13,216 matches
-
De acum pot scrie, suntem la o înălțime apreciabilă și datorită superbei zile (cerul e senin) soarele se oglindește în lacurile de pe pământ care par (lunguiețe, cum sunt majoritatea) niște virgule bizare, azurii, intrând într-un dialog zglobiu cu o geană la fel de strălucitoare de la orizont, astfel încât pare că micile întinderi de apă s-au urcat pe cer, pământul nemaiputând fi văzut din cauza luciului lor. Emoțiile sunt legate atât de zborul lung pe care avem să-l facem până peste ocean, cât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
greșesc, poate sunt subiectiv, dar din punct de vedere sufletesc și spiritual românii sunt mai bine înzestrați "biologic" și de istorie, mai calzi, mai omenoși, mai complecși, mai "pe fază" în toate cele decât "confrații" de "dincolo".(E adevărat că genele latino-balcanice ne mai fac uneori să "patinăm" pe drumuri greșite, dar asta apreciez că nu schimbă datele problemei). De aceea, pe undeva prin "vest", mi-aș fi făcut conștiincios datoria, dar m-aș fi simțit sufletește ca Micul prinț al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nici scoica sonoră, ci un obiect care astăzi pare aproape simbolic - un toc din spumă de mare cu un minuscul cristal incastrat În partea sa ornamentală. Îl țineai aproape de un ochi, Îl Închideai pe celălalt și, după ce scăpai de clipitul genelor, vedeai Înăuntru o miraculoasă panoramă fotografică a golfului și a șirului de stânci care se termina la far. În acest moment se petrece un lucru Încântător. Procesul de reconstituire a tocului și a microcosmosului din ochiul lui magic Îmi stimulează
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
orașul lui natal de pe țărmul Mării Negre și admiterea la universitatea din St. Petersburg, se Întreținuse singur ornamentând pietre - care se găseau din abundență pe țărm - cu peisaje marine strălucitoare pe care le vindea ca presse-papiers. Avea o față roz, ovală, gene scurte, niște ochi ce păreau ciudat de despuiați În spatele unui pince-nez fără rame și un cap ras albăstrui. Am descoperit imediat trei lucruri despre el: era un profesor excelent; era lipsit de orice simț al umorului și, spre deosebire de toți preceptorii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cunoscut și putea fi foarte lung, de pildă Crizantemele nu mai Înfloresc În grădină sau Inima ei era o jucărie În mâinile lui și ca o jucărie s-a sfărâmat. Vedetele feminine aveau frunți Înguste, sprâncene magnifice, ochi umbriți de gene bogate. Actorul preferat al zilei era Mojuhin. Un regizor celebru achiziționase În Împrejurimile Moscovei un conac cu coloane albe (destul de asemănător cu cel al unchiului meu) și acesta apărea În toate filmele pe care le făcea. Mojuhin venea spre conac
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pielea Întinsă a fălcii. Când nu mai erau muzee și cinematografe care să ne găzduiască și abia se lăsase noaptea, nu ne mai rămânea decât să explorăm pustietatea celui mai mohorât și mai enigmatic oraș din lume. Umezeala glacială de pe genele noastre metamorfoza felinarele solitare de pe stradă În vietăți marine cu țepi prismatici. În timp ce traversam piețele vaste, diverse fantome arhitectonice se Înălțau brusc, tăcute, În fața noastră. Ne treceau fiori reci, În general provocați nu de Înălțime, ci de adâncime - aveam senzația
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe trotuare cu o mișcare lentă, maiestuoasă, misterioasă, ținând În el captiv bebelușul culcat pe spate, bine Înfofolit În puf, mătase și blană; doar ochii i se mișcau, cu prudență, și uneori Își ridicau privirea cu o fluturare rapidă a genelor bogate pentru a urmări retragerea dantelăriei de crengi pe fondul albastru, care se Îndepărta pe marginea oblonului pe jumătate tras al căruciorului și imediat Își Întorcea bănuitor privirea spre fața mea, ca să vadă dacă cercul și copacii jucăuși nu aparțineau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
gând rău lui Ștefan... Îți amintești? În chiar ziua în care am sosit la Suceava, s-a cutremurat pământul de s-a surpat turnul Nebuise. A fost, poate, un semn nefast al Destinului... Am greșit oare? o iscodește el pe sub gene. Poate... poate locul meu era în altă parte, undeva unde nu e... Nu mi-am aflat locul niciunde, sunt o dezrădăcinată. Maria! Am glumit, unchiule. Nu, nu-mi pare rău. Unchiule, nu trebuia să vă întoarceți de vreo trei zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
