11,042 matches
-
A Matter of Honor” și „The Emissary”, care a introdus-o pe fosta iubită a lui Worf, K'Ehleyr. Cinci episoade ale sezonului doi au fost nominalizate la șase premii Emmy, iar „Q Who?” a câștigat pentru „Cel mai bun montaj sonor” și „Cel mai bun mixaj sonor într-un serial dramatic”. Înainte de începerea producției celui de-al treilea sezon în vara anului 1989, au avut loc câteva schimbări de personal. Scenaristul principal Maurice Hurley a fost concediat, iar Michael Piller
Star Trek: Generația următoare () [Corola-website/Science/303232_a_304561]
-
ani de "Star Trek", prezentat de William Shatner și Leonard Nimoy, și difuzat în același an. Șapte episoade din sezonul patru au fost nominalizate la opt premii Emmy. „” a câștigat premiile pentru „Cel mai bun sunet” și „Cel mai bun montaj sonor”. Personajul Wesley Crusher a părăsit serialul în sezonul 4, pentru a urma cursurile Academiei Flotei Stelare. „” a fost primul episod al serialului "Star Trek" unde puntea navei nu apare deloc, și singurul episod din "TNG" în care lt. comandorul
Star Trek: Generația următoare () [Corola-website/Science/303232_a_304561]
-
narațiuni explicite, ci prin variabilele estetice de producție oferind fundalul, contextul în care privitorii încearcă să interpreteze aspectele evenimentului vizual. Unii teoreticieni precum Lev Kuleshov sau Pudovkin au demonstrat efectele meta-mesajelor prin diverse experimente. Unul dintre acestea presupune juxtapunerea prin montaj a unui close up cu figura lipsită de expresie a unui actor cu diverse alte cadre: un bol de supă, o femeie moartă într-un sicriu, o fetiță jucându-se cu un ursuleț de jucărie. Audiența a interpretat expresia actorului
Estetică () [Corola-website/Science/303271_a_304600]
-
inițial un episod pilot de două ore pentru un serial de televiziune al postului ABC Network, postul sperând să repete succesul serialului precedent al lui Lynch, Twin Peaks. Cand Lynch a prezentat pilotul terminat, ABC a cerut multe tăieturi de montaj, care să ajusteze durată și conținutul. Deși Lynch a făcut tăieturile cerute, ABC tot nu a fost mulțumit de rezultat și a renunțat la serial. Lynch a păstrat materialul filmat și cu ajutorul lui Canal Plus, un producător francez, a terminat
Calea misterelor (film) () [Corola-website/Science/303272_a_304601]
-
convoi turcesc, Osman comandând armata sa la Plevna, moartea căpitanului Mărăcineanu, înlocuirea steagului turcesc — capturat de soldatul Grigore Ioan — cu cel românesc, pus de Peneș „sus, sus, pe parapete”. De asemenea, s-a stabilit existența unor fragmente filmate, care la montaj au fost eliminate din film (întâlnirea dintre Osman și Carol pe un drum, plecarea lui Osman după înapoierea spadei sale, o scenă ce necesita folosirea unui tren ș.a.). Pentru a putea evalua obiectiv „Independența României”, trebuie mai întâi evocată situația
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
de mii de lei) în martie 1912, care s-a adăugat subvenției din partea ministerului de război, uneia din partea Casei Regale, precum și sumelor mai modeste provenite de la Petre Liciu, C-tin Nottara, Ar. Demetriade, N. Soreanu și V. Toneanu. În faza montajului, conform documentelor, Leon Popescu a mai avut de suportat niște cheltuieli suplimentare. Astfel, devizul total a fost apreciat la circa 400.000 lei. În ancheta din 1933, ziaristul Quick prezintă în facsimil o filă din scenariul - considerat pierdut - al filmului
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
Brezeanu și C. Moldoveanu. Istoricul Tudor Caranfil, cel care a analizat și a publicat descoperirile din 1985, consideră că fila din 1933 nu este altceva decât "„un plan de filmare”", ori mai degrabă "„o listă de bobine în faza pregătitoare montajului”". Se pare că cel care și-a asumat rolul de a scrie scenariul încă de la începutul întreprinderii a fost Petre Liciu. El era considerat drept un om cu o vastă cultură ("„cel mai cult dintre actorii noștri”" - N. Iorga). Însă
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
scene pentru a corespunde viziunii artistice pe care și-o dorea acesta. Caietul conține schițe, episoade care nu au mai apărut în film (fie datorită imprimării proaste, fie datorită jocului nesatisfăcător), precum și indicații de continuitate, menite să lege scenele în urma montajului. Totuși, la 8 aprilie 1912, Demetriade se plângea lui Nottara că, în fierbințeala lucrului, "„nu se mai ține seama de scenariu”". Din cauza aceasta, anumite scene au fost refăcute. Constantin Nottara l-a sfătuit pe Demetriade să respecte întocmai adevărul istoric
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
