11,439 matches
-
și Încurcături, era specialitatea lui Vasile Toporan din perioada postbelică. 626 Am relatat știrea despre traducerea lui Dragoslav În franceză, bizuindumă pe cele găsite În „Jurnalul literar” al lui George Călinescu, din 1939. 986 69 C.P. Bft. 5 febr. ’975 Iubite domnule Dimitriu, Până la o misivă mai amănunțită, trimit aceste note publicistice 627, din care se poate vedea, că În alte părți, colaboratorii muzeelor pot face publicații foarte asemănătoare cu „Mărturiile folticenene”628. Desigur vor fi având fonduri mai mari decât
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
prof. Popa nu mi-a scris cam de mult. Ce mai e pe la Flt.? Cu ce mai activați? Liceul nu Vă poate ajuta cu nimic? Toate urările de bine de la casă la casă, V. Tempeanu 70 Buftea, 12 aprilie 1975 Iubite domnule Dimitriu, Scriu repede, căci pleacă cineva de la mine la poștă, implorândute, să nu faci marea greșală și să, părăsești „Galeria”, care, de fapt, e creația matale și ești pus de Providență acolo 629. Numai un singur motiv te-ar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
orientez Încotro s-o apuc. Sufletul meu Îndurerat, Învăluit de tristețe, rămăsese la „Galerie”, marea pasiune a vieții mele. Amintirea clipelor frumoase, a unor Împliniri rodnice, Îmi aduceau mângâiere. Măcar la atâta, aveam dreptul! 988 71 Buftea, 5 mai 1975 Iubite domnule Dimitriu, Mai Întâi creștinescul „Cristos a Înviat și la mulți ani” apoi Întrebarea, dacă ați primit grăbita mea scrisoare, prin care vă imploram, să nu dați curs intenției complet nepotrivite, de a părăsi locul pentru care sunteți predestinat, la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
superioare, pentru a se curma acest genocid Împotriva culturii. 989 72 Carte de vizită (Buftea), 14 sept. 1975 Vii mulțumiri pentru călduroasele felicitări cu prilejul zilei de naștere 634. Melanie și Prof. Dr. Virgil Tempeanu 73 Buftea, 30 N. 1975 Iubite domnule Dimitriu, Se plânge lumea de mata - adică d-na Ungureanu și eu - (suntem, oare, „lumea”?) că nu ne mai scrii, să știm ce mai faci și cum o duci cu sănătatea. Aflăm aceste vești - anemice - prin dl. prof. Popa
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de sănătate și cu toată prietenia. V. Tempeanu 634 Melanie și Virgil Tempeanu s-au născut În aceeași lună, aceeași zi, doar În ani diferiți. Își serbau ziua de naștere la 10 septembrie. 990 74 8120, Buftea 18 dec. 1975 Iubite domnule Dimitriu, Mulțumesc mult pentru ampla epistolă, care a fost adevărată confesiune cu bune și rele. Imediat i-am dat telefon d-nei Ungureanu, care e cam suferindă. Mi-a spus: „Să mă pună la tabla de materii cu subiectul: Viața
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Tempeanu mulțumesc călduros d-nei și d-lui Eug. Dimitriu pentru felicitări și le urează, la rându-le, sănătate deplină. Am scris d-lor Jitariu și Irimescu În sensul dublării conducerii G.(aleriei)641. V.T. 76 8120, Buftea, 8 oct. 1976 Iubite domnule Dimitriu, Trimit scrisoarea lui Irimescu 642, care conține și un slab reproș (...)643. După această scrisoare, dânsul a fost și personal la Suceava, unde, bănuiesc, a intervenit și oral pe lângă cei În drept. De la dl. Prof. Jitariu nam căpătat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Doamnei matale. 77 Carte de vizită (Buftea, 24.1.1977) Călduroase mulțumiri și cele mai bune urări de sănătate (Întoarcere la Fălticeni)645 și voie bună În 1977. Familia Prof. Dr. Virgil Tempeanu 78 C.P. 8120 Buftea - 26.III.’977 Iubite domnule Dimitriu, Ori de câte ori vorbim la telefon, d-na Ungureanu cu mine, ne Întrebăm, dacă știm ceva de mata. Ce s-a Întâmplat? Cum să explicăm tăcerea? Din relatările unor folticeneni Suceava n-a suferit de pe urma cataclismului. Noi, afară de pagube materiale
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
orășelul dintre dealuri, livezile, oamenii cu toate calitățile și păcatele lor. Erau la mijloc 20 de ani ai tinereții, pe care i-a folosit cu dăruire, răspândind În jur lumina culturii. 994 79 C.P. 8120 Buftea-Ilfov, 11 N-brie 1977 Iubite domnule Dimitriu, Cercetând deunăzi printre lucrările mele, dau de ciorna unui articol despre Țara de Sus, pe care l-aș fi trimis ziarului sucevean „Zori noi”. Nu-mi mai amintesc: a apărut cândva În acest ziar? Mata ești mai tânăr
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
