14,040 matches
-
baza textului, în care profetul se plânge de nedreptățile, silnicia și violența săvârșite de cuceritori, însă fără să pomenească distrugerea Ierusalimului, dintre diferitele date propuse, cea mai probabilă pentru activitatea lui Habacuc pare să fie 599/598; ultimii ani ai domniei lui Ioachim (Eliachim), ani dominați de puterea babiloniană, care putere a înlocuit-o pe cea asiriană după cucerirea cetății Ninive (612 î.e.c.). Sunt ani caracterizați de o politică de nesuportare a jugului babilonian, promovată de regii lui Iuda, o
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
1578-1579 și 1583-1591) a ctitorit o primă mănăstire, denumită "Galata din vale" sau "Galata de jos". Numele mănăstirii provine de la cartierul Galata din Constantinopol (azi Istanbul), unde locuiau domnii moldoveni care mergeau la Înalta Poartă pentru a primi firmanul de domnie. Galata este un cuvânt de origine turcească care poate fi tradus în limba română prin cuvântul "poartă". În vara anului 1577, în prima sa domnie, domnitorul a trimis o scrisoare către conducătorii orașului Bistrița în care solicita să i se
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
Istanbul), unde locuiau domnii moldoveni care mergeau la Înalta Poartă pentru a primi firmanul de domnie. Galata este un cuvânt de origine turcească care poate fi tradus în limba română prin cuvântul "poartă". În vara anului 1577, în prima sa domnie, domnitorul a trimis o scrisoare către conducătorii orașului Bistrița în care solicita să i se trimită specialiști în domeniul construcțiilor, fiind nemulțumit de meșterii moldoveni. De aici se poate trage concluzia că lucrările de construcție ale mănăstirii au început în
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
domnitorul Petru Șchiopul a ctitorit o a două biserică pe un deal din apropierea orașului, ce domină valea râului Nicolina. Acest eveniment este relatat astfel de cronicarul Grigore Ureche: ""Într-acestaș an (1583, n.ns.) , daca s-au așezat Pătru vodă la domnie, nu vru să lase în deșert pomana sa, carea o zidisă întăi, mănăstirea Galata din vale, care apoi să răsipisă, ci cu toată nevoința au silit și cu toată osârdiia au zidit Galata în deal, carea trăiește și pănă astăzi
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
decăderea mănăstirii. Chiliile și trapeza s-au ruinat, iar veșmintele și odoarele de preț s-au risipit, din ele rămânând doar o tipsie de argint. Doamna Maria, fiica lui Petru Șchiopul, s-a întors în Moldova în august 1616, în timpul domniei vărului său, Radu Mihnea (1616-1619). Pentru ca ctitoriile familiei lui Petru Șchiopul să fie mai bine întreținute, cu acordul Doamnei Maria, domnitorul a închinat la 25 martie 1617 (7125) Patriarhiei Ierusalimului, iar Mănăstirea Hlincea a făcut-o metoc al Mănăstirii Galata
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
În clădirea Casei domnești funcționează un atelier de croitorie de veșminte liturgice, precum și de broderie. Biserica Galata este un monument reprezentativ al arhitecturii moldovenești de la sfârșitul secolului al XVI-lea, fiind zidită de domnitorul Petru Șchiopul în a doua sa domnie (1583-1591). Biserica, cu hramul Înălțarea Domnului, este amplasată în mijlocul incintei. Ea este construită din blocuri de piatră cioplită și rânduri de câte trei cărămizi, care conferă monumentului o policromie. Pereții bisericii sunt susținuți de nouă contraforturi de piatră, în trepte
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
ortodoxe și ferirea acesteia de încercările altor confesiuni de a-i slăbi activitatea socială, culturală și filantropică. Biserica Mănăstirii „Sf. Sava” are ca dată de naștere ziua de 4 august 1583, când Petru Șchiopul dăruiește călugărilor „niște case făcute de domnia noastră în târgul Ieșilor și cu locul acestor case ca să locuiască acolo rugătorii noștri și să-și facă biserica”. A fost o danie conferită cu acordul Mitropolitului Sucevei, Teofan, al Episcopului de Rădăuți, Gheorghe, „și al întregului sfat”, donația deschizând
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
în dialectul elin, latin și francez”, efectuează reparații la case și la Biserică, restaurează toate obiectele de cult și a sistematizat arhiva mănăstirii. Mănăstirea „Sf. Sava” a fost un important centru cultural al orașului medieval Iași. În anul 1714, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, aici își desfășura cursurile Academia Domnească din Iași și lua ființă o tipografie slavo-română care din anul 1744 a tipărit și în limbile greacă și arabă. În anul 1864, în casele stăreției își deschidea cursurile Colegiul „Sf.