Ar. Demetriade își asumase o bună parte din regie. În caietul vișiniu se observă că, în vreme ce Liciu nara acțiunea, Demetriade o transpune acum vizual, în cadru. Scenariul se transformă încet-încet în caiet de regie. În ultimă instanță, Demetriade descoperă posibilitățile montajului alternativ, asumându-și atât regizarea cât și, ulterior, montarea fizică a acestor scene. Tot aceste documente, însă, arată că Demetriade nu a avut controlul complet asupra filmului. Deseori, în caietele de regie apare notată sintagma "„conform celor stabilite de domnii
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
angajat, împreună cu monteuza Paula Cambon, după 24 ianuarie 1913, adică la 5 luni după premiera "Independenței României". Istoricul de cinema Tudor Caranfil își pune întrebarea de ce Leon Popescu a suportat o costisitoare călătorie la Paris, împreună cu echipa de producție și montaj, când ar fi avut tehnica necesară la București. De asemenea, el pune la îndoială călătoria lui Iancu Brezeanu în Franța, căci aceasta ar fi intervenit la începutul stagiunii; în plus, marele actor se retrăsese din Societatea cinematografică înainte ca turnarea
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
indică vreun nume, părerile încă rămân împărțite între istorici. Un fragment dintr-o scrisoare de la Paris a lui Ar. Demetriade către soția sa, în care se spunea că multe scene au fost prost imprimate și deci au ieșit în faza montajului, l-a făcut pe istoricul Tudor Caranfil să presupună că ar fi existat doi operatori, dintre care unul cu mai puțină pregătire. Imaginile din film sunt "teatrale", fiecare cadru (mică subdiviziune a acțiunii filmului) reprezentând o succesiune continuă de imagini
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
chinurile răniților. Anterior acestei date a fost fixată pe peliculă întâlnirea dintre Osman Pașa și Carol I, însă jocul actorilor nu a ieșit potrivit dorințelor lui Demetriade. Drept urmare, secvența a fost refilmată în aprilie; totuși a fost ulterior înlăturată la montaj. O altă secvență „tăiată” la final a fost aceea în care Osman, după ce îi era înapoiată spada, pleca spre captivitate. Operatorul Eftimie Vasilescu povestea cum această scenă fusese filmată în fața unei case din București, pe unde treceau și niște șine
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
în fața unei case din București, pe unde treceau și niște șine de tramvai. Pentru a le camufla, strada a fost acoperită cu paie. Tudor Caranfil își pune întrebarea dacă acestea nu vor fi rămas vizibile totuși, necesitând eliminarea scenei la montaj. Una dintre anecdotele filmului îl vizează tot pe Osman-Nottara. Se spune că în momentul predării, Osman trebuia să rostească niște cuvinte pline de amărăciune. Nottara a improvizat o turcă atât de expresivă, încât toți actorii și figuranții au izbucnit în
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
cavaleriei române, surprinsă din spatele primei linii turcești. După ce întâiul val de călăreți este respins — unii dintre actori dovedind reale aptitudini pentru cascadoriile cu cai — al doilea val vine și mai furtunos, măturând frontul turcilor. Următoarea scenă este legată logic prin montaj de cea precedentă: turcii rămași se adăpostesc în sat, fiind urmăriți de cavaleria îndrăzneață. "„Atacul, ca și mișcarea mulțimilor sunt admirabil compuse”", remarcă Tudor Caranfil. „Interioarele” au fost filmate în curtea Teatrului Liric, la lumina soarelui (pentru că nu-și puteau
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
filmările, pe 26 mai 1912 o echipă formată din Leon Popescu, Aristide Demetriade, Grigore Brezeanu, Vasile Toneanu și Pascal Vidrașcu a plecat la Paris, în căutarea unei case cinematografice care să le developeze bobinele și să le asigure condițiile necesare montajului, inserării titlurilor și verificării finale. Această etapă a producției a fost pe deplin conturată din scrisorile lui Ar. Demetriade trimise soției sale. Astfel, la 30 mai/12 iunie echipa vizitase casele „Gaumont”, „Lux” și „Alter ego”, iar în ziua următoare
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
Alter Ego”, care pentru toate operațiile de editare enumerate mai sus cerea 0,55 Fr/metru. La 1/14 iunie, Demetriade mărturisește că peste două zile speră să poată vedea tot pozitivul, pentru ca mai apoi să se poată apuca de montaj. Într-adevăr, la 7/20 iunie, actorul scrie fericit că "„în sfârșit am terminat cu rostirea scenariului. Am aranjat și lipit scenă cu scenă și le-am pus titlurile așa cum trebuia, ca să poată înțelege toată lumea. După sfaturile tuturor, am redus
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
acea primă copie în țară, iar echipa rămasă la Paris a fost vizitată de către o delegație rusească. Aceștia au solicitat 20 de copii a 1.500 de metri fiecare, oferind 2,50 Fr/metru. Demetriade a pregătit o listă de montaj ("„La bande spéciale pour la Russie”") în care sunt incluse toate tablourile filmului cu metrajele corespunzătoare și, pentru a reduce lungimea, a marcat cu X scenele menite spre ștergere. Negocierile au durat vreo opt zile (în mare parte pentru că nu
