KorAP: Find »[drukola/base=conversație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...423 424 425 ...437 >

10,914 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

ședință este ultima! Jocuri de rol Situația seamănă cu cea care există într-o sală de așteptare la un cabinet medical. Persoanele care așteaptă inițiază conversația și o continuă o anumită perioadă de timp divizată în trei faze: inițierea unei conversații: pot fi utilizate banalități sau cuvinte legate de context, de locație („Ce cald este azi!”, „Sala este frumos decorată”, „Ce multă lume!”); menținerea conversației: o conversație seamănă cu o partidă de ping-pong, ca un schimb în care regula lui 50

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
inițiază conversația și o continuă o anumită perioadă de timp divizată în trei faze: inițierea unei conversații: pot fi utilizate banalități sau cuvinte legate de context, de locație („Ce cald este azi!”, „Sala este frumos decorată”, „Ce multă lume!”); menținerea conversației: o conversație seamănă cu o partidă de ping-pong, ca un schimb în care regula lui 50/50 trebuie aplicată; acest schimb trebuie să însemne un echilibru între a vorbi despre sine (transmiterea de informații despre sine) și a se interesa

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și o continuă o anumită perioadă de timp divizată în trei faze: inițierea unei conversații: pot fi utilizate banalități sau cuvinte legate de context, de locație („Ce cald este azi!”, „Sala este frumos decorată”, „Ce multă lume!”); menținerea conversației: o conversație seamănă cu o partidă de ping-pong, ca un schimb în care regula lui 50/50 trebuie aplicată; acest schimb trebuie să însemne un echilibru între a vorbi despre sine (transmiterea de informații despre sine) și a se interesa în legătură cu celălalt

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
lui 50/50 trebuie aplicată; acest schimb trebuie să însemne un echilibru între a vorbi despre sine (transmiterea de informații despre sine) și a se interesa în legătură cu celălalt. Participanții utilizează, alternativ, ascultarea activă și ascultarea pasivă; stabilirea unui final al conversației: participanții la o conversație au dreptul de a fi sinceri și direcți, fără a-l răni pe celălalt („Ascultă, nu vreau să te șochez. Stiu că footbalul te pasionează, te ascult de ceva timp dar, pentru a fi sincer cu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
aplicată; acest schimb trebuie să însemne un echilibru între a vorbi despre sine (transmiterea de informații despre sine) și a se interesa în legătură cu celălalt. Participanții utilizează, alternativ, ascultarea activă și ascultarea pasivă; stabilirea unui final al conversației: participanții la o conversație au dreptul de a fi sinceri și direcți, fără a-l răni pe celălalt („Ascultă, nu vreau să te șochez. Stiu că footbalul te pasionează, te ascult de ceva timp dar, pentru a fi sincer cu tine, trebuie să-ți

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de ceva timp dar, pentru a fi sincer cu tine, trebuie să-ți spun că nu mă pasionează subiectul. Mi-ar place să vorbim despre filmul pe care l-am văzut împreună ieri”). Alt exercițiu de antrenament pentru realizarea unei conversații Grupul se așează în șir indian, imaginându-și că este vorba despre un șir format pentru a intra la un cinematograf. Terapeutul se găsește în fruntea șirului. El se întoarce pentru a realiza un contact vizual cu persoana din spatele său

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în șir indian, imaginându-și că este vorba despre un șir format pentru a intra la un cinematograf. Terapeutul se găsește în fruntea șirului. El se întoarce pentru a realiza un contact vizual cu persoana din spatele său și inițiază o conversație, utilizând o banalitate oarecare sau unele elemente din context. Pacientul răspunde și continuă conversația cu două sau trei intervenții. Apoi se întoarce și inițiază la rândul său o conversație cu persoana care se află în spatele său, continuându-se astfel până când

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
intra la un cinematograf. Terapeutul se găsește în fruntea șirului. El se întoarce pentru a realiza un contact vizual cu persoana din spatele său și inițiază o conversație, utilizând o banalitate oarecare sau unele elemente din context. Pacientul răspunde și continuă conversația cu două sau trei intervenții. Apoi se întoarce și inițiază la rândul său o conversație cu persoana care se află în spatele său, continuându-se astfel până când au fost antrenați toți pacienții. Sarcini de îndeplinit Participanții sunt invitați să inițieze cel

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
realiza un contact vizual cu persoana din spatele său și inițiază o conversație, utilizând o banalitate oarecare sau unele elemente din context. Pacientul răspunde și continuă conversația cu două sau trei intervenții. Apoi se întoarce și inițiază la rândul său o conversație cu persoana care se află în spatele său, continuându-se astfel până când au fost antrenați toți pacienții. Sarcini de îndeplinit Participanții sunt invitați să inițieze cel puțin o dată pe zi o conversație, utilizând o banalitate oarecare sau un element din context

