15,033 matches
-
nou în spatele sălii, la o masă, pe tatăl său, zâmbind și sorbind un pahar de vin în cinstea lui. Nu mai era singur, i se alăturase și Fernic, tânăr ca în ziua în care se cunoscuseră la Răcaru, elegant, la costum, cu piciorul întreg, fără baston, aplaudându-l neîncetat : — Așa, amice, așa ! Arată -le dragostea și pofta ta nemăr- ginită de viață ! Deschide-le fiorul sufletelor lor, blocate de colțurile minții și de rușinea nefirească a trupurilor să nu explodeze în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zdraveni în spate, până îl îngenuchează, ceea ce-l face să verse și mai mult și să se înece. Este lăsat să-și tragă răsuflarea. Mai varsă de câteva ori tot felul de lichide și chiar firicele de sânge, murdărindu-și costumul jerpelit, apoi trage două guri mari de aer în plămâni. Un aer rece și îmbâcsit, putred, care îi provoacă și mai multă greață. — Revino-ți în fire, tâmpitule ! Și iar este luat pe sus, mai merge puțin până coboară câteva
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
începe să cânte din nou. În mahalale, în bodegi și în crâșme uitate de Dumnezeu, pentru amuzamentul și distracția bețivanilor care de multe ori nici nu știau pe cine ascultă. În fața lor nu era decât o figură tristă, în niște costume sărăcăcioase și puțin prea mari, căci slăbise îngrozitor, care se chinuia pentru câteva melodii, ducându-și tot mai des batista la gură pentru a tuși și uneori a scuipa și sânge. Când decadența după ani de glorie a început, Cristian
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Avea un pat foarte jos, un pat de o singură persoană, cât un sfert din lățimea camerei, cu niște așternu- turi pe care le ducea la spălătorie tot mai rar, odată cu cele câteva cămăși pe care le mai păstrase. Două costume și o pijama, câțiva butoni, câteva cravate și papioane, niște șosete, niște chiloți, asta era toată averea care îi rămăsese. Erau toate în valiza deschisă de pe jos sau întinse pe câteva umerașe, agățate în niște cuie bătute în perete cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
niște cearcăne adânci. Avea însă aceeași sclipire în ei, ca a unui copil. O privire jucăușă și plină de dragoste, indiferent câte dezastre avuseseră loc în fața ei. S-a dus înapoi în cameră și și-a pus cel mai bun costum. Costumul negru, pe care îl purtase pentru prima dată la Roata lumii, ultimul loc unde faima și succesul îi zâmbiseră, înainte să-și piardă averea, iar sănătatea să înceapă să i se degradeze. Câtă eleganță și cât rafinament, câtă boemie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cearcăne adânci. Avea însă aceeași sclipire în ei, ca a unui copil. O privire jucăușă și plină de dragoste, indiferent câte dezastre avuseseră loc în fața ei. S-a dus înapoi în cameră și și-a pus cel mai bun costum. Costumul negru, pe care îl purtase pentru prima dată la Roata lumii, ultimul loc unde faima și succesul îi zâmbiseră, înainte să-și piardă averea, iar sănătatea să înceapă să i se degradeze. Câtă eleganță și cât rafinament, câtă boemie și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Îi strâng emoționat mâna. Nu ai cumva impresia, În fața unei asemenea Figuri, de a trăi Încă o dată Istoria și priveliștile ei mărețe de groază, iar vechile idei și principii despre libertatea și demnitatea persoanei seamănă tot mai mult cu acele costume uzate, purtate În multe spectacole de actorii unei piese și care sunt aruncate la magazia cu decoruri?! Persoana de care ne-am ocupat mai sus, desigur, nu are nici o legătură cu o asemenea „grandioasă” putere, dar... vine de acolo! Și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai pronunțat urban. Habitatul rural și un mod de viață puțin atins de modernitate se păstrau mai bine În Maramureș ca oriunde În România (și Încă se mai păstrează, În ciuda industrializării și a urbanizării). Există o mulțime de elemente specifice: costumul, dansul, arta religioasă și populară, Îndeosebi meșteșugul cioplitului În lemn... Sunt faimoase porțile sculptate maramureșene sau, și mai impresionante, bisericile construite În Întregime din lemn, cu turle Înalte și zvelte. Alături de Delta Dunării și de mânăstirile din Bucovina, peisajul maramureșean
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
