15,723 matches
-
bibliotecile din țară și din străinătate, convins că trebuie să intre în aulă cu un „chip” științific permanent ameliorat - cu meșteșugul subtil al pedagogului. Descifrând corect condițiile în care s-a plămădit spiritualitatea românească (La răspântia a două lumi: Occidentul latin și Orientul bizantino-slav este titlul primului capitol din Istoria literaturii române vechi), a înființat, în 1938, un lectorat de limbă neogreacă și o conferință de bibliologie (încredințată lui N. Georgescu-Tistu) și, cu deosebire, a știut să „proiecteze” mersul cercetărilor prin
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
examina toate punctele de vedere relevante, într-o cernere pe care a vrut-o mereu nepărtinitoare. De aici cumpăna, mai mereu dreaptă, cu care sunt măsurate valorile spirituale ale Evului Mediu românesc, valori născute „la răspântia a două lumi: Occidentul latin și Orientul bizantino-slav”, de aici știința neșovăitoare care i-a îngăduit să pună în lumină raporturile, de substanță și de durată, pe care literele românești le-au întreținut cu Apusul european. Stăpânind, deopotrivă, o informație științifică în stare să-l
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
independenței Americii, reușește să publice volumul Grafica americană. Un portret al Americii, pe care cenzura îl aprobă, crezând că e vorba de un comentariu de strictă specialitate. În 1984, apare la București, în premieră mondială, prima sinteză despre spiritualitatea Americii Latine moderne și contemporane. Albumul America Latină. Sugestii pentru o galerie sentimentală oferă o selecție din pictura tuturor popoarelor latino-americane, tablourile fiind însoțite de evocări ale universului magic și realist al fiecărui artist, scrise într-un stil care să evoce prin cuvânt
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
de la Chișinău (1946-1952), director al Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1952-1956), șef al sectorului de folcloristică al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe de la Chișinău (1960-1979). În 1940 a participat la procesul de înlocuire a alfabetului latin cu alfabetul rus. Sub masca „neaoșismului moldovenesc”, a promovat ideea antiromânismului, impunând teoria falsă a celor „două limbi, două noroade, două culturi”. A sprijinit analiza sociologizant-vulgară a operelor literare și folclorului, a negat importanța literaturii clasice. A elaborat manuale de
CIOBANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286235_a_287564]
-
în 1969, cu volumul de proze scurte Dialog despre eroare. Colaborează, cu proză, eseuri, critică literară, cronici literare și muzicale la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Caiete critice” ș.a. Desfășoară activități culturale legate de evocarea personalității poetului latin Ovidiu, și din anii ’80, de difuzare a valorilor culturale japoneze și de dialogul cultural româno-nipon. Îngrijește volumul postum de versuri de tinerețe Argotice ale lui Nichita Stănescu (1992). Dialog despre eroare și Schițe bucureștene (1975) grupează proze scurte, investigând
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
naturii, antropomorfizarea peisajului, învestit cu corespondențe culturale și o sugestivitate motivată subiectiv, mărturisesc afinități cu viziunea unui Geo Bogza. Romanul O lacrimă de privit (1970) și culegerea de schițe Tu care treci pe-aici... (1973) evocă surghiunul tomitan al poetului latin Ovidiu; interesul prozatoarei vizează nu reconstituirea istorică în sine, ci o problematică perenă - situația artistului față de societate -, asociată unui demers și unei recuzite în fond comune cu cele ale prozelor sale de inspirație contemporană. Eseuri pe teme diverse, mai ales
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
Eugen Cizek. A făcut studii de filologie clasică la Universitatea din București (1960-1965); și-a luat doctoratul în 1973, cu lucrarea Eroi politici ai Antichității. Modele ideologice și literare. La Universitatea din Münster va mai obține un doctorat în filologia latină a Evului Mediu (1987). Este asistent universitar la Universitatea din București până în 1975. Pleacă din țară și lucrează la Institutul de Limbi Romanice al Universității din Groningen (1975-1978) și la Institutul de Latină al Universității din Münster (1978-1992 și din
CIZEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286290_a_287619]
-
conexiuni”. • Legea nefolosirii: „Dacă o conexiune modificabilă între un stimul și un răspuns nu se reia un anumit timp, atunci puterea acelei conexiuni descrește”1. S-ar putea spune că aceste legi nu fac altceva decât să reia străvechiul dicton latin Repetitio est mater studiorum. Legile exercițiului se referă, într-adevăr, la consolidare și la uitare. Consolidarea este definită ca o creștere a probabilității de apariție a răspunsului, o dată cu reapariția situației. Este ceea ce Thorndike numește „connection is made” („conexiunea este făcută
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
afectivă pe care o exprimă utilizarea termenului, impune următoarea precizare: „clasic” într-un domeniu sau altul al cunoașterii științifice semnifică, în bună măsură, altceva decât ce înseamnă „clasic” în artă sau în limbajul de zi cu zi. Provenit din limba latină, classicus (de primă clasă, de cea mai înaltă clasă), cu referire la literatura beletristică, designează „lucrările din antichitatea greco-latină, care au conturat peste secole educația din Europa de Vest” (Ernan McMullin, 1994, 266). Termenul îl întâlnim cu acest sens în limba franceză
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
a spus deja despre necesitatea de a face diferența dintre Europa și Occident, și în consecință, toate țările din Uniunea Europeană cunosc actul de europenizare. Există firesc diferențe între societatea românească și țările europene după cum există și similarități derivate din moștenirea latină, din schimburile culturale, economice și tehnologice de-a lungul timpului. Românismul exprimă sentimentul național al românilor, iar europenismul reflectă sentimentul românilor pentru valorile europene. Spațiul public european Integrarea țărilor din afara spațiului occidental în Uniunea Europeană ridică o chestiune foarte importantă: identitatea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
și comemorări: un secol, respectiv 110 ani de la nașterea lui L. N. Tolstoi și F. M. Dostoievski, douăzeci de ani de la moartea lui B. P. Hasdeu. Ultima pagină consemnează un eveniment de marcă al vieții culturale bucureștene - Congresul anual al presei latine. D.B.
