11,010 matches
-
de "Sparassis crispa". Aceste ciuperci nu se găsesc foarte des, dar apar mereu în același loc. Corpul fructifer: El are un diametru de 15-30 cm, format dintr-o mulțime de fâșiii subțiri și ondulate, răsucite și amestecate care dau acestei ciuperci aspectul unei căpățâni uriașe a Salatei de Batavia. Culoarea este la tinerețe albuie, schimbând la maturitate spre alb murdar, adesea oară spre gălbui, arătând în bătrânețe margini brune. Piciorul: Partea vizibilă, de culoare brună, este scurtă, boantă, globuloasă și de
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
Sparassis laminosa", ea reprezintă o specie proprie. Dacă s-ar lua seama, pentru că fâșiile speciei sunt late și mărimea celelalte lor soiuri nu este așa de signifiantă, o confundare n-ar fi posibilă. Totuși se întâmplă adesea oară, anume cu ciuperci de genul "Ramaria", aici cu otrăvitoarele "Ramaria formosa" sau "Ramaria mairei" sin. "Ramaria pallida" (ambele cauzând simptome de natură gastrointestinală care includ greață și vărsături), cu câteva necomestibilele ca de exemplu "Ramaria stricta" sau "Ramaria flavoides" precum cu soiuri comestibile
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
pregătii multe feluri de mâncare, ca Șnițel vienez, Șnițel "à la parisienne", ciulama, piftie, învelită în slănină la cuptor precum adăugată la creier de porc sau vițel, tăiței sau macaroane. De asemenea, creasta cocoșului poate fi uscată. Pentru a savura ciupercile fără complicații, trebuie dat neapărat atenție:
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
Leccinum versipelle (1944), sin. Boletus versipellis (1835), Leccinum testaceo-scabrum, "nom. nud.", denumit în popor pitărcuță sau roniță (Transilvania), este o specie de ciuperci "basidiomycete" de "genul Leccinum" în familia "Boletaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri, dar deasemenea prin parcuri și pajiști sub mesteceni din iunie
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri, dar deasemenea prin parcuri și pajiști sub mesteceni din iunie până octombrie. Buretele nu poate fi confundat cu ciuperci necomestibile sau chiar otrăvitoare, ci numai cu specii aproape înrudite, ca de exemplu cu "Leccinum aurantiacum" (crește în păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub sălcii), "Leccinum carpini" sin. "Leccinum griseum", "Leccinum pseudoscabrum
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
sub mesteceni pe teren nisipos și umed, destul de răspândit, dar numai puțin cunoscut), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos și pe lângă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Această ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos și pe lângă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Această ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor. Culoarea bureților va fi atunci de culoare închisă
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
Leccinum scabrum (1821) precum variația să Leccinum scabrum văr. melanuem (Smotlacha Pilát & Dermerk 1969), sin. Boletus scaber (1783), Krombholzia scabră (1881), denumit în popor burete călugăresc sau pitarca aspră, este o specie de ciuperci "basidiomycete" de "genul Leccinum" în familia "Boletaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă întotdeauna sub mesteceni, în păduri, prin câmpii, mlaștini, solitar sau în grupuri
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
sub denumirea "Leccinum scabrum". În memoria marelui medic, botanist și micolog austriac Julius Vincenz von Krombholz (1782-1843), în anul 1881, micologul finlandez Petter Adolf Karsten (1834-1917) a mai adăugat un alt sinonim: "Krombholzia scabră". Buretele nu poate fi confundat cu ciuperci necomestibile sau chiar otrăvitoare, ci numai cu specii aproape înrudite, ca de exemplu cu "Leccinum aurantiacum" (crește în păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub salcii), "Leccinum carpini" sin. "Leccinum griseum", "Leccinum pseudoscabrum
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub salcii), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos și pe langă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Aceasta ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții tineri pot fi pregătiți că ciulama, sau adăugați la un sos de carne de vita sau vânat, cel mai bine împreună cu alte ciuperci de pădure. Acest soi nu este așa de
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Aceasta ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții tineri pot fi pregătiți că ciulama, sau adăugați la un sos de carne de vita sau vânat, cel mai bine împreună cu alte ciuperci de pădure. Acest soi nu este așa de gustos că mulți alții ai acestei specii. Buretele devine cam repede foarte spongios și astfel nefolositor pentru bucătărie. S-a afirmat, ca, specia "Leccinum scabrum", consumată crudă, poate să genereze incompatibilități, la
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
devine cam repede foarte spongios și astfel nefolositor pentru bucătărie. S-a afirmat, ca, specia "Leccinum scabrum", consumată crudă, poate să genereze incompatibilități, la copii precum persoane cu un aparat digestiv sensibil chiar și intoxicații ușoare de natură gastrointestinala. Astfel, ciupercile acestui soi ar trebui să fie consumate numai bine prăjite sau gâtițe.
