14,288 matches
-
în mod obligatoriu, o prescurtare, de aceea ea adună și concentrează în cîteva momente evoluții care se întind pe perioade întregi: în acest sens extrage ea schimbările din durată. Nimic nu ne împiedică să apropiem și să reunim evenimentele astfel desprinse din timpul real și să le dispunem într-o serie cronologică. Însă o asemenea serie succesivă creează o durată artificială, care nu are realitate pentru nici unul din grupurile de la care sînt preluate aceste evenimente: pentru nici unul dintre ele, nu acesta
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
amprenta asupra instituțiilor. Poate că oamenii care uneau în persoana lor atributele conducătorilor și ale preoților au divizat timpul, inspirîndu-se totodată din concepțiile lor religioase și din observarea cursului natural al fenomenelor celeste și terestre. Cînd societatea politică s-a desprins de grupul religios, iar numărul familiilor a crescut, ele au continuat să divizeze timpul la fel ca în comunitatea primitivă din care proveneau. Chiar și acum, cînd se formează grupuri noi, durabile sau efemere, de oameni cu aceeași profesie, din
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
altfel în alte epoci, mai apropiate sau mai îndepărtate, dacă tîrgurile și piețele se desfășurau în zile consacrate de către religie, dacă scadența unei datorii comerciale era fixată la Sfîntul Ioan sau la Întîmpinarea Domnului, înseamnă că grupul economic nu se desprinsese încă de societatea religioasă. Se pune însă întrebarea dacă grupurile înseși sînt propriu-zis separate. Ne putem închipui, într-adevăr, nu doar că preiau multe lucruri unele de la altele, dar și că viețile lor se apropie și se confundă adesea, iar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
izolat, care să nu facă și să nu fi făcut parte din nici o societate. Să ne întrebăm doar în ce condiții ar trebui să ne punem pentru a nu percepe decît calitățile fizice și sensibile ale lucrurilor. Ar trebui să desprindem obiectele de toate impresiile care ni se impun în gîndire și care corespund tot atîtor puncte de vedere diferite, adică să ne desprindem noi înșine de grupurile din care facem parte, care stabilesc între ele relații și privesc obiectele din
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
să ne punem pentru a nu percepe decît calitățile fizice și sensibile ale lucrurilor. Ar trebui să desprindem obiectele de toate impresiile care ni se impun în gîndire și care corespund tot atîtor puncte de vedere diferite, adică să ne desprindem noi înșine de grupurile din care facem parte, care stabilesc între ele relații și privesc obiectele din anumite puncte de vedere. Nu vom reuși decît adoptînd atitudinea unui grup delimitat, cel al fizicienilor sau al artiștilor, fie că dorim să
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Prețul nu are nici un raport cu aspectul și proprietățile fizice ale obiectului. Cum ar putea imaginea obiectului să evoce amintirea prețului, adică a unei sume de bani, dacă obiectul ne-ar fi reprezentat exact cum apare el în spațiul fizic, desprins de orice legătură cu viața grupului? Dar, tocmai fiindcă prețurile rezultă din opiniile sociale dominante în gîndirea grupului, și nu din calitățile fizice ale obiectelor, nu în spațiul ocupat de obiecte, ci în locurile ocupate de grupuri se formează aceste
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
pot, gîndurile și faptele la Dumnezeu. În cetățile antice, religia era omniprezentă, iar în multe alte societăți străvechi, în China de exemplu, nu exista vreun refugiu din fața influențelor exercitate de forțele supranaturale. Pe măsură ce principalele activități ale vieții sociale s-au desprins de controlul religios, numărul și întinderea spațiilor consacrate religiei sau ocupate în mod obișnuit de comunități religioase s-au redus. Firește, "pentru cei sfinți, totul este sfînt" și nu există loc într-atît de profan în aparență unde creștinul să nu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
din afară unei gîndiri care nu se poate recunoaște și regăsi deloc în această amintire 28 (V24) un grup a uitat complet ceea ce altul a reținut. Nici unul dintre grupuri nu se confundă pe deplin cu cel din care s-a desprins și care este mai larg... Ca să existe o memorie colectivă... 29 (V25) Mai tîrziu, cînd ne vom aminti impresiile de atunci, ne vom gîndi, cu siguranță, la însoțitorii noștri. 30 (V26) în care gîndirea noastră era aproape lipsită de orice