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Apoi se întoarce și inițiază la rândul său o conversație cu persoana care se află în spatele său, continuându-se astfel până când au fost antrenați toți pacienții. Sarcini de îndeplinit Participanții sunt invitați să inițieze cel puțin o dată pe zi o conversație, utilizând o banalitate oarecare sau un element din context. Feedback general al grupului Terapeuții insistă asupra progreselor realizate de fiecare și îi încurajează pe pacienți să continue în fiecare zi să utilizeze elementele învățate în cadrul celor șaisprezece ședințe. Adaptarea afirmării

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
dar limitate, a ceea ce-l înconjoară. Blocat între evitarea privirilor și atenția față de eventualele pericole, fobicii sociali sunt, deci, din punct de vedere psihologic, absenți din viața socială. Acesta este motivul pentru care ei întâmpină dificultăți în a participa la conversații sau a privi cu calm în jurul lor („Nu privesc, supraveghez”). Ei își focalizează în mod automat atenția și reflexele asupra semnalelor care indică un pericol eventual (o ridicare de sprâncene, o față încruntată) și nu asupra semnalelor care securizează (o

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-i apară pete roșii pe gât și piept. Poartă ochelari de soare imediat ce este posibil („Exceptând noaptea, deși mi-ar place să port și atunci, dar mi-e teamă că atrag atenția asupra mea manifestându-mă ca un star”). In conversațiile cu ceilalți, ea umple tăcerile, pentru a evita privirile tăcute pe care la consideră ambigue, și pune întrebări pentru a-i face pe ceilalți să vorbească. Ea singură nu ia niciodată inițiativa de a se lansa într-o povestire sau

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
observată în tăcere de către grup. - Să fie observată de către ceilalți atunci când are ochii închiși. - Să se așeze foarte aproape de alte persoane. - Să mănânce în fața grupului, în mod normal, apoi deschizând gura și făcând în mod intenționat zgomot. - Să conducă o conversație bazată pe banalități, întreruptă de momente de tăcere. - Să cânte a capella (Frère Jacques, Il pleut bergère, etc.). - Să atragă atenția asupra sa într-un metrou, apoi să susțină privirile fără să plece capul. Tabel 4. Exerciții de expunere realizate

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
un apel telefonic din partea acesteia) și să fie „pregătită” să vorbească despre aceasta în timpul interacțiunilor sale sociale. La ședința următoare, Isabelle a reușit să scrie surorii sale și a discutat despre aceasta cu ea la telefon; ea este mulțumită de conversație, sora sa i-a vorbit despre propriile sale dificultăți și i-a înțeles problema, fără să-i reproșeze că nu i-a vorbit despre acest lucru mai devreme, și fără să-și manifeste mirarea în mod exagerat, cum se temea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pacientul la începutul terapiei: să privească și să fie privit în tăcere timp de mai multe minute fără întrerupere, cu efectuarea unor sondaje cognitive la fiecare cinci minute; să mănânce, să bea, să scrie sub privirile celorlalți; să inițieze scurte conversații, chiar dacă sunt banale, superficiale, stereotipice, într-un mod repetat, împreună cu toți membrii grupului, etc. Ceilalți pacienți efectuează un exercițiu scurt (cinci minute fiecare). Aceste exerciții constau cel mai adesea în a improviza, în fața grupului, pe marginea unui subiect banal: să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
neuitat de expunere la sentimentul de rușine. Pacienții merg împreună cu terapeuții la metrou, la o oră de vârf și, după ce au urcat în vagon, intonează „Mulți ani trăiască” în cinstea unui membru al grupului (ei simulează că au descoperit în timpul conversației că este ziua de naștere a unei persoane care face parte din grup). Consemnul pe care l-a primit cel felicitat este acela de a nu-și pleca privirea și de a se uita în jurul lui în vagon, după ce urările

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Să concedieze un funcționar care a comis erori repetate. - Să organizeze și să conducă un brainstorming săptămânal împreună cu echipa sa, în care să acorde cuvântul tuturor celor prezenți, încurajând astfel criticile constructive. Exemplu de sarcini pe plan sentimental - Să aibă conversații curente scurte cu cât mai multe femei posibil, determinând cealaltă persoană să vorbească, vorbind despre sine cu emoție, fără a încerca să stabilească o relație pentru moment (astfel încât să diminueze anxietatea anticipativă). - Să abordeze femeile care îl impresionează respectând aceeași