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
Leccinum aurantiacum (1821), sin. Boletus aurantiacus (1791), denumit în popor hribă de plop, pâlnioara de plop sau pitarca portocalie, este o specie de ciuperci din încrengătura "Basidiomycota" de genul "Leccinum" în familia "Boletaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de foioase în special sub plopi tremurători, dar
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
german Julius Vincenz von Krombholz. S-au mai încercat multe alte denumiri care însă pot fi neglijate. Buretele se decolorează cu fenol violet purpuriu, mai tarziu maro închis și cu sulfat de fier verde. Buretele nu poate fi confundat cu ciuperci necomestibile sau chiar otrăvitoare, ci numai cu specii aproape înrudite, ca de exemplu cu "Leccinum carpini" sin. "Leccinum griseum", "Leccinum pseudoscabrum" (trăiește în păduri de foioase în special sub carpeni dar și sub aluni, mesteceni sau plopi), "Leccinum crocipodius" (crește
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub salcii), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos, pe lângă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Aceasta ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții proaspeți pot fi pregătiți că ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vita sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
Boletus porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos, pe lângă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Aceasta ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții proaspeți pot fi pregătiți că ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vita sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor. Culoarea bureților va fi atunci negricioasa. Foarte gustoși
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
lor. Culoarea bureților va fi atunci negricioasa. Foarte gustoși sunt preparați că Duxelles (un fel de zacusca). S-a afirmat, ca, specia "Leccinum aurantiacum", consumată crudă, poate să genereze incompatibilități la copii precum persoane cu un aparat digestiv sensibil. Astfel, ciupercile acestui soi ar trebui să fie consumate numai bine prăjite sau gâtițe.
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
Inocybe erubescens (1905), sin. Inocybe patouillardi (1905), din familia "Inocybaceae" și genul "Inocybe" (derivat din cuvântul latin "(=înroșind)", denumit în popor burete cărămiziu, este, împreună cu unele alte specii de acest gen, una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute, provocând o intoxicație adesea oară letală cu violente crize digestive și nervoase. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din aprlie până în noiembrie
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
nume de specie folosit lider până la sfârșitul secolului al XX-lea. Apoi s-a ales altă denumire, anume "Inocybe erubescens", creată de către botanistul precum geologul norvegian Axel Gudbrand Blytt (1843-1989), după notițele găsite și editate postum în (1904) 1905. Astfel ciuperca a primit numele botanic după caracteristicile ei principale, ce se poate recunoaște ușor ținând cont de acestea: Inocybe însemnând pălărie fibroasă, pe când epitetul erubescens vine de la proprietatea sa de a se înroșii sub acțiunea vreunui factor extern (tăiere, apăsare, rupere
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