ALMANAHUL LITERATURII UNIVERSALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285287_a_286616]
-
multor versuri, o bătălie pentru câștigarea clarității, simultană cu conturarea conștiinței că literatura trebuie să fie înțeleasă de publicul ei (Simion Ștefan, Radu Greceanu, Dimitrie Cantemir, Vasile Aaron, Vasile Vârnav), idee apărută atunci când intelectualii epocii s-au întors către obârșiile latine, spre Apus. Cu timpul, a început să se vădească și preocuparea pentru terminologia poetică, pentru definirea unor termeni ca „stih”, „vers”, „comparație”, „alegorie”, „onomatopee”, „prosopopee”. Procesul acesta, foarte lent, de cunoaștere și înțelegere a rostului creației și de deprindere cu
ALEXIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
Duma în 1774) datând însă din 183245; textul original i-a fost însă cunoscut lui Cantemir, după cum demonstrează aceeași Cătălina Velculescu 46. Lucru observat de majoritatea comentatorilor, această variantă diferă într-un punct esențial de Fiziologul alexandrin și de cel latin și de toate bestiarele medievale care au derivat din acestea: renunță la interpretarea alegorică, în sensul cultivării virtuților creștine, care a impus o metodă de cunoaștere, un mod de a înțelege natura vreme de secole. Doar că această manieră simbolică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sa asupra Istoriei ieroglifice este dincolo de orice dubiu 49, nimic nu ne îndeamnă să acceptăm faptul că Dimitrie Cantemir avea drept punct de referință vreuna din aceste variante românești, toate doar parțiale, ale lucrării. Cel mai probabil, el cunoștea varianta latină, de nu și pe cea greacă. Și cunoștea și imensul recul pe care lucrarea l-a avut în cultura europeană. Prin urmare, ceea ce trebuie să înțelegem este că el nu depindea de sursele din spațiul autohton, dar că acestea constituiau
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cuprinsă în amintitul Codice Neagoeanus, datând dinainte de 1620 și aparținându-i lui Ion Românul 58. Unele versiuni mai vechi care au lăsat urme pot fi fixate încă din secolul al XV-lea, în Transilvania și în Moldova, dar în limbile latină, respectiv slavonă. Oricum, indiferent de etimonul în care circula, cert este că în spațiul românesc Alexandria a avut o influență decisivă. Povestind cuceririle și isprăvile lui Alexandru, textul, indiferent de versiunile sale, amestecă date istorice cu scene imaginare, evenimente reale
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lăsat însemnări despre ceea ce au văzut: locuri, obiceiuri, mentalități, metehne. Dar parcă nici astfel de bilanțuri ale șederilor lui Cantemir în țară nu trebuie absolutizate ca argumente imbatabile. La urma urmelor, deși exilat la Pontul Euxin, Ovidius a rămas poet latin. Atunci când a fost editată pentru prima oară în limba română, în 1825 și apoi în 1851, lucrarea a picat într-un context condiționat de necesitățile unirii politice a principatelor române, deci într-un spațiu al ideilor dominat de discursul patriotic
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
gândite în asemenea mod încât să-i slujească și drept instrument politic. De aceea, concluzia tânărului istoric nu este lipsită de temei: În spatele demersului cantemirian amintit se pot decela două tipuri de rațiuni: una clar patriotică, destinată a proba originea latină pură a românilor și descendența imperială bizantină a puterii din Moldova, și alta personală, vizând impunerea în conștiința publicului cititor a unei imagini a sistemului politic din Moldova ce corespundea propriilor concepții de guvernare"94. Aș face o simplă adăugire
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Repertorium morale de proprietatibus rerum au fost cele mai folosite 6. Ceea ce atrage atenția în această scriere de tinerețe, dincolo de mesajul său conformist, este orientarea diversificată a surselor afectate. De la scrierile canonice ale ortodoxiei, la filosofia Antichității grecești, de la scriitorii latini, la cei orientali, de la stoici la protestanți, totul se amestecă într-un creuzet al gândirii cantemiriene, care dă semne că numai forțată de împrejurări acceptă corsetul dogmatic. În plus, preferința pentru unitarianul Andreas Wissowatius poate părea și ea stranie în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
