12,372 matches
-
verbe la imperfect nu ar putea fi transpuse la perfectul simplu: putem presupune astfel că atributiva "care juca foarte bine și utiliza arma sa preferată" ar rămîne la imperfect într-un text care ar utiliza cuplul imperfect/perfect simplu. Imperfectul narativ este util cînd vrem să creăm un efect de "suspans" căci, din punctul de vedere al aspectului, imperfectul se referă la procese surprinse în curs de desfășurare. Amestecul planurilor Este rar ca un text să se dezvolte pe un singur
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
resomptivă, care rezumă unități de talie cel puțin egală cu fraza. Tocmai am observat cîteva exemple în acest sens. Cît despre anaforă, ea recurge des la pronume, care se acordă în gen și număr cu termenul antecedent; într-un text narativ, ea permite o identificare mai ușoară a termenului anaforizat. O relație asimetrică Endofora este o relație prin excelență asimetrică, care leagă două elemente ce nu sînt plasate pe același plan și dintre care numai unul depinde de celălalt. De exemplu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
mod izolat (vezi cap. 10), ci se înscrie într-o povestire. Textul dă, astfel, impresia de a fi extras dintr-o povestire, adică sugerează că ceva s-a petrecut înainte. Plecînd de la fotografie, cititorilor le este ușor să activeze stereotipul narativ al tinerilor căsătoriți care cumpără o casă veche pe care o renovează. "El" și "ea" anaforizează deci numele eroilor acestei povestiri anterioare, scrisă cu linie punctată. Faptul de a nu furniza un antecedent permite, printre altele, crearea unui efect de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
145. Totodată, Sollers consideră că un text presupune "trei niveluri principale": "1) un strat profund: "scriitura" ca punere în scenă și înglobare a reprezentării (urme, mărci, numere) [...]; 2) un strat intermediar: intertextualitatea, ceea ce am numit corpul material (care relansează funcția narativă); 3) un strat superficial: cuvinte, rime, fraze, secvențe, "motive" etc. (scrierea) (un "motiv" este un ansamblu de cuvinte active), totul formând un fel de acumulator dinamic care se generează de la 1 la 3 și se descifrează de la 3 la 1
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
poziție sistematică care revine fiecărui element purtător de semn în structura integratoare a opozițiilor din planul expresiei unei limbi". Așa se întâmplă, de exemplu, în romanul Ulysses al lui James Joyce, care încearcă să sugereze o coincidență absolută între timpul narativ și timpul narat. 5.3.3.4. Un alt tip de funcții semnice sunt relațiile dintre semne și "cunoașterea lucrurilor"287: "semnele se află în relație cu cunoașterea lucrurilor desemnate de ele și, prin aceasta, cu o întreagă cultură". Ilustrative
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
unei componente care, la rândul ei, reprezintă doar un element al sensului articulat la un nivel mai înalt."409 Răspunsul savantului de la Tübingen, bazat pe numeroase exemple din text, este că procedeul amintit acoperă doar o parte a unei strategii narative mai ample, care face ca întregul roman să constituie o reflecție despre - și, nu mai puțin, o pledoarie pentru - libertatea spiritului uman. 1.3.2. În al doilea rând, trebuie reamintit că articularea sensului "poetic" (adică legătura efectivă dintre semnificatele
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
b) macroarticularea câmpurilor referențiale și construcția sensului textual de ansamblu, respectiv (c) funcțiile textemelor în construcția câmpurilor referențiale și a sensului global. Totuși, înainte de aceasta, considerăm că ar fi util să grupăm cele 17 capitole ale cărții în câteva macro-cadre narative. Astfel, putem susține că în romanul sadovenian există șase asemenea unități, care se delimitează după criterii de ordin spațio-temporal (sau cronotopic, în terminologia lui Mihail Bahtin). Primul macro-cadru (capitolul I) este acela al "prezentului" narativ (România anului 1926) și el
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ale cărții în câteva macro-cadre narative. Astfel, putem susține că în romanul sadovenian există șase asemenea unități, care se delimitează după criterii de ordin spațio-temporal (sau cronotopic, în terminologia lui Mihail Bahtin). Primul macro-cadru (capitolul I) este acela al "prezentului" narativ (România anului 1926) și el constituie o "ramă" a acțiunii propriu-zise, adică a "poveștii de dragoste". Cel de-al doilea macro-cadru (capitolele II-III) ne proiectează în trecut, adică în Dacia anului 780 d.Hr., unde ni se prezintă o ceremonie
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cât și pentru construcția textului care îi dă naștere. 2.4. Capitolele IV-XV conturează cel de-al patrulea macro-cadru al romanului, ce cuprinde "povestea de dragoste" propriu-zisă. Aici, Bizanțul pe care îl explorează Kesarion Breb nu este doar un cadru narativ, ci și un "cadru" cultural (în sens coșerian). Această proprietate a textului se verifică inclusiv în ceea ce privește "discursul repetat", dat fiind că majoritatea covârșitoare a textemelor întâlnite în capitolele respective sunt de proveniență biblică și/sau teologică. Ele vizează, de obicei