i-aș spune a cosmofagiei. Amânca lumea este ocupația simbolică esențială a tânărului inginer care revine În orașul natal, angajat al unei Întreprinderi de construcție, și care Își lichidează copilăria și adolescența trăite acolo interiorizându-și toate semnele lor, mama, vechea iubită, cunoștințele rămase În viață, locurile, interiorizându-și-le, mâncându-le. Întrucât este vorba de o hrană esențială, cu lucruri aparținând adică mitologiei personajului, principiilor lui vitale, acțiunea ține de misterul eucharistic - oficiat Însă prin negare, ca Într-o constrângere neplăcută condiționând parodia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu lucruri aparținând adică mitologiei personajului, principiilor lui vitale, acțiunea ține de misterul eucharistic - oficiat Însă prin negare, ca Într-o constrângere neplăcută condiționând parodia. Scena-cheie Îmi pare a fi, astfel, prima Întâlnire dintre tânărul Dumneavoastră erou și soțul fostei iubite. Pentru a se pune la nivelul acesteia din urmă, nivel jos, simbolizat de condiția precară a medicului, soțul ei, cel al cărui ideal (stimabil altfel) era să devină indispensabil, tânărul inginer mănâncă și bea cu ostentativă impudoare, ca și când, sub ochii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
zilnic, În trupurile și mințile și sufletele noastre slăbite, venind de la dușmani și prieteni și de la necunoscuți care nu sunt nici una, nici alta. Regăsirea de sine, rară cum este, vine și azi Însă, cum a venit totdeauna, de la prieteni și iubite, și cărți, și propriile noastre bâjbâite pagini. Și nu o dată, de la cei cu care ne-am Înfrățit tocmai din cauza acelorași copilăroase obsesii literare. O spunea, În 1967, și prietenul meu: „Îngânăm fiecare, altfel poate, aceeași tânguire. E semnul congenital al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
starea adecvată mesajului său, ci se și „Îmbracă” În veșmintele epistolare destinate a potența sau, dimpotrivă, a atenua, falsifica, codifica prin cuvinte adevărul-adevărat pe care ar fi chemat să-l dezvăluie. Nu o dată, sentimentele sporesc, tulburător, ele Însele, când scriem iubitei sau prietenului, scriindu-ne nouă Înșine sau când citim, după o lungă așteptare, paginile acestora și avem, brusc, amețitoarea senzație de a le fi În preajmă. Scrisorile lui Kafka adresate Milenei, ca și cele către Felice și Grete Bloch, dar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o dată În mașină, dacă n-a uitat ceva. Închide portiera. A intrat În curte. Aștept să-l văd ieșind. Cobor, deschid cutia. Urna cu cenușa zilelor care zboară. Punga cu lozuri, de la Diavol sau de la Dumnezeu, de la Poliție sau de la iubită. Condamnarea la viață sau avertismentul morții. Legătura cu ceilalți și cu pământul și cu cerul. Cu hazardul și cu destinul. Cu mine Însumi. Cu mine Însumi, desigur. Nu cumva Îmi scriu singur scrisorile, ca să Întrețin regulile jocului? Ființele din mine
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mann scrisese: „Nu există nici un scriitor german În viață, a cărui glorie să-mi fie atât de certă”. Atacul de cord l-a surpat pe Musil În chiar ziua În care sărbătorea a 31-a aniversare a căsătoriei cu mult iubita sa Martha, căreia Îi durase, În marele său roman neterminat, nemuritoarea emblemă a Agathei, sora „omului fără Însușiri”. Respectând tradiția familiei Musil, văduva a Împrăștiat cenușa celui pierdut În sărăcie și cvasianonimat, Într-o pădure de lângă Geneva... Cenușa renaște Însă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Bellow vorbea cu anume ezitare, chiar sfială despre Alexandra, nu avea chef să intre În amănunte. Era evident că rana nu se Închisese. Prezența noii sale soții nu Încuraja, bineînțeles, confesiunea; faptul că ne aflam În casa dorită de fosta iubită și soție nu putea fi cu totul separat de iradiațiile prelungite ale unei afecțiuni tulburate, eșuate, Înveninate, până la urmă. Spusese totuși esențialul: casa fusese nu doar dorită de Alexandra, ci făcută, de fapt, pentru ea. Adică, pentru căsătoria pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca tânăr scriitor, să predea la Bard, Bellow intrase repede În conflict cu vechea gardă a profesorilor de literatură, fervenți ai „marii literaturi” și sceptici față de moderni. Domina Marea Doamnă, Irma Brendeis, șefa catedrei de italiană, traducătoare din și fosta iubită, se spunea, a lui Montale. Personalitate puternică, cu convingeri „clasice” ferme și o limpede agresivitate. Tânărul Bellow se afla, firește, atunci, de partea rebelilor... Abia peste câțiva ani avea să Înțeleagă că mult lăudata „revoluție” a anilor ’60 nu este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
miezul nopții”: Trei inși beau noaptea, într-un han Fumegă lampa în tavan Vânt nordic urlă-n bărăgan. Și unua zis cu glas sticlos Mi-e visul viermuit în os Cazi mână putredă în jos. Altul gemu scrâșnit din dinți Iubito, azi pe cine alinți? Iubito, azi pe cine minți? Și cel de-al treilea tăcea Obraji de lut, frunte de stea Zguduie vântu-n gergevea! Cu ochii vineți de venin, Privea paharul încă plin, Ce-arăți în fund, pahar cu vin