la rolul de soții și de mame). La 1850, pictorul Constantin Daniel Rosenthal (1820-1851), de origine evreu din Ungaria, dar atașat cauzei românești, a compus un tablou simbolic: România revoluționară. Este chipul unei femei frumoase, cu privirea hotărâtă, Îmbrăcată În costum țărănesc, cu o salbă de aur la gât. De fapt, este portretul Mariei Rosetti. O englezoaică, pictată de un evreu ungur, simboliza România. Iată o anecdotă amuzantă, dar nu mai puțin semnificativă pentru spiritul european al momentului. Însă toate acestea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sociale erau atât de mari, Mariei Îi plăceau oamenii de rând, mai bine zis nu făcea distincție Între ranguri. Nu-i displăcea deloc luxul și n-ar fi renunțat la el, dar părea În largul ei oriunde. Se Îmbrăca În costum popular, cutreiera prin țară, stătea de vorbă cu țăranii și nu evita nici sălașurile țigănești. Nu este un secret nici faptul că se simțea atrasă de bărbații frumoși, mai ales În uniformă. Despre viața ei s-au spus multe, greu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
muzeele românești oferă ocazia descoperirii unei picturi de foarte bună calitate. Nicolae Grigorescu (1838-1907), apropiat de școala de la Barbizon și de impresionism, este „pictorul național“; el a zugrăvit, Într-o notă luminoasă și optimistă, peisajul românesc, scene rurale, țărănci În costum popular... Teme apropiate apar și la Ion Andreescu (1850-1882), dar Într-un ton mai grav și mai interiorizat. Momentul 1900 este reprezentat de Ștefan Luchian (1868-1916), strălucitor colorist, inepuizabil pictor al florilor. Numele mari ale perioadei interbelice sunt Gheorghe Petrașcu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de bestselleruri din The New York Times. Eram super șarjați. Toate ușile se deschideau larg. Toată lumea ne primea cu brațele deschise și zâmbete luminoase. Am pozat pentru reviste de modă, lăfăindu-ne toți șase pe banchetele restaurantelor în vogă, abordând atitudini sugestive în costume Armani. Vedetele rock ne admirau și ne invitau în culise: Bono, Michael Stipe, Def Leppard, cei de la E Street Band. Loja de lux era întotdeauna a noastră. Locul din față al oricărei curse nebune. Nu ne auzeai niciodată spunând „Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
deceniul căruia îi eram cu toții prizonieri. Romanul mi-a întărit autoritatea de purtător de cuvânt prin excelență al acestei generații, iar faima mea a crescut invers proporțional cu numărul de exemplare vândute. Continua să se reverse: navetele de șampanie consumată, costumele Armani primite cadou, cocteilurile clasa-întâi, includerea în diverse liste elitiste, biletele din primul rând la meciurile echipei Lakers, cumpărăturile la Barney’s după închiderea programului, fanii, procesele de paternitate, ordinele judecătorești împotriva „fanilor obsedați,“ primul milion de dolari, al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Angeles mai multe luni, închis într-un birou din Century City împreună cu trei avocați și șase contabili până ce toate nodurile financiare au fost dizolvate. În final m-am ales cu două ceasuri de mână Patek Phillippe și un set de costume Armani mult prea mari, ca de altfel și cu o imensă ușurare că se curățase. (Mama și surorile mele - nimic.) Autopsia a relevat faptul că suferise un atac de inimă masiv la 2.40 a.m., deși legistul era intrigat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de copiii săi pe litoralul de la Cabo San Lucas unde mergea în concediu în mod regulat - pe care am depozitat-o într-un seif la Bank of America, pe Ventura Boulevard, lângă un McDonald’s părăginit. Când am dus câteva costume Armani la un croitor pentru a le ajusta (pierdusem în doar câteva săptămâni toată greutatea acumulată în vara aceea), m-a dezgustat să descopăr că marea majoritate a cusăturilor din turul pantalonilor erau pătate de sânge, consecința, dar asta o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pătate de sânge, consecința, dar asta o vom afla mai târziu, unei intervenții chirurgicale precare în Minneapolis, pentru introducerea unui implant în penis. Datorită combinației toxice dintre diabet și alcoolism în ultimii ani ai vieții, tata devenise impotent. Am lăsat costumele în grija croitorului și am plecat înapoi la Sherman Oaks, în lacrimi, urlând și lovind cu pumnul în volanul Mercedesului în timp ce tăiam neglijent curbele periculoase din canioane. Iar când m-am întors la New York, Jayne mi-a spus că rămăsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Asemeni multor stimabili (deși cam neglijenți) consumatori de droguri, de cele mai multe ori pudra de cocaină mi se revărsa pe haină, trebuind să-mi scutur reverele ori de câte ori ieșeam de la toaletă sau să trag câteva bobârnace picățelelor albe de pe pantalonii noilor mele costume Cerutti, așa încât uneori devenea într-adevăr vizibil că nu eram total nepătat de droguri, ceea ce a dus în final la zilnice percheziții corporale din partea lui Terence, care îmi dibuia pachețelele de methadonă și coca și alte stupefiante dosite în paltoanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Sarah, pe care nici ea nu-i putea suporta, dar pe care-i invitase când se afla într-o dispoziție pasiv-agresivă; dar n-am zis nimic). A doua tentativă de protest a lui Jayne împotriva petrecerii: să nu poarte nici un costum, doar niște pantaloni Tuleh negri și o bluză Gucci albă. „Fără accesorii din paie sau mere pescuite cu gura“ au fost celelalte condiții, iar când m-am plâns în timpul stagiilor de pregătire că Jayne nu se conforma spiritului de Halloween