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de pe atunci o vastă rețea 107 (V104) și și-au reprezentat timpul în felul lor 108 (V105) fiecare cu propriul ei conținut 109 (V106) Deoarece timpul înseamnă pentru un popor doar ceea ce memoria sa poate cuprinde 110 (V107) (au fost desprinse de) grupurile umane în care s-au produs și replasate 111 (V108) în altul. Adică în ce moment al timpului celui de-al doilea grup 112 (V109) (societățile) care le cuprind 113 (V110) Dar comparațiile pe care tocmai le-am
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și pe cea de a treia variantă: Copou, Cetățuia, Galata, Bucium, Șorogari, Căprița și Vlădiceni. Îmi aduc bine aminte de o toamnă când parcă pluteam într o atmosferă încărcată doldora cu pulbere de aur și funigeii - acele fire de mătase desprinse din pletele zânelor - ne asaltau din toate părțile, iar soarele, oprit la chindie, sprijinit parcă într-o rază, ne amintea de versurile lui Păstorel: „Suav amurgu-și lasă rugina în pahare: Miresmele grădinii în noi se răspândesc. S-a destupat clondirul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
așa suntem dezlegați de obligația de a respecta strict adevărul și ne putem imagina faptele și eroii pe măsura fanteziei și iubirii noastre”. Astfel m-am făcut părtaș la spusele lui Aurel Leon: „La Iași nu trebuie să încerci a desprinde legenda de viață, căci distrugi fără rost marama de borangic care ascunde o frumusețe vie”. După legendă, la Iași s-ar afla cel puțin trei locuri unde se zice că ar fi existat plopii cu pricina. Primul loc în ordine
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
aflat că a fost reședința de vară a domnitorului Grigore Alexandru Ghica. Aceste frumuseți au fost moștenite de prințesa Ioana Rosetti Roznovanu, care în 1942 le-a donat Mitropoliei Moldovei. Dar să revenim la schit. Din pisania aflată în pronaos desprindem că sfântul locaș a fost întemeiat în anul 1863 prin osârdia ieromonahilor Nifon și Nectarie și a fost sfințit în 1871 de către Mitropolitul Calinic Miclescu. Lărgirea și înălțarea paraclisului s-au făcut între anii 1963-1967. Este interesant că pe plafonul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Deodată, în plină lumină - ca o bijuterie îndelung lustruită - a apărut minunea... Bisericuța schitului. Am rămas pe loc, cu respirația tăiată. Numai inimile băteau cu putere, iar tu ai șoptit: „Doar în Rai trebuie să fie așa”. Cu greu neam desprins din contemplare. Să ștergem acum colbul istoriei de pe hrisoave și vom afla că din vechime locul apare cu numele de „Schitul Sihăstriei de deasupra Socolei”. Se spune că începuturile schitului sunt legate de retragerea unor călugări aici, sub piscurile Pietrăriei
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Să amintim că Dimitrie Cantemir s-a retras aici, pentru a putea organiza reprimarea revoltei lefegiilor săi. Apoi,în 1717, Mihai Racoviță voievod a respins atacul austriecilor conduși de Ferencz, venit cu gândul să-l ridice pe domn. Întâmplarea o desprindem din actul întocmit de voievod în ianuarie 1717, prin care scutește de dări Mănăstirea Cetățuia și 40 de poslușnici ai mănăstirii, pentru ajutorul dat în lupta cu austriecii: „Făcut-am domnia mea acest testament sfintei mănăstiri, întru vecinică pomenire, ca să
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Labiș, Nicolae Tăutu, Radu Boureanu, Ion Istrati și câți alții... Într-o zi de toamnă aurie, am avut norocul, dragă prietene, să ating și eu clapele pianului din această casă, în prezența doamnelor Mioara și Ștefania! Este greu să te desprinzi dintr-o asemenea reverie, dar drumețului îi șade bine cu drumul, așa că... Ajunși din nou pe creastă, inspirăm adânc aroma de cetină a păduricii de pini care ne ține companie până în coasta Hlincii. În dreapta noastră se defășoară valea Nicolinei, sau
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ai să mai spui? De fapt, nu am vrut să-ți răpesc plăcerea de a-mi răspunde în felul tău, dar am cătat și eu un capăt de vorbă, ca să netezesc drumul spre dealul Copoului, loc ce nu-l poți desprinde de numele Iașilor. Și, Doamne, cât e de frumos și câtă istorie mai poartă pe umerii lui! De la primii pași făcuți pe bulevardul Carol I, ne întâmpină cu brațele deschise teii, al căror parfum te conduce spre regele lor - Teiul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de la gară. Aici, în Parcul Expoziției, a fost rezidit - simbolic doar - în vremea primarului Osvald Racoviță, cu prilejul Sărbătorilor Iașului din 1936. Traversăm parcul și Grădina Botanică, pentru a ajunge la Biserica Sfântul Atanasie din Munteni. Din noianul de documente, desprindem unul din 20 aprilie 1700, care spune că Antioh Cantemir dă poruncă slujbașilor săi să nu perceapă dări la cinci poslușnici ai Mănăstirii Copou, pentru că sunt scutiți. La 28 decembrie 1700, feciorul lui Gheorghe Duca-Constantin Duca voievod împuternicește Mănăstirea Copou