definesc actualitatea culturală și științifică de la începutul secolului al XVII-lea. Epistema de care aparține dialogul sfletului cu trupul este epuizată!"14 Știința sacră ca radicalism bizantin Atitudinea lui Cantemir se radicalizează în următoarea lucrare, elaborată, în 1700, în limba latină: Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (Imaginea de nezugrăvit a științei sacre). În primul rând, tânărul autor își mărturisește ambiția de a găsi o cale de a ajunge la cunoașterea totală. Respingând teoria dublului adevăr (unul specific științelor și altul teologiei), Cantemir
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nici simțurile, nici rațiunea nu sunt de ajutor. Când în discuție intră probleme (specifice, de fapt, teologiei) cum ar fi originea universului, ideea de destin, liberul arbitru, viața și moartea, sufletul (adică acele chestiuni numite de greci theoretice și de latini speculative 16), simțurile și rațiunea devin neputincioase. Autorul folosește sintagme tari, precum "absurdele și aproape nedemonstrabilele principii ale științei sensitive", "întunecimea sensitivă" ori "întunericul rațiunii"17. Cunoașterea nu are cum să pornească de la simple impresii nesistematizate, procurate de simțuri, dar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că diferitele variante ale acestei lucrări au influențat decisiv nu doar scrierile de cult, ci și enciclopediile medievale și lucrările similare care au luat naștere prin imitație: Philippe de Thaon, Gervaise, Pierre de Beauvais, Guillaume le Clerc de Normandie, Brunetto Latini, maestrul lui Dante și chiar Richard de Fournival, cu o perspectivă vizibil laică, redactează bestiare versificate sau nu, care se țin aproape de modelul impus de Fiziolog, extinzând uneori comentariul moralizator. Dar esențialul aparține acestei scrieri grecești de început de mileniu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
În primul rând, este vorba despre Fiziolog. Între variantele acestei lucrări există însă deosebiri mari. Cel grec vede în unicorn un animal feroce și insistă asupra sălbăticiei acestuia: "Vânătorii nu se pot apropia de el din cauza forței sale"26. Fiziologul latin, în schimb, selectează doar elemente care pot fi interpretate în cheie spirituală: Există un animal numit pe grecește monosceros, iar pe latinește unicornis. Fiziologul spune că natura unicornului este aceasta: e un animal mic, asemănător unui ied, foarte ager, având
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
apropie, aceasta își poate desface poala iar animalul își va așeza capul acolo fără pic de ferocitate; astfel alinat și dezarmat, poate fi capturat"33. Având deja două surse atât de influente, cum sunt Fiziologul (în varianta sa greacă și latină) și cea mai frecventată enciclopedie a gândirii medievale, datând din secolul al VII-lea, povestea unicornului ispitit cu ajutorul unei fecioare se răspândește pretutindeni, cunoscând minime variații; nu doar textele abundă, ci, poate într-o mai mare măsură, reprezentările grafice și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
într-o mai mare măsură, reprezentările grafice și iconografice. Bestiarele medievale care au imitat Fiziologul, de la cel al lui Guillaume Le Clerc de Normandie, din secolul al XI-lea, la cele redactate de Philippe de Thaon, Richard de Fournival, Brunetto Latini, Jean de Beauvais, au contribuit al răspândirea legendei. Hildegard von Bingen introduce și o mică poveste care ar atesta descoperirea acestei slăbiciuni a nobilului animal: Se teme mult de bărbați și de aceea fuge de ei; la fel ca șarpele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dezbaterea sistematică pe tema existenței unicornului și a calităților cornului său: în 1566, la Veneția, apare Discorso de Andrea Marini, Medico, contra la falsa opinione dell'Alicorno; italianului legenda inorogului i se părea o nebunie. În replică, apare în limba latină o carte a lui Andrea Bacci, medic al papei și profesor de botanică la Roma: Alicorno. Discorso della natura dell'Alicorno & delle sue virtù eccellentissime, în care se suține veridicitatea proprietăților miraculoase ale cornului inorogului. În 1645, se publică tratatul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]