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
conștiințe de sine (DOGMA). 3.2.1. Astfel, câmpului referențial al animalelor (ZOON) i se opune, în lumea romanului sadovenian, CR al oamenilor (BROTÓS). Am optat pentru acest termen (inspirat de un comentariu al lui Coșeriu 423) deoarece, în universul narativ al Crengii de aur, majoritatea muritorilor - excepție fac, desigur, aceia din câmpurile EPISTEME și ETHOS - renunță la natura lor spirituală pentru a se lăsa pradă instinctelor și plăcerilor trupului. De fapt, la această stare de lucruri se referă afirmația episcopului
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
abundenței de texteme din roman, această funcție caracterizează practic, prin cumulare, toate unitățile respective, care ajung să evoce astfel o particularitate a lumii textului. Într-un mod oarecum analog lui James Joyce, care, prin încercarea de a face ca "timpul narativ" (durata lecturii) să coincidă cu "timpul narat" (durata evenimentelor relatate), urmărea să-i transmită cititorului impresia trăirii "pe viu" a întâmplărilor din romanul Ulysses, Sadoveanu ne plasează, prin numeroasele unități ale "discursului repetat" diseminate în Creanga de aur, într-o
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ale "discursului repetat" diseminate în Creanga de aur, într-o lume a repetiției, în care totul e deja prescris, iar divinitatea înlătură cu anticipație orice "accident" în ordinea lumii. Acesta constituie, credem, unul dintre cele mai subtile procedee ale artei narative sadoveniene, un procedeu greu de sesizat și de explicat altfel decât din perspectiva unei lingvistici a "discursului repetat". 4.3. Nu mai puțin importantă e, pentru textemele din Creanga de aur, relația dintre semne și "cunoașterea lucrurilor", care se concretizează
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
urmărite. Ea nu este numai sursă de inspirație a istoriei literaturii, ci și a celei filosofice și a oricăror ramuri ale istoriei ce urmăresc viața intimă a omului. Știința ce ține de imaginație este știința poeziei. Ea este împărțită în: narativă, dramatică și parabolică. Poezia reprezintă un refugiu din lumea imperfectă în care trăim, prin ea creându-se o lume ideală în care omul se poate retrage ori de câte ori lumea reală nu-l mulțumește. Poezia are un rol cathartic, Bacon nepunând în
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
forme de cunoaștere pentru același tip de imaginar. "Mai întâi, cunoașterea științifică nu se suprapune cu întreaga cunoașterea: ea a fost dintotdeauna în exces, în competiție, în conflict cu un alt tip de cunoaștere, pe care o vom numi, simplificat, narativă (...)"7. Astfel putem urmări tendința de cenzură a unei imagini pentru a o înlocui cu ceva nou sau cu forme deja existente, dar ocultate. Chiar dacă acesta prin structura sa induce ideea unei perioade postmoderne, termenul postmodernism și, ulterior cel de
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pierdut puterea explicativă. Indiferent în care curent filosofic ne încadrăm (de la realism la reprezentaționism sau pragmatism) realul nu mai este empiric, exterior, ci doar o sinteză perceptiv-contextuală subiect-obiect. Transferul cunoașterii de la realitate la imagine introduce un element nou: narațiunea. Cunoașterea narativă este considerată de Lyotard ca fiind principala modalitate de cunoaștere. "Mai întâi, cunoașterea științifică nu se suprapune cu întreaga cunoașterea: ea a fost dintotdeauna în exces, în competiție, în conflict cu un alt tip de cunoaștere, pe care o vom
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de Lyotard ca fiind principala modalitate de cunoaștere. "Mai întâi, cunoașterea științifică nu se suprapune cu întreaga cunoașterea: ea a fost dintotdeauna în exces, în competiție, în conflict cu un alt tip de cunoaștere, pe care o vom numi, simplificat, narativă (...)"18. Raportul dintre cele două tipuri de cunoaștere scoate în evidență cunoașterea narativă ca formă specifică noii perioade. Cunoașterea științifică este specifică unei perioade moderne, iar acum rigiditatea sa trebuie depășită. Cunoașterea narativă devine o caracteristică a perioadei ce urmează
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
se suprapune cu întreaga cunoașterea: ea a fost dintotdeauna în exces, în competiție, în conflict cu un alt tip de cunoaștere, pe care o vom numi, simplificat, narativă (...)"18. Raportul dintre cele două tipuri de cunoaștere scoate în evidență cunoașterea narativă ca formă specifică noii perioade. Cunoașterea științifică este specifică unei perioade moderne, iar acum rigiditatea sa trebuie depășită. Cunoașterea narativă devine o caracteristică a perioadei ce urmează modernității, și prin aceasta putem introduce ideea de relativitate. Postmodernismul se manifestă într-