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
fraze izolate extrase din conversații, distincția dintre cele două accepții ale "situației de enunțare" poate părea complicată în mod inutil, însă lucru deosebit de clar în cazul textelor literare ea se impune pe îndată în abordarea textelor ce țin de genuri desprinse din situația imediată a cuvântului. De exemplu, regăsim aceeași ambiguitate și în cazul romanului: situația de enunțare va fi și cea a activității de producere a unei opere, în circumstanțe specifice, de către un scriitor (Madame de La Fayette, Balzac...) și situația
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
adevărate adresate unui alocutor: valoarea "expresivă" se păstrează, nu însă și interlocuțiunea, care depinde foarte mult de narator: discursul indirect liber se strecoară în firul narațiunii, integrând totodată și punctul de vedere al naratorului. La rândul lui, monologul interior se desprinde atât de interlocuțiune deoarece pretinde că redă fluxul de conștiință al subiectului, discursul său interior dar și de narator. Astfel, el depășește un anumit număr de constrângeri uzuale ale comunicării, ale corectitudinii sintactice, îndreptându-se către claritatea desemnării. Discurs al
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fluxul de conștiință al subiectului, discursul său interior dar și de narator. Astfel, el depășește un anumit număr de constrângeri uzuale ale comunicării, ale corectitudinii sintactice, îndreptându-se către claritatea desemnării. Discurs al sinelui cu sinele, el poate să se desprindă și de tot ceea ce presupune comunicare publică și relația cu alți subiecți. Să analizăm următorul fragment de Dujardin: Pe un scaun, pardesiul și pălăria mea. Intru în cameră; cele două sfeșnice în formă de barză, cu două brațe; să le
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acesta", chiar și într-o digresiune, privilegiul celui care spune povestea, întărește înțelegerea cu cititorul. În afara strânsei sale legături cu subiectivitatea enunțiativă, determinantul demonstrativ, spre deosebire de anafora realizată cu articol hotărât, introduce o discontinuitate: ea poate indica faptul că enunțătorul izolează, desprinde o temă. Ca în exemplul următor: Am un păr des, mătăsos, dureros, o masă arămie care-mi ajunge până la talie. Mi se spune adesea că e tot ce am eu mai frumos, iar eu cred că asta înseamnă ca nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tot ce am eu mai frumos, iar eu cred că asta înseamnă ca nu sunt frumoasă. Părul ăsta nemaipomenit îl voi tăia la douăzeci și trei de ani, la Paris 274. demonstrativul izolează tema, plasată la începutul frazei dislocate, o desprinde din cotextul precedent; discontinuitatea permite și o încadrare în altă categorie, un punct de vedere diferit asupra obiectului introdus deja în memoria cititorului: Popa Jean Chouart se uita la mortul lui, Ca și cum această comoară ar fi trebuit să-l încânte
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
eprubete pline cu un lichid roșiatic. Probabil sânge. Apoi, am mângâiat pe cap un câine care mi se strecurase printre picioare. El voia mâncare. Eu n-am avut să-i dau. Apoi, am văzut o ambulanță căreia i s-a desprins toba de eșapament. Apoi, am auzit dangătele unor clopote de la biserica din incinta spitalului. Apoi, am văzut că mă aflam, în linie dreaptă, în fața unei uși pe care, deasupra, scria: Morgă. M-am ridicat și am părăsit în graba cea
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
rare de o valoare excepțională. Pentru mine valoarea acestor momente era uriașă, mai ales în acei ani când atâția nechemați și culturnici făceau legea în știința și cultura românească. Ajuns acum la o vârstă înaintată, când pot face bilanțuri și desprinde unele concluzii, îmi doresc din tot sufletul ca generația tânără actuală, nepoții și strănepoții noștri, să aibă șansa să întâlnească, atât în timpul studiilor, în viață, cât și în profesiune asemenea modele, să cunoască și să prețuiască valoarea unor astfel de
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
impune, nu atât țăranilor maramureșeni, despre care a scris pagini așa frumoase și care nu-i împart pe călugări în "culți" și "inculți", cât intelectualilor, în fine, oamenilor subțiri, cu pretenții, bine îmbrăcați, scriitorilor din a căror tagmă s-a desprins pentru a se duce la mănăstire și a lua îngerescul chip". Dan Ciachir, Grozavul paradox, Renașterea, Anul VIII, nr. 3 (87), Martie 1997, p. 5. ,,Părintele Nicolae era menit să fie duhovnic: un duhovnic îndeosebi al cărturarilor pe care să
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]