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și un tatuaj cu un scorpion neamenițător (zâmbea și ținea o Corona în clește) pe un antebraț acoperit de eczema cauzată de folosirea repetată a acelor nesterilizate, era diametral opus celorlalți dealeri de droguri din Manhattan: zvelți, sobri, arătoși, în costume Paul Smith la trei nasturi, intenționând să „pătrundă“ în industria filmului. Pentru a suplini acest gen de dezinvoltură, Kentucky Pete punea la dispoziție o selecție mult mai variată - vindea orice, de la capsulele de Super Vicodin de nuanța lămâilor verzi sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de așteptat, toți studenții mei erau zombi. Cineva pe care nu l-am recunoscut venise costumat ca Patrick Bateman, ceea ce nu mi s-a părut deloc amuzant și chiar mă agasa; privindu-l pe acest tip înalt, frumușel, într-un costum Armani (demodat), poposind în colțurile întunecate ale casei, inspectând invitații de parcă ar fi fost următoarele victime, mă înspăimânta și cumva mi-a tăiat din detenta stupefiantelor, dar o altă incursiune în birou mi-a remontat-o. Se formau bisericuțe. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
intim, și atunci am realizat că fetele fuseseră deja înăuntru și acum flirtau cu cei doi tipi de pază. Am remarcat și numărul mare de mașini pe Elsinore Lane și apoi, plimbându-se printre ele, o siluetă înaltă îmbrăcată în costum. Am inspirat adânc și mi-am scos capul și mai tare pe fereastră, să pot vedea mai bine. Silueta s-a întors scurt, de parcă și-ar fi dat seama că e urmărită, iar eu am zărit o clipă fața celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta la ședințele de terapie a cuplurilor. N-a zis nimic. M-am hotărât să schimb subiectul, în speranța unei reacții mai blânde. - Și cine era tipul care a venit costumat în Patrick Bateman noaptea trecută? am întrebat. Tipul în costumul Armani stropit cu bulion. - Habar n-am. Un student de-al tău? Unul dintre nenumărații tăi fani? Ce-ți pasă? - Păi...nu l-am recunoscut, am bâiguit. Credeam... - Ce credeai? Că-l cunoști? - Nu contează. Am tăcut și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
N-avem voie să mergem costumați la școală, ai uitat? murmură Robby îmbufnat. Ai uitat? întrebă el acuzator. Se referea la un e-mail trimis părinților de Halloween. Deși erau programate distracții după-amiaza, școala ne avertizase ca elevii să nu poarte costume, preferând să vină ca „ei înșiși“. Școala aprobase inițial costume „potrivite“ ocaziei, descurajând orice temă necuvenită (nimic „violent“ sau „înfricoșător“ sau „cu armament“), dar așa cum era de așteptat, copiii, cu toții puțin nelămuriți, au început să vocifereze, astfel încât costumele au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
murmură Robby îmbufnat. Ai uitat? întrebă el acuzator. Se referea la un e-mail trimis părinților de Halloween. Deși erau programate distracții după-amiaza, școala ne avertizase ca elevii să nu poarte costume, preferând să vină ca „ei înșiși“. Școala aprobase inițial costume „potrivite“ ocaziei, descurajând orice temă necuvenită (nimic „violent“ sau „înfricoșător“ sau „cu armament“), dar așa cum era de așteptat, copiii, cu toții puțin nelămuriți, au început să vocifereze, astfel încât costumele au fost interzise (părinții obosiți au pledat pentru un compromis: „doar un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu poarte costume, preferând să vină ca „ei înșiși“. Școala aprobase inițial costume „potrivite“ ocaziei, descurajând orice temă necuvenită (nimic „violent“ sau „înfricoșător“ sau „cu armament“), dar așa cum era de așteptat, copiii, cu toții puțin nelămuriți, au început să vocifereze, astfel încât costumele au fost interzise (părinții obosiți au pledat pentru un compromis: „doar un pic înfricoșător?“ - care a fost respins). Asta l-a dezamăgit profund pe Robby, așa că în timp ce Jayne verifica paharele care fuseseră în spălătorul de vase, am încercat să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]