păcat de tinerețea ta? Trăiește! Puțin chinoroz pe obraji, nu vezi că te-ai gălbejit de tot? O rochiță mai acătării! O pieptănătură mai dichisită! Păcat de părul tău. Un zâmbet! O vorbă dulce, chiar puțin alintată! O căutătură pe sub genele astea lungi!... Toate "fleacurile" astea sunt ale femeii! Ce dracu'! Fii cât mai fermecătoare! Sfințește-ți bărbatul cu dragoste! Cucerește-l în fiecare zi! Și, mai presus de toate, fii aproape lui, bucuriilor și suferințelor poporului său, că doar ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pare-mi-se fetele dau flori și flăcăii le sărută "ca vraja florilor să nu se risipească", zâmbește Ștefan. Așa-i datina, se scuză el, sărutând-o pe frunte. Voichița se aprinde ca para focului până-n lobii urechilor. Clipește cu genele prelungi ce-i adumbresc ochii de cicoare, dându-le un aer de mister, îndulcit de gropițele din obraz. Te-am văzut, călărești pe deșălate, ca un tatar. Voichița, îmbujorată, cu ochi strălucitori, tremurând, zice cu mândrie: Taica m-a-nvățat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Bună să vă fie inima, boieri dumneavoastră! Toate bune, Măria ta? Și bune, și rele... ca-n viață. Bune: că la Stambul "peste tot e liniște". Rele: că mă cearcă podagra frate de suferință cu Mahomed și n-am lipit geană de geană. Cu folos însă... Altă drăcovenie, mormăie Stanciu în barbă. O "drăcovenie". Am născocit o capcană la poarta cetății. Am poreclit-o "capcana de șobolani". Iaca cum facem: mutăm lanțul podului în așa chip, încât, atunci când vrăjmașul s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vă fie inima, boieri dumneavoastră! Toate bune, Măria ta? Și bune, și rele... ca-n viață. Bune: că la Stambul "peste tot e liniște". Rele: că mă cearcă podagra frate de suferință cu Mahomed și n-am lipit geană de geană. Cu folos însă... Altă drăcovenie, mormăie Stanciu în barbă. O "drăcovenie". Am născocit o capcană la poarta cetății. Am poreclit-o "capcana de șobolani". Iaca cum facem: mutăm lanțul podului în așa chip, încât, atunci când vrăjmașul s-o buluci să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pururi Fecioară Maria. Lasă cățuia la icoană, se închină la repezeală, face altă plecăciune către Măriile lor și se retrage spre ușă. Voichiță! Dat-au turcii?! Voichița se lipește cu spatele de zid, cu ochii plecați. Alexandru îi aruncă pe sub gene o căutătură grea. Fulgerător, caută ochii lui taică-su, apoi privește din nou la Voichița. Se răsucește pe călcâie și pleacă. Alexandre!... Alexandre!! Ce l-o fi apucat? ridică Ștefan din umeri. Parcă l-a înțepat o viespe... V-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cine?!?! Unde-s ?!?!"... Nu-s!!!"... și să-și dea seama ce se întâmplă, noi ne-am mistuit, ca un abur, ca o nălucă ne-am mistuit în noapte: "Diavoli ai nopții"! zâmbește el mucalit. Dar n-apucă turcaleții să lipească geană de geană, că până la al treilea cântat al cucoșului, mai dăm un iureș unde nici gândesc: "Deșteptareaaaa!!!". Și iar! Și iar! Zi și noapte! Noapte de noapte. Noaptea mai cu osebire! Îi hăituim, să n-aibă clipă de odihnă, răgaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-s ?!?!"... Nu-s!!!"... și să-și dea seama ce se întâmplă, noi ne-am mistuit, ca un abur, ca o nălucă ne-am mistuit în noapte: "Diavoli ai nopții"! zâmbește el mucalit. Dar n-apucă turcaleții să lipească geană de geană, că până la al treilea cântat al cucoșului, mai dăm un iureș unde nici gândesc: "Deșteptareaaaa!!!". Și iar! Și iar! Zi și noapte! Noapte de noapte. Noaptea mai cu osebire! Îi hăituim, să n-aibă clipă de odihnă, răgaz de îmbucătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noapte, șoptește el tulburat. Maria, ca o stană de piatră, cu ochii pierduți în gol, undeva, departe... Voichița, lipită de zid nu îndrăznește nici ochii să-i ridice... Ștefan tulburat, răvășit, se oprește la fereastră. La orizont, dincolo de coline, o geană de lumină: mijesc zorile... Tăcere... Într-un târziu, vocea lui Ștefan, răgușită, obosită, privind departe, departe, șoptește: Voichițo... Mi-ai... mi-ai cerut slobozenia... Ți-o dau. Ești liberă... liberă să pleci... șoptește el, privind zorile, dar n-are puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la Valea Albă! Eram... eram, doar, Domnul Moldovei!" Ștefan tresare... Ridică fruntea de pe masă... Clipește buimac... Se freacă la ochi... Unde se află?... Bună dimineață Măria ta! Aa!... Își șterge cu palma broboanele de sudoare. Pe ușa deschisă se strecoară geana de lumină a răsăritului și aerul proaspăt al pădurii după ploaie... O ciocârlie trezește zorile... După întuneric, vine lumina, spune Daniil cioplind în lemn chipul unui copil ce râde. Jucărică pentru copii, i-l arată zâmbind. Ștefan respiră adânc... Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să cred... Aș vrea să te cred. "Oaste de strânsură"... Oricum, e târziu, prea târziu... Ce mai putem face? se întreabă pe sine și începe să dea ocol chiliei, agitat, bântuit de gânduri. Și totuși... mormăie el, încolțindu-i o geană de speranță. S-ar putea totuși... De ce să nu se poată?... Se poate foarte bine! se aprinde el, iluminat. Da! Da!... Știu ce putem face! Să vină! Să buciume numai! Să buciume! Ah, numai de-ar buciuma! Vor buciuma! Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu Iisus cel Răstignit A sărutat și a-mbratisat. Copilul plăpând cum era, La pieptul mamei se starngea. Văzând durerea lui Iisus pe Cruce, Pe mama o-ntreba : - De ce L-au pedepsit pe El ? Cu duioșie și durere Și lacrimi printre gene, I-a zis : Vei află tu mai tarziu... Copilul meu, copilul meu, Si zâmbetul lui S-a transformat în lacrimi De iubire și durere Și astăzi mai plânge acel copil, Durerea Lui Iisus. Carte Dragă 20.03.2006 Carte, cărticica
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
drama sa personală, măiestrit expusă în romanul Coșmarul, „drama nașterii unui copil idiot”, scriitorul a povestit cu lux de amănunte tuturor. Un copil handicapat este un lucru greu de acceptat în Japonia, fiul cel mare fiind nu numai purtător al genelor biologice, ci și un simbol al comunității naționale pe care o reprezintă. Dar acelui fiu „nereușit” i s-a dat numele de Hikari, adică lumină, fulger. Azi, acel copil a devenit un om matur, un muzician apreciat care a compus
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
XVIII-lea și majoritatea istoricilor sunt de acord că Johnson a creat concepția modernă despre pirați și fundalul epic a ceea ce s-a numit Golden Age of Piracy. Notează David Cor dingly în introducerea sa la o reeditare a Istoriei gene rale... Temele literaturii și ale filmelor cu pirați de mai târziu au avut, așadar, la Johnson, primele fixări detaliate : hărți, jafuri, abordaje, comori îngropate, picioare de lemn, ochiul acoperit cu petec negru, steagul cu cap de mort, papagalul pe umăr
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
întâlnire. Aceasta s-a întâmplat în luna mai, iar întâlnirea avea loc în septembrie. A acceptat cu plăcere, însă a pus o singură condiție, să ajungă până în septembrie; și a ajuns. Tema cursului festiv a fost o mare surpriză: „Muzica genelor”. Fiind la zi cu descoperirile din genetică a dorit chiar să ne facă o surpriză; m-a avertizat într-o zi, când l-am întâlnit la Academie; mi-a spus că ne va face o surpriza. Ne-a pus la
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
tehnicile noi folosite în biologia celulară, care permiteau deslușirea structurii acizilor nucleici, cu o precizie care merge până la recunoașterea tuturor nucleotidelor în înșiruirea lor naturală. Având toate datele la îndemână, un genetician japonez a avut ideea să facă din partitura genelor o partitură muzicală. Având înșiruirea nucleotidelor dintr-o genă, asemenea înșiruirii notelor muzicale în partitura unei simfonii, geneticianul respectiv a numit nucleotidele în funcție de baza azotată (adenină, guanină, citozină, timină ... AGCT ...), iar pentru fiecare bază azotată a stabilit nota muzicală (A
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
muzicale a stabilit anumite combinații. Având la dispoziție eșalonarea bazelor azotate a reușit cu ușurință să obțină o partitură muzicală. Desigur că partitura obținută a fost prelucrată de muzicieni cu experiență și astfel s-a obținut o partitură pentru „muzica genelor”. Având o lucrare a geneticianului japonez, cu partitura genelor, domnul academician a rugat pe un specialist de la Conservatorul „George Enescu” pentru a-i da viață. Astfel, după explicațiile făcute, domnul academician a deschis aparatul de radio și ne-a oferit
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
bazelor azotate a reușit cu ușurință să obțină o partitură muzicală. Desigur că partitura obținută a fost prelucrată de muzicieni cu experiență și astfel s-a obținut o partitură pentru „muzica genelor”. Având o lucrare a geneticianului japonez, cu partitura genelor, domnul academician a rugat pe un specialist de la Conservatorul „George Enescu” pentru a-i da viață. Astfel, după explicațiile făcute, domnul academician a deschis aparatul de radio și ne-a oferit „muzica genelor”, fixată pe bandă magnetică. A fost o
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]