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
fost „zidită și înnoită" de Ioan Ianachie Caradja, postelnic, nepotul bogatului domn Scarlatos din Constantinopol, cuscrul lui Radu Mihnea, după cum au consemnat pisaniile din biserică. Noul lăcaș, construit de meșteri moldoveni și străini aduși din Orient, a fost sfințit în timpul domniei lui Radu Mihnea, de către Mitropolitul Sucevei Anastasie Crimca. În anul 1676, voievodul Antonie Ruset a ridicat un zid de piatră din care astăzi se mai păstrează doar o parte. Deși distrusă în timp și restaurată ori renovată în anii 1820
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
mormintele regilor români și moaștele sfintei, iar biserica va fi transformată în muzeu. Mănăstirea a fost construită de Neagoe Basarab (1512 - 1517) pe locul vechii mitropolii (1359). Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumați. Ea este păstrată fragmentar în Muzeul Național de Artă din București. Reparată de câteva ori, biserica a fost restaurată (1875 - 1886) de arhitectul francez André Lecomte du Noüy, discipol al lui Eugène Viollet-le-Duc, care i-a
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
și arhitectură bisericească. Începută în 1514, din dorința lui Neagoe Basarab de a crea un monument fără seamăn de frumos, lucrările s-au încheiat trei ani mai târziu, așa încât la 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar să vorbească de „mănăstirea domniei mele de la Argeș”, și să-i hărăzească „vama ce este la Ocna Mică de la Târgoviște...”. Ascultând nu numai legenda, ci și unele știri istorice, se pare că din lipsă de bani, cu toată jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
San Giulio de pe lacul Orta, la Nord de Novar. În 584, monarhia a fost restaurată în favoarea lui Authari, fiul lui Cleph, arian dar căsătorit cu bavareza catolică Theodelind. Lui i-a succedat Agilulf, al doilea soț al Theodelindei, a cărui domnie este destul de bine cunoscută grație corespondenței papei Grigore cel Mare: el a extins teritoriul longobard în Emilia și la nord cu Roma (pe care a asediat-o). Fiul său Adaloald (616-626), catolic ca mama sa, a fost înlocuit de un
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
Grigore cel Mare: el a extins teritoriul longobard în Emilia și la nord cu Roma (pe care a asediat-o). Fiul său Adaloald (616-626), catolic ca mama sa, a fost înlocuit de un arian, ducele de Brescia, Rothari (636-650), sub domnia căruia s-a scris, în 643, legea longobarzilor (Edictum Rothari) și teritoriul longobard s-a extins aproape definitiv cu cucerirea Liguriei. Au mai urmat regi ca Liutprand (712-744), foarte energic și ambițios, el este cel care reușește să supună ducatele
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
Kaiserreich") se referă de obicei la Germania începând cu fondarea ei ca stat național unificat la 8 ianuarie 1871 și până la abdicarea ultimului kaizer, Wilhelm al II-lea, la 9 noiembrie 1918. Germanii, când vorbesc despre "Reich"-ul din perioada domniei kaizerilor, folosesc de obicei denumirea "Kaiserreich", acest termen fiind folosit și de istoricii ne-germani. Cuvântul „kaizer” (scris uneori și „kaiser”) a fost preluat în română și se scrie cu minusculă. Cuvântul "Reich" (= imperiu) este un cuvânt german, care în
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
de cele mai multe ori desemnat ca Al Treilea "Reich") a devenit numele folosit în toate situațiile pentru Germania nazistă, fiind folosit chiar și de reprezentanții regimului lui Hitler(Kaput). „” ("Deutsches Reich") a fost numele oficial al statului atât în perioada de domnie a kaizerilor (1871 - 1918), cât și în timpul republicii de la Weimar și a Germaniei naziste, de aceea următoarele trei articole ale seriei Istoriei Germaniei acoperă denumirea oficială de "Deutsches Reich". Sub masca idealismului, care făcea loc realismului, naționalismului german s-a
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
și de umilirea națională a Prusiei. Dorința de a nu da dovadă de slăbiciune în exterior a făcut ca adoptarea de către astfel de oameni a unor modalități de guvernare mai liberală să fie improbabilă. Moștenirea lui Bismark, potențată și de domnia kaizeruluii militarist Wilhelm al II-lea, a contribuit, apreciază anumiți istorici, la formarea culturii politice în care și-a găsit baza nazismul. În Germania (ca și în Japonia și Italia) încercările de mai târziu de a extinde democrația au dus
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