Agaricus) trinii var. rubescens" ar avea locul lor ca sinonim al buretelui "Inocybe godeyi". [[Fișier:Bresadola - Inocybe Patouillardi.png|thumb|left|150px|[[Giacomo Bresadola|Bres.]]: I. patouillardi]] [[Fișier:2010-05-27 Inocybe erubescens.jpg|thumb|215px|Inocybe erubescens, lamele]] Cele mai multe confundări cu ciuperci comestibile se întâmpla atunci când buretele este încă tânăr. [[Fișier:2010-04-27 Inocybe erubescens.jpg|thumb|215px|Inocybe erubescens, tânăr+bătrân]] Acest burete este unul din trei genuri de ciuperci basidiomicete care produc [[Intoxicația acută cu ciuperci necomestibile|sindromul sudorian]] ("Inocybe", "Clitocybe
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
2010-05-27 Inocybe erubescens.jpg|thumb|215px|Inocybe erubescens, lamele]] Cele mai multe confundări cu ciuperci comestibile se întâmpla atunci când buretele este încă tânăr. [[Fișier:2010-04-27 Inocybe erubescens.jpg|thumb|215px|Inocybe erubescens, tânăr+bătrân]] Acest burete este unul din trei genuri de ciuperci basidiomicete care produc [[Intoxicația acută cu ciuperci necomestibile|sindromul sudorian]] ("Inocybe", "Clitocybe" și "Mycela"). Anumiți alcaloizi ([[muscarină|muscarina, muscaridina]]) produc intoxicații cu debut rapid (0,5-3 ore de la ingerare), care afectează preponderent sistemul nervos. Simptomele caracteristice acestui [[sindrom]] se manifestă
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
erubescens, lamele]] Cele mai multe confundări cu ciuperci comestibile se întâmpla atunci când buretele este încă tânăr. [[Fișier:2010-04-27 Inocybe erubescens.jpg|thumb|215px|Inocybe erubescens, tânăr+bătrân]] Acest burete este unul din trei genuri de ciuperci basidiomicete care produc [[Intoxicația acută cu ciuperci necomestibile|sindromul sudorian]] ("Inocybe", "Clitocybe" și "Mycela"). Anumiți alcaloizi ([[muscarină|muscarina, muscaridina]]) produc intoxicații cu debut rapid (0,5-3 ore de la ingerare), care afectează preponderent sistemul nervos. Simptomele caracteristice acestui [[sindrom]] se manifestă prin semne ca: vasodilatație, scăderea ritmului bătăilor
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
illudens") precum "[[Omphalotus olearius]]", în marea majoritate mai mult sau mai puțin otrăvitoare, unele chiar letale (unele puține "Clitocybe" fiind comestibile și parțial gustoase). Culegerea genului "Inocybe" se interzice de sine, pentru că nici una comestibilă este cunoscută. Deși diferențele sunt evidente, ciuperca aici descrisă ocazional se poate confunda în stagiu tânăr cu specii ca "[[Calocybe gambosa|Calocybe gambosa" (buretele de mai)]], (a cărei carne nu își schimbă culoarea sub acțiunea vreunui factor extern și miroase ca faina proaspătă), specii de șampinion (au
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
de mai)]], (a cărei carne nu își schimbă culoarea sub acțiunea vreunui factor extern și miroase ca faina proaspătă), specii de șampinion (au manșetă) sau chiar cu "[[Marasmius oreades]]" precum [[Cortinarius caperatus|"Cortinarius (Rozites) caperatus" (văloasa țiganilor)]]. [[Categorie:Agaricales]] [[Categorie:Ciuperci otrăvitoare]]
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
corespondent al Academiei Române 1 iulie 1936-5 nov. 1937: Decan al Facultății de Litere și Filosofie, Universitatea Iași Locul și data morții: Iași, 5 noiembrie 1937, ora 10 Odihnește întru vecie, la Cimitirul „Eternitatea”, Parcela 14/I, rând 3 Detalii: Livia Ciupercă - . Uitare-n neuitare (Editura StudIS, 2015, 425 pagini)
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]