12,265 matches
-
întoarce scârbit și dezamăgit înapoi în Rusia. De-a lungul timpului o serie de jurnale de călătorie au marcat reputația comunității monastice de la Muntele Athos în privința homosexualității. În 1920, muzicianul britanic Ralph Brewster a vizitat însoțit fiind de un amic grec complexul monastic de la muntele Athos, și a scris pe baza notelor lui de jurnal o carte numită "Cele 6000 de bărbi ale Athosului", publicată în 1935, în care atinge din punctul de vedere al homosexualului care era și chestiunea homosexualității
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
Cele 6000 de bărbi ale Athosului", publicată în 1935, în care atinge din punctul de vedere al homosexualului care era și chestiunea homosexualității din comunitățile de călugări atoniți. În aceeași decadă în care era publicată mărturia englezului Brewster, un jurnalist grec publica și el o amplă relatare privitoare la homosexualitatea călugărilor atoniți, însă și despre alte excese ale membrilor comunității atonite a vremii. Scriitorul, eruditul și militarul britanic Patrick Leigh Fermor, considerat în timpul îndelungatei lui vieți a fi fost cel mai
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
pe care le-a făcut la mânăstirile de pe Muntele Athos, dificultăți legate toate de pornirile homosexuale ale unora dintre călugării complexului monastic atonit. În 2012 cel mai important stareț al comunității atonite (starețul mânăstirii Vatopedu) a fost arestat de poliția greacă pentru implicarea lui în afaceri de vânzare ilegală de pământuri ale comunității atonite, în detrimentul statului grec. Ancheta legată de aceste vânzări ilegale este veche, fiind declanșată în 2008. Se afirmă că statul elen a fost înșelat de stareț cu sute
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
ale unora dintre călugării complexului monastic atonit. În 2012 cel mai important stareț al comunității atonite (starețul mânăstirii Vatopedu) a fost arestat de poliția greacă pentru implicarea lui în afaceri de vânzare ilegală de pământuri ale comunității atonite, în detrimentul statului grec. Ancheta legată de aceste vânzări ilegale este veche, fiind declanșată în 2008. Se afirmă că statul elen a fost înșelat de stareț cu sute de milioane de euro, și pentru asta egumenul s-a folosit de fals în acte. Starețul
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
pentru asta egumenul s-a folosit de fals în acte. Starețul a primit fonduri pentru renovarea mânăstirii sale și de la Uniunea Europeană. Apetitul de proprietăți funciare al călugărilor de la Muntele Athos a provocat și în trecut conflicte nu numai cu statul grec, ci și cu cetățeni din diverse comunități rurale afectate de revendicările atoniților pe baza unor documente medievale aflate în arhivele lor, prin care potențați feudali, prinți și împărați bizantini, le-au acordat în epocile apuse generoase și întinse fiefuri. Într-
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
comunității monastice, protestând contra revendicărilor mai multor mânăstiri atonite asupra pământurilor pe care se află satele și gospodăriile lor. Faptul că pentru vastele lor proprietăți funciare aflate în afara peninsulei lor călugării atoniți refuză să plătească impozit, chiar și când statul grec se află în stare de faliment iar poporul grec suferă de o sărăcie nemaiîntâlnită de decenii, reprezintă un alt gest care nu e de natură să aplaneze asperitățile dintre părțile aflate în dispută. Schitul românesc "Sfântul Ioan Botezătorul" (în grecește
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
asupra pământurilor pe care se află satele și gospodăriile lor. Faptul că pentru vastele lor proprietăți funciare aflate în afara peninsulei lor călugării atoniți refuză să plătească impozit, chiar și când statul grec se află în stare de faliment iar poporul grec suferă de o sărăcie nemaiîntâlnită de decenii, reprezintă un alt gest care nu e de natură să aplaneze asperitățile dintre părțile aflate în dispută. Schitul românesc "Sfântul Ioan Botezătorul" (în grecește Prodromu) aparține Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Este situat
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
mai cosmopolite decât altele. Un aspect al înnoirii recente este faptul că, spre deosebire de călugării provenind din fostele state ortodoxe comuniste, grecii sunt mai activi, mai bine educați și mai umblați prin lume decât în trecut. Dat fiind acest interes naționalist grec și engleza este vorbită în prezent pe Munte. Reportaje
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
(n. 28 iunie 1912, Roman, județul Neamț, România - d. 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, Franța) a fost un dirijor și compozitor român, membru de onoare al Academiei Române. S-a născut la Roman. Tatăl, de origine greacă (Celibidaki) a fost ofițer de cavalerie. Primii ani după liceul absolvit în orașul natal și i-a petrecut la Iași, unde ia lecții de pian și compoziție, apoi se înscrie la cursurile de filosofie și matematică ale Universității din București