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
noaptea, într-un han Fumegă lampa în tavan Vânt nordic urlă-n bărăgan. Și unua zis cu glas sticlos Mi-e visul viermuit în os Cazi mână putredă în jos. Altul gemu scrâșnit din dinți Iubito, azi pe cine alinți? Iubito, azi pe cine minți? Și cel de-al treilea tăcea Obraji de lut, frunte de stea Zguduie vântu-n gergevea! Cu ochii vineți de venin, Privea paharul încă plin, Ce-arăți în fund, pahar cu vin! Gemu întâiul: Mâine chiar Să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
se ocupă de computări și permutări simt nevoia să se relaxeze printr-o partidă de sex. E adevărat? — Păi... nu știu ce să zic. E adevărat că suntem foarte încordați câtă vreme lucrăm. — În asemenea situații cu cine te culci? Ai o iubită? — N-am pe cineva anume. — Atunci cu cine te culci? Nu mi se pare că ești unul dintre oamenii ăia pe care nu-i interesează viața sexuală. Și nici homosexual nu pari. Nu vrei să răspunzi la întrebare? Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Dar de ce mi se întâmplă mie numai lucruri ieșite din comun? Cu ce-am greșit pe lumea asta? Nu sunt decât un Computator amărât și singuratic. Nici ambițios, nici carierist, nici lacom. N-am familie, n-am prieteni, n-am iubită. Strâng bani și-atât. Computatorii câștigă bine, recunosc. Când o să mă pensionez, vreau să învăț violoncelul sau limba greacă. Îmi doresc o bătrânețe liniștită. De ce trebuie să am eu parte de unicorni, de desonorizare și de alte minuni care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ascultându-l pe Johnny Mathis. — Câți ani ai? întrebă ea. — Treizeci și cinci. Îmi plăcea întotdeauna să spun tot ce aveam de zis ca să nu existe dubii, așa că am continuat, neîntrebat: Am divorțat de mult, sunt singur, nu am copii, nu am iubită. — Eu am douăzeci și nouă de ani. Mai exact, peste cinci luni împlinesc treizeci. Am privit-o mirat. Nu-și arăta vârsta. Nu-i dădeam mai mult de douăzeci și doi sau douăzeci și trei de ani. Avea o ținută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
neîmpliniri, pe „cărări pierdute-n adâncuri afunde”. Suferința, golul interior, sterilitatea poetică, eșecul îl fac pe poet să caute un remediu în „spuma de Cotnar”, pe care o cântă într-un ciclu de inimă albastră. O călătorie onirică în compania iubitei, spre „lumi cu alte înțelesuri”, „lipsite de durere și de moarte”, este relatată în cele o sută de catrene ale poemului Rătăcire prin vis (1941). Alcătuit din elemente livrești și de basm, „visul” e o perindare de imagini și situații
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
și parnasian, cu descripții fastuoase și comentarii filosofice pe suport narativ. Cosmologia, destinul omului raportat la universul infinit și la divinitatea atotputernica, măreția și servituțile spetei umane - toate acestea glosate în ample compuneri structurate secvențial (Adonis, Satan și Hari, Nemuritoarea iubita). Autorul adopta o poză prezumțioasa, afișată în prefețe explicative lipsite de tact, pe care E. Lovinescu le va denunță crunt în Istoria literaturii române contemporane, definindu-le că „modestă indicațiune a inepției poetice grandioase”. Versurile sunt, în genere, prozaice și
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
stranii. Tematica rurală, mult frecventată de poet, nu dă lirismului un ton mai luminos, cadrul natural accentuând adesea atmosfera de melancolie și regret. Frigul dragostei (1994) aduce în prim-plan o imagine ironică a cotidianului, dominată de prezența demitizată a iubitei. Transpunând tematica din nuvele, poetul va exprima încă o dată, în Supunerea pe arbori (1995), trăirea ca inocență a vieții rurale, a naturii (Rădăcini, Umbra și Semnul din sâmburi). Erotica recurge adesea la tonalități duios ironice, cu trimiteri nostalgic-parodice la vechi
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
coaja realului. Din aceasta fac parte spațiul unui Sud miraculos și plin de lumină, satul copilăriei rememorat cu nostalgie, câte un peisaj de toamnă, personaje ale ficțiunii autobiografice sau ale celei propriu-zise, cartiere periferice și pitorești ale Bucureștiului, ipostaze ale iubitei etc. F. este un fals tradiționalist; el preia unele motive din zona tradiționalismului (cum ar fi acelea ținând de filonul suprasemnificării pe o notă melancolică a universului rural oltenesc - „Mica Valahie”), reinterpretându-le pe un portativ modernist ca pentru a le
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]