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pe cel al celorlalți. Emoțiile ocupă un loc important în cadrul acestui subiect: favorizarea exprimării acestora oferă posibilitatea identificării unui compromis. Temele abordate sunt: - comunicarea non verbală; - introducere în problema afirmării de sine (definiția și identificarea diferitelor stiluri relaționale); - inițierea unei conversații; - a face și a primi complimente; - a ști să asculți; - a face critici; - a primi critici; - a primi critici legate de alcool; - a ști să spui „nu”; - a dezvolta o rețea socială. Acest travaliu terapeutic îi permite Soniei să-și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
terapeut în timpul celui de al doilea joc de rol. Cu ajutorul terapeutului, ea reușește să refuze. Personalitățile schizoide sunt incluse cu prudență; personalitățile excesiv de dependente suportă greu destrămarea grupului; personalitățile accentuat psihorigide sunt puțin sensibile la feedback în timpul jocurilor de rol. Conversație în sala de așteptare, schimb de informații, confruntarea propriilor dificultăți cu cele ale celorlalți, dezvoltarea empatiei, învățarea prin imitație observându-i pe ceilalți... Ereutofobia este teama obsedantă de a nu roși. Rolurile de animator și de observator alternează de la o

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în cadrul acestui model el arată cum trebuie să fie formulate întrebările deschise, cum reformulăm, cum să recunoaștem cu empatie. Sunt revăzute toate tehnicile învătate în timpul ședințelor 12 și 13. Pacienții au adesea impresia că sunt singurii responsabili pentru inițierea unei conversații. Ascultarea activă constă în reformularea spuselor celuilalt, în realizarea unor rezumate exacte, în interogarea celuilalt în legătură cu emoțiile sale: aceasta permite dezvoltarea relației cu un conținut emoțional mai dens. Ascultarea pasivă constă în a arăta interlocutorului că suntem interesați de spusele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
deoarece îmi dau seama bine că sunt lamentabil". Petreceri, luarea mesei în tête à tête, exprimarea opiniilor sau formularea unor întrebări într-un grup de persoane... Participarea la o petrecere însă fără manifestare verbală, intervenție verbală scurtă, participarea la o conversație evitând să ofere detalii personale... Autopedepsire în loc de încurajare după un eșec presupus. Chiar dacă celelalte situații pot fi depășite, cei mai mulți pacienți manifestă și atunci mici semne de anxietate socială sau de evitări subtile (crispați de teama de a nu-și manifesta

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
profesionale (reuniuni, expuneri, întâlniri cu clienții...). Ereutofobia este teama obsedantă de a nu roși. Această reticență nu este, în cazul său, o problemă. A susține o părere diferită de cea a interlocutorului său, a spune nu, a negocia... Cu cât conversația durează mai mult, cu atât ea se teme că se va declanșa o înroșire absurdă și de necontrolat Persoanele care vorbesc tot timpul și care nu dau atenție celorlalți o liniștesc, în timp ce ceilalți, care stau la pândă, îi amplifică teama

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
o înroșire absurdă și de necontrolat Persoanele care vorbesc tot timpul și care nu dau atenție celorlalți o liniștesc, în timp ce ceilalți, care stau la pândă, îi amplifică teama: Isabelle îi consideră mai capabili să-i depisteze tulburarea. Recent, într-o conversație cu persoane apropiate care vorbeau despre teama care se instalase în momentul trecerii în anul 2000 în legătură cu eventualele probleme de informatizare, ea a vorbit despre "Blog-ul anului 2000" în loc de "Bug-ul anului 2000". Ea s-a simțit ridicolă și stupidă, a

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
participanților, ultimele cinci minute sunt consacrate lecturării unor povești, activitate care permite participanților să trăiască emoții pozitive. Competențe verbale, non verbale, cognitive și emoționale. De exemplu, mulțumind unei persoane care răspunde favorabil unei anumite cereri. De exemplu, amânând continuarea unei conversații în care interlocutorul, cuprins de furie, se dovedește a fi ofensator. A obține ceva specific. A menține o calitate relațională acceptabilă. A lua în considerație valorile sale proprii și a amplifica sentimentul de eficacitate personală. Acesttravaliu terapeutic este realizat în cadrul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Corola-publishinghouse/Science/83950_a_85275

idee, decât să depui efortul de a pronunța toată fraza corespunzătoare. O persoană deficientă de auz trebuie să se facă înțeleasă, respectiv să se exprime într-o manieră cât mai inteligibilă, și să-i înțeleagă pe ceilalți posibili parteneri de conversație care nu au această dizabilitate, ceea ce presupune dezvoltarea abilității de a labiolectura. În fapt, procesul de demutizare se centrează pe stimularea capacității deficientului de auz de a se exprima verbal și de a-și dezvolta nivelul vocabularului. În etapa în

Impactul demutiz?rii timpurii asupra memoriei cognitiv-verbale a elevului deficient de auz by Nicoleta Cramaruc , Daniela Anton [Corola-publishinghouse/Science/83950_a_85275]