Sergiu Celibidache () [Corola-website/Science/297376_a_298705]
-
locul ocupanților germani. Populația locală nu a susținut această inițiativă, cum nu a susținut nici proiectul liderului comunist Dimitri Vlahov de a întemeia aici o „regiune autonomă aromânească” după modelul sovietic, în cazul unei biruințe a comuniștilor în războiul civil grec (1945-1949). Autoritățile locale au proclamat loialitatea lor față de statul grec, pentru a evita acuzațiile de „separatism” și a păstra, pe cale pașnică și pe lungă durată, patrimoniul cultural și lingvistic aromân, conform articolelor despre limbile regionale și minoritare (ETS 148) din
Mețovo () [Corola-website/Science/297367_a_298696]
-
cum nu a susținut nici proiectul liderului comunist Dimitri Vlahov de a întemeia aici o „regiune autonomă aromânească” după modelul sovietic, în cazul unei biruințe a comuniștilor în războiul civil grec (1945-1949). Autoritățile locale au proclamat loialitatea lor față de statul grec, pentru a evita acuzațiile de „separatism” și a păstra, pe cale pașnică și pe lungă durată, patrimoniul cultural și lingvistic aromân, conform articolelor despre limbile regionale și minoritare (ETS 148) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Mețovo () [Corola-website/Science/297367_a_298696]
-
conducător al Lelegienilor, însurat cu fata Râului Meandru. Arheologia indică primele locuințe în zona Heraionului, c. 2500 îHr . Înspre sec. 9 îHr singurele așezări sînt actualul Pythagoreio având situl Heraionului ca dependință. Heraionul este un punct de referință în arhitectura greacă a epocii. Între orașele ioniene, Samos are în apropiere Miletul și Efesul, pe coasta Asiei mici. Dincolo de strâmtoarea Mykale (aproximativ 1500m) se găsește muntele omonim și vechea cetate Priene, cu care Samos a fost uneori în conflinct în privința controlului unor
Samos () [Corola-website/Science/297368_a_298697]
-
la tărmul mării, mărginit de hoteluri moderne și terase ale cafenelelor, poartă numele „cheiul Argonauților”. Refugiul împădurit al zeilor și eroilor Greciei antice, muntele Pilion este cadrul de desfășurare a unui mare număr de aventuri amuzante sau dramatice din mitologia greacă. Aici, la nunta lui Peleu cu Thetis, Eris a aruncat faimosul măr al discordiei, aici s-au îmbarcat Argonauții pentru a porni în căutarea Lânii de Aur și tot aici Titanii s-au străduit zadarnic să înghesuie pe Pilion peste
Volos, Grecia () [Corola-website/Science/297369_a_298698]
-
(în , transliterat Thessaloniki; în bulgară și , "Solun"; în aromână, "Sărună", iar în meglenoromână, "Săruna"), denumit și Selânik, Salonika sau a, este al doilea oraș ca mărime din Grecia și principalul oraș din regiunea greacă Macedonia Salonic are o populație de aproximativ 800.764 locuitori incluzând suburbiile, fiind astfel cel de-al doilea oraș ca mărime din Grecia și cel mai mare din nordul țării. Este un oraș universitar. A fost capitala unuia dintre cele
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
Balcanic, unul dintre obiectivele Greciei, în cadrul Marii Idei, este cucerirea Thessalonicăi. Orașul a fost cucerit în noiembrie 1912. Din prima zi a noii ocupații grecești, nemusulmanii au abandonat portul fesului, până atunci obligatoriu, iar numeroși turci au părăsit orașul. Limba greacă era din nou, pe larg, folosită, în timp ce turca era în mod considerabil părăsită, în viața de zi cu zi. De asemenea, bisericile bizantine, care la cucerirea otomană fuseseră transformate în moschei, redevin lăcașe de cult creștine. Primul Război Mondial începeîn
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
mod considerabil părăsită, în viața de zi cu zi. De asemenea, bisericile bizantine, care la cucerirea otomană fuseseră transformate în moschei, redevin lăcașe de cult creștine. Primul Război Mondial începeîn momentul în care Salonicul începe să se integreze în statul grec. La începutul conflictului, Grecia păstrează neutralitatea, dar traversează o gravă criză politică între partizanii Antantei și partizanii Triplei Înțelegeri. O parte din trupele evacuate din Dardanele în toamna lui 1915, a format Armata franceză din Orient și este trimisă în
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
fost înmormântat. Fiul său, Tisamenus, a fost ucis în luptă cu heraclizii (considerați a fi invadatorii dorieni), care au distrus cetatea Micene șiau întemeiat o nouă epocă în Elada. Prima excavație de la Micene a fost făcută în 1841, de arheologul grec Kyriakos Pittakis. El a găsit Poarta Leilor. În 1874, germanul Heinrich Schliemann a scos la lumină mare parte din cetate. El a găsit de asemenea mormintele regale, împreună cu defuncții și comorile din ele. I se atribuie și descoperirea „Măștii lui
