocianină și aloficocianină, ce se găsesc în corpusculi, numiți ficobelizomi, iar clorofila este de tip "a". Algele brune ("Phaeophyceae") cuprind aproximativ 1500 specii și a căror caracteristică majoră este prezența pigmentului
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
este de tip "a". Algele brune ("Phaeophyceae") cuprind aproximativ 1500 specii și a căror caracteristică majoră este prezența pigmentului fucoxantină și a clorofilei de tip "a" și "c". Acestea au un tal relativ mare, putând ajunge până la 60 m. Peretele celular este format din sulfați fucani și acid alginic și nu prezintă amidon ca substanță de rezervă. Reproducere asexuată prin spori flagelați, respectiv sexuată prin gameți masculini flagelați. Diatomeele sunt unele din cele mai comune tipuri de fitoplancton. Majoritatea sunt unicelulare
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
din cele mai comune tipuri de fitoplancton. Majoritatea sunt unicelulare, deși pot trăi în colonii sub formă de filament sau funde. Ele sunt producătorii lanțului trofic. O trăsătură aparte a celulei diatomeei constă în aceasta fiind învelită într-un perete celular unic, format din dioxid de siliciu hidratat. Acesta se compune din două părți asimetrice, cu o fisură între ele - de unde și numele algei. Dovezile fosile sugerează că originează din timpul, sau înaintea, perioadei jurasice. Diatomeele sunt folosite pentru monitorizarea condițiilor
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
în mediul acvatic (majoritatea trăiesc în ape dulci, dar pot fi întâlnite și specii de apă sărată), precum și în soluri umede. Acestea sunt polinuclarea: conțin un micronucleu diploid, responsabil cu reproducerea sexuată, precum și un macronucleu poliploid, responsabil cu regularea activităților celulare. Reproducerea poate fi asexuată (prin fisiune) sau sexuată. Exemple de ciliofore: Didinium, Paramecium, Stentor, Suctoria, precum și Vorticella. Sporozoarele reprezintă un grup de protiste asemănătoare animalelor, ce fac parte din încrengătura Apicomplexa. Sunt cunoscute în jur de 25.000 specii. Acestea
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]