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
un ocol prin Berlin, iar Aristide Demetriade se îndreaptă, extenuat și dezamăgit, spre băile de la Lamalou. Istoricul Tudor Caranfil remarcă plasticitatea termenului pur românesc "„rostire”", regretând faptul că acesta a fost uitat pentru a fi înlocuit ulterior cu împrumutul franțuzesc "„montaj”". Înainte de premiera oficială, filmul a fost proiectat de trei ori în țară. Prima dată s-a întâmplat cu câteva zile înainte de 3 iulie, pentru societarii ce nu fuseseră la Paris. Nicolae Soreanu s-a declarat foarte mulțumit de calitatea filmării
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
în Europa Centrală, fiind interzis însă în Italia (conform lui Tudor Caranfil). Însă, în lucrarea sa, Manuela Gheorghiu-Cernat menționează că filmul a rulat și în "Italia", alături de Austria, Germania, Rusia, Ungaria și Franța. După ce echipa plecată la Paris a terminat montajul filmului, Popescu profită de lipsa temporară a lui Nottara, Demetriade și Gr. Brezeanu din București, și le propune lui Soreanu și Toneanu răscumpărarea drepturilor totale asupra filmului. În schimb, le oferea fiecăruia 15.000 de lei. La discuție a participat
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
realizarea filmului: "„se dăruise timp de aproape un an creației filmului, îi scrisese scenariul, se frământase în căutarea unor idei și soluții, se zbătuse pentru a obține necesarul filmărilor, dusese o bună parte din povara regiei până în faza finisării la montaj, se luptase — exasperat de inerția și suspiciunea lui Leon Popescu — pentru a difuza peste hotare mărturia gloriei faptelor de arme a poporului său și artei actorilor români”". Avea să se mai dedice doar unor proiecte cinematografice de anvergură mai mică
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
Popescu), Ioana Bulcă (Ar. Romanescu), Radu Bânzaru, Valentin Popescu (Catargiu), Silviu Biriș (Raoul), Florin Zamfirescu și Nicu Mihoc (Anton V.). În martie 2007, peliculei i s-a realizat mixajul sonor la Hollywood, după care a revenit în țară pentru ultimul montaj. Premiera filmului s-a desfășurat în seara lui 7 martie 2008, la cinematograful CinemaPro din București. Au participat la eveniment: Daniel și Cătălin Mitulescu, Mircea Cărtărescu ș.a. Restul e tăcere
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
epilog scurt care îl arată pe Neo înapoi în Matrice, adresându-le printr-un telefon mașinilor că le va arăta oamenilor înrobiți în sistem lumea reala, unde "orice e posibil". "The Matrix" a primit Premiile Oscar pentru cel mai bun montaj, cel mai bun montaj sonor, cele mai bune efecte vizuale și cel mai bun sunet. Producătorii au concurat cu alte filme din francize, cum ar fi "", și au câștigat toate cele patru nominalizări. "The Matrix" de asemenea a primit Premiile
Matrix () [Corola-website/Science/299503_a_300832]
-
arată pe Neo înapoi în Matrice, adresându-le printr-un telefon mașinilor că le va arăta oamenilor înrobiți în sistem lumea reala, unde "orice e posibil". "The Matrix" a primit Premiile Oscar pentru cel mai bun montaj, cel mai bun montaj sonor, cele mai bune efecte vizuale și cel mai bun sunet. Producătorii au concurat cu alte filme din francize, cum ar fi "", și au câștigat toate cele patru nominalizări. "The Matrix" de asemenea a primit Premiile BAFTA pentru cel mai
Matrix () [Corola-website/Science/299503_a_300832]
-
în lista "100 Years...100 Laughs" a Institutului American de Film. În 2001, Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii a considerat filmul "semnificativ din punct de vedere cultural" și l-a selectat pentru păstrarea în Registrul Național de Film. Filmul începe cu un montaj de imagini din Manhattan acompaniate de "Rapsodia Albastră" de George Gershwin. Isaac Davis (Woody Allen) este prezentat ca un om care scrie o carte despre dragostea sa pentru New York. El este un scriitor de scenarii pentru televiziune în vârstă de
Manhattan (film) () [Corola-website/Science/304643_a_305972]
-
din Germania. În schimb, podul peste brațul Borcea a fost distrus, iar autoritățile au fost obligate să execute un ansamblu nou, care a fost montat pe pilele rămase intacte, pentru a restabili complet circulația peste pod. Lucrările de proiectare și montaj au fost executate de specialiștii români și încheiate în anul 1921. La 22 iunie 1941, o escadrilă de avioane Polikarpow I-16 bombardează podul lui Saligny, fără să reușească să-și atingă obiectivul. După o lună și jumătate (10 august
Podul Regele Carol I () [Corola-website/Science/303551_a_304880]