a început construirea unei mănăstiri fortificate ce trebuia să îndeplinească și rolul de cetate de apărare în cazul unor invazii ale Moldovei. Începerea construcției este menționată de Ion Neculce în cronica sa, unde a scris: "„Viindu Duca-vodă cu a dooa domnie în țară, arătă-să la hire mai aspru decât cum era cu domnia dintăiu. Și și începu a zâdi mănăstirea Cetățuia, că era țara plină de oameni și cu hrană și agonisită bună”". Ritmul construcției a fost unul foarte alert, în
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
de cetate de apărare în cazul unor invazii ale Moldovei. Începerea construcției este menționată de Ion Neculce în cronica sa, unde a scris: "„Viindu Duca-vodă cu a dooa domnie în țară, arătă-să la hire mai aspru decât cum era cu domnia dintăiu. Și și începu a zâdi mănăstirea Cetățuia, că era țara plină de oameni și cu hrană și agonisită bună”". Ritmul construcției a fost unul foarte alert, în primăvara anului 1669 fiind aproape terminate zidurile bisericii și, după cum reiese din
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
asedierea Vienei de către turci (1683), oștile poloneze au început să facă dese incursiuni în Moldova, ajungând uneori până la Iași. În timpul unei astfel de incursiuni, un detașament condus de Crupențchi (viitor mare jitnicer) a luat de pe șesul Bahluiului până și caii domniei. Rămas fără cai, domnitorul Constantin Cantemir (1685-1693) a fost nevoit să se retragă între zidurile Cetățuii. După cum scrie cronicarul Ion Neculce: "„Și domnie în Iași, după ce i-au luat caii, nu putè șădèa, ce s-au mutat în Cetățuia. Că
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
incursiuni, un detașament condus de Crupențchi (viitor mare jitnicer) a luat de pe șesul Bahluiului până și caii domniei. Rămas fără cai, domnitorul Constantin Cantemir (1685-1693) a fost nevoit să se retragă între zidurile Cetățuii. După cum scrie cronicarul Ion Neculce: "„Și domnie în Iași, după ce i-au luat caii, nu putè șădèa, ce s-au mutat în Cetățuia. Că de nu s-ar hi mutat în Cetățue, când au bătut poghiiazul pe Velicico hatmanul la Copou, l-ar hii luat și pe
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
Boiarimea mai toți fugisă de pre lângă dânsul, de-l lăsasă sângur, socotind unii că să va mazili din pricina turcilor, alții socotiia că or veni moscalii și or luoa țara, și n-a mai fi Dumitrașco-vodă domnu stăpân.”" Deoarece slujbașii domniei fugiseră cu banii, ostașii rămași în corturi s-au răzvrătit și au pornit către Cetățuia pentru a-și cere lefurile. Domnitorul a poruncit închiderea porților și cu lefegii rămași credincioși i-a silit pe răzvrătiți să se potolească. Comandantul turc
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
l-a capturat pe domnitorul Nicolae Mavrocordat. Alte oști au pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Unii boieri (printre care și Vasile Ceaurul) s-au alăturat austriecilor, promițându-le, în schimbul domniei, că le vor ceda întreg teritoriul Moldovei între Munții Carpați și râul Siret. Domnitorul Mihai Racoviță, neavând bani să plătească mercenari și dispunând numai de o gardă de oameni credincioși, "„și-i era cu frică și să mutasă în Cetățue
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
1998, în primul rând datorând o victorie înregistrată în fața Brazilia, un șoc, considerând că Brazilia a fost la ora actuală campioană mondială. Italia însă a dat norvegienii afară în șaisprezecimi, cu un scor de 1-0. Meciul a marcat și capătul domniei lui Egil Olsen, care s-a retras, fiind urmărit de asistentul său, Nils Johan Semb. Chiar dacă sub Semb, Norvegia s-a calificat pentru campionatul european 2000 (prima dată când echipa a ajuns la o ediție din aceeași competiție) el n-
Echipa națională de fotbal a Norvegiei () [Corola-website/Science/302438_a_303767]
-
Listă de denumiri dacice de plante medicinale”. Despre Dioscoride Pedanios, Coloman Vaczy ne informează că a trăit în sec. I d. Hr. Era originar din Anazarba, localitate aflată în Cilicia (Asia Mică). A fost militar, probabil medic în armata romană, pe timpul domniei împăratului Claudius (42-54) și botanist. Este cunoscut ca fiind autorul lucrării intitulate "„De materia medica”", scrisă se pare între anii 60 și 80 d. Hr. În text autorul a dat corespondentul unor denumiri de plante în mai multe limbi, între
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
de faptul că s-a născut ca un om de rând, din viță de oameni simpli. După numirea sa ca Prinț Regent a fost instalat în propriul său palat în orașul Smyrna împreună cu cele două soții ale sale, Nefertar Anii Domniei : Seti I a murit în jurul 1279 î.Hr., la vârsta de aproximativ 50 de ani. Funeraliile lui Seti conform tradiției au durat 70 de zile. Încoronarea lui Ramses al II-lea a avut loc la festivalul Shemu (31 mai 1279 î.Hr.
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]