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
din secolul al XVI-lea î.Hr. , nu din 1200 î.Hr., când se crede că a avut loc Războiul troian) și a „Cupei lui Nestor”. Acropola a fost excavată din 1902, atât de Școala Britanică de la Atena, cât și de arheologi greci. Sau găsit de asemenea diferite tăblițe cu scrisul Liniar B, multe dintre ele fiind cu caracter economic. Situl arheologic de la Micene a fost înscris în anul 1999 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
municipalității” omonime ("Δήμος Αβδήρων"), cu sediul la Genisea. Relicve arheologice dovedesc că cetatea antică Abdera datează din secolul al VII-lea î.Hr. În epoca clasică, elenistică și romană, Abdera a fost un oraș prosper, cu contribuții însemnate la cultura antică greacă. Aici s-au născut, printre alții, Protagoras și Democrit. Orașul antic a fost distrus de un cataclism în sec. IV d.Hr. Istoricii estimează că, în epoca sa de înflorire, populația orașului era cuprinsă între 30.000 și 100.000
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
printre alții, Protagoras și Democrit. Orașul antic a fost distrus de un cataclism în sec. IV d.Hr. Istoricii estimează că, în epoca sa de înflorire, populația orașului era cuprinsă între 30.000 și 100.000 de locuitori. În limba greacă, toponimicul are formă de neutru plural (τὰ Ἄβδηρα), cu accentul pe silaba inițială. Conform mitologiei antice, orașul a fost întemeiat de Heracle pentru a cinsti memoria unuia dintre însoțitorii săi, Abderos, înmormântat acolo. Legenda spune că, după ce a capturat iepele
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
numele zeiței Hera (prin urmare, „sclav al Herei”). Etimologia tracă (propusă de Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff) pune în legătură numele „Abdera” cu epitetul "Derenos" sau "Derainos" purtat în această regiune de zeul Apollo. În fine, D.K. Samsaris a argumentat o etimologie greacă a acestui nume, bazată pe indicația din "Lexiconul Suda" conform căreia cuvântul „Abdera” înseamnă și „mare”, coroborată cu poziția de coastă a cetății. După Herodot, fondatorul orașului ar fi fost Timesios din Clazomene. Exilat în 656 î.Hr. din patria sa
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
antic cu ruinele, încă vizibile în acea epocă, din zona Capului Bulustra a fost propusă, în 1887, de către istoricul austriac W. Regel. Primele săpături au fost întreprinse de către arheologi francezi, iar după 1950, ele au fost continuate sistematic de către Societatea Greacă de Arheologie, sub conducerea lui D. Lazaridis, concentrându-se mai ales în perimetrul sudic al orașului (perioada clasică și elenistică). După 1981, săpăturile s-au concentrat în perimetrul nordic (perioada arhaică) și necropole. În 1985 a fost inițiat un program
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
restaurată în sec. XII), precum și ale altor două biserici din epoca bizantină. În perioada bizantină (sec. IX-XIV d.Hr.), pe acest loc este atestată așezarea fortificată Polystylon, al cărei nume face trimitere la ruinele din apropiere ("Πολύστυλον" însemnând, în limba greacă, „loc cu multe coloane”). O posibilă deformare a acestui nume stă probabil și la originea toponimicului Bulustra (variante: "Bouloustra", "Balastra"), folosit în timpul dominației otomane (sec. XVIII-XX) pentru a denumi atât un sat nou întemeiat în interiorul regiunii, cât și zona de
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Otoman și rezolvarea „chestiunii orientale”. La sfârșitul Primului Război Mondial, prin Tratatul de la Neuilly (1919), regiunea Traciei occidentale revine Greciei, căreia îi aparține până în prezent (cu o scurtă întrerupere, în al Doilea Război Mondial, când a fost încorporată Bulgariei). În 1924, guvernul grec recunoaște actul de constituire a comunității Abdera (în pronunție neogreacă: Avdira), prin care satul Bulustra redobândește oficial numele antic rămas, timp de cincisprezece secole, în uitare, reluând oficial vechiul nume al cetății antice (în pronunție neogreacă: Avdira). Localitatea actuală, situată
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
III d.Hr., unul dintre cele mai mari pericole pentru provinciile Dunării de Jos;de altfel se presupune că ei au recucerit o parte din teritoriile provinciei române Dacia după retragerea Aureliană. Ultima menționare despre carpi este cea a istoricului grec Zosimos (la începutul secolului al VI-lea), el scriind despre înfrângerea incursiunii acestora (sub numele de carpo-daci) de către împăratul Teodosiu I în 381. Prezența carpilor, ca daci liberi, este constantă la est de Carpați pe toată perioada de dominație română
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]