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cunoaștere, pe care o vom numi, simplificat, narativă (...)"18. Raportul dintre cele două tipuri de cunoaștere scoate în evidență cunoașterea narativă ca formă specifică noii perioade. Cunoașterea științifică este specifică unei perioade moderne, iar acum rigiditatea sa trebuie depășită. Cunoașterea narativă devine o caracteristică a perioadei ce urmează modernității, și prin aceasta putem introduce ideea de relativitate. Postmodernismul se manifestă într-un univers al contextului în care instrumentele folosite influențează evoluția științei. În noul context, instrumentele se diversifică introducându-se și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
vitalitatea lumii prezetate (caracterul ei static sau cinetic); b. intensitatea trăirilor ei; c. contrastele acesteia; d. amploarea, profunzimea ei; 25. ce valori sau interese propune (utilul și plăcutul, învățăminte, etc.); 26. caracterul de noutate, de surpriză (1. ieșirea din șabloanele narative, descriptive, prozodice etc; 2. din exprimarea banală, cotidiană; deci o exprimare neobișnuită; etc.); 27. aprecierea operei prin prisma elementelor componente, cât și prin valoarea de ansamblu; 28. „peisajul”, atmosfera operei: de o mareție (vagă) sau nu; sumbre sau luminoase, optimiste
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
regulă, este împerecheată (efectele sunt aceleași); !!! toate acestea țin de muzicalitate Ț în general Ț și de faptul Ț în special Ț că se cântă (cele mai multe), că sunt însoțite de melodie, doina, cântecul bătrânesc etc. Creațiile epice: - au un fir narativ simplu; acțiunea nu se duce pe mai multe planuri; - personajele nu au complexitate psihologică. Creațiile dramatice: - se înscriu mai mult în sfera „recitativului” decât a scenei propriu-zise;„înscenarea” este simplă, dialogul, replica au roluri minore. Mituri: 1. mitul etnogenei; 4
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
într-unul sau mai multe conflicte; („este totalitatea acelorași motive, în aceeași succesiune și legătură în care sunt date” Ț B. Tomașevski);subiectul particularizează și individualizează motivele unei opere care se bazează pe narațiune (epică sau dramatică); - subiectul este firul narativ al operei; nu operăm cu acest termen în operele lirice, chiar dacă, să zicem, am intui o „undă” de narațiune au dacă întâlnim personaje; (!!) personajul Ț într-o astfel de situație Țeste un simbol, iar firul narativ este o modalitate de
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
dramatică); - subiectul este firul narativ al operei; nu operăm cu acest termen în operele lirice, chiar dacă, să zicem, am intui o „undă” de narațiune au dacă întâlnim personaje; (!!) personajul Ț într-o astfel de situație Țeste un simbol, iar firul narativ este o modalitate de evidențiere a semnificațiilor artistice; (deci) sunt excluse verbe ca: „a povesti”, „a relata”, „a nara”, „a înfățișa” etc. - subiectul este suportul care susține întregul edificiu al operei; (!!) totuși a prezenta Ț într-un comentariu/ analiză literară
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Deznodământul poate fi: (1) vesel; (2) tragic; (3) optimist; (4) bun; (5) rău; (6) previzibil; etc. MODURI DE EXPUNERE MODUL DE EXPUNERE; MODURILE DE EXPUNERE - felul, maniera în care autorul / naratorul / personajul prezintă realitatea;forme ale prezentării realității: 1. forma narativă, caracteristică genului epic; - se relatează fapte, întâmplări, evenimente, acțiuni, etc. (!!) verbele comentatorului: „a înfățișa”, „a relata”, „a prezenta”, „a expune” etc. - autorul are, de regulă, o atitudine obiectivă, de neidentificare, neparticipare; sau se poate ascunde sub înfățișarea unui personaj oarecare
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
astfel de situație se poate vorbi de o gradație: ascendentă sau descendentă; sau pe fragmente,secvențe; fără a păstra obligatoriu ordinea cronologică; - cele narate pot fi transmise simplu, clar, concis, fără divagații; sau dimpotrivă, mai complicat, cu întreruperi ale firului narativ, reveniri, reluări etc., fraze ample, multe determinări sintactice (atribute, complemente etc.). Ipostazele scriitorului: a. de narator (obiectiv sau subiectiv); b. spectator (activ sau pasiv); c. cronicar al evenimentelor; d. participant la conflict; e. dispersat în mai multe personaje. Ritmul narării
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
frumoasă (prin epitete, metafore, hiperbole, enumerări etc.). Alte obiective, de urmărit: 1. arta narațiunii, în general; tipul de narațiune, persoana (verbal Ț pronominală) la care se narează; 2. identificarea, definirea și scopul unitățilorb minimale ale narațiunii (teme, motive, subiect, demers narativ etc.); 3. logica acțiunilor; 4. înlănțuirea liniară a evenimentelor, cu sau fără intervenții cronologice; efectul obținut. DESCRIEREA Definiție: Prezentarea, înfățișarea, zugravirea, prin enumerarea detaliilor, aspecte ale realității; scriere sau pasaj dintr-o scriere, în care este înfățișat un aspect, un
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]