10,721 matches
-
toamnă, amestecul de bucurie și de spaimă, melancolia senină. Nu mai era nici un obstacol între cele trei femei și mine. Contopirea noastră, simțeam, era mult mai erotică și mai carnală decât orice posedare fizică. Am părăsit dimineața aceea de toamnă, pomenindu-mă sub un cer deja aproape negru. Obosit, ca și cum tocmai aș fi traversat înotând un mare fluviu, priveam în jurul meu recunoscând cu greu obiectele familiare. Totuși, am dorit să fac cale întoarsă pentru a le revedea pe cele trei plimbărețe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o încântare carnală în fața taliei sale de o fragilitate copilărească încă, ce contrasta atât de puternic cu bustul ei deja feminin... Mi-am executat numărul de demontare-asamblare cu toate membrele amorțite și mi-au trebuit mai mult de trei minute, pomenindu-mă printre cei mai puțin dotați... Dar, mai mult decât dorința de a îmbrățișa trupul acela, de a pipăi cu degetele mele luciul pielii ei bronzate, am simțit o fericire nemaiântâlnită și fără nume. Exista masa aceea din scânduri grosolane
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a început să sară dintr-o barcă în alta. Mai erau un debarcader părăsit, câteva pasarele pe pontoane, care ne fugeau suplu de sub picioare. De altfel, urmându-l pe Pașka, nu mi-am dat seama în ce moment lăsasem uscatul pomenindu-ne pe insula plutitoare de ambarcațiuni părăsite. M-am agățat de o balustradă ruptă, am sărit pe un fel de luntre, am încălecat peste marginea ei, am lunecat pe lemnul umed al unei plute... În cele din urmă ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-ne pe insula plutitoare de ambarcațiuni părăsite. M-am agățat de o balustradă ruptă, am sărit pe un fel de luntre, am încălecat peste marginea ei, am lunecat pe lemnul umed al unei plute... În cele din urmă ne-am pomenit într-un șenal cu maluri abrupte, acoperite complet de soc înflorit. Întinderea lui, de la un țărm la celălalt, se pierdea sub carcasele unor bărci vechi, înghesuite, bord lângă bord, într-o dezordine năstrușnică. Ne-am instalat pe bancă, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
violent tot corpul. Barca a început să ne fugă de sub picioare. Un vas care mergea în sus, pe Volga, își trimitea valurile pe șenalul nostru. Unul dintre ele a reușit să mă dezechilibreze. Evitând căderea, am făcut un pas la stânga, pomenindu-mă din nou lângă primul hublou. Mi-am lipit fruntea de rama lui de oțel. În crăpătură, a apărut o femeie cu părul creț, cu chipul indiferent și somnoros, cea pe care o văzusem mai întâi. Proptită în coate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
formându-se grupuri - un vârtej de adolescenți lua naștere, zvârcolindu-se tot mai surescitat, și roia, plecând să se inițieze în ceea ce îmi părea când prostesc de simplu, când miraculos de tainic și de profund: dragostea. Probabil că s-a pomenit în plus într-una dintre companiile acelea. Băuse ca și ceilalți, pe ascuns, printre arbuștii care acopereau versanții Muntelui. Apoi, când micul lor cerc agitat s-a risipit în perechi, ea rămăsese singură, hazardul aritmetic neoferindu-i partener. Perechile se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu o mirare crescândă, simțeam cum se impregnau cuvintele ei simple cu sunete, cu mirosuri, cu lumini voalate de ceața gerului... Ea scutura clanța și ușa, spărgând un chenar de gheață, se deschidea anevoie, cu un scrâșnet ascuțit. S-a pomenit înăuntru, în casa mare de lemn, în fața unei scări înnegrite de timp. Treptele scoteau gemete tânguitoare sub pașii ei. Culoarele erau înțesate de dulapuri vechi, de cutii mari de carton, îngrămădite de-a lungul pereților, de biciclete, de oglinzi vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să merg la Saranza, să vorbesc mai multe seri de-a rândul cu Charlotte și să o aduc la Paris. Vedeam cum se îndeplinesc toate aceste gesturi într-o fulgurantă simplitate de vis. Apoi, brusc, imaginea se tulbura și mă pomeneam din nou într-o magmă lipicioasă, care îmi împiedica mișcările - Timpul. Dosarul pe care mi se cerea să-l întocmesc m-a liniștit: nici un document imposibil de găsit, nici o capcană birocratică. Doar vizita medicală mi-a lăsat o impresie penibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o rugăciune. Nu învățasem niciodată nici măcar una, fiindcă crescusem la lumina demistificatoare a unui ateism militant și aproape religios prin cruciada lui neobosită împotriva lui Dumnezeu. Nu, era mai degrabă o implorare diletantă și confuză al cărei destinatar rămânea necunoscut. Pomenindu-mă în delictul flagrant al acelui act neobișnuit, m-am grăbit să-l iau în derâdere. M-am gândit că, dată fiind impietatea vieții mele trecute, aș fi putut să exclam ca și marinarul dintr-o povestire de Voltaire: „De
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de pe vremea lui Stalin, care ne răscoleau când eram tineri și a căror durere se tocise de atunci. Femeia aceea, fiica unui chiabur, cunoscuse încă de copil exilul în mlaștinile Siberiei occidentale. Apoi, după război, acuzată de „propagandă anti-colhoznică”, se pomenise într-un lagăr. Parcurgeam paginile acelea ca pe ale unei cărți știute pe de rost. Lagărul, cedrii pe care îi doborau prizonierii, cufundându-se în zăpadă până la brâu, cruzimea zilnică, banală a gardienilor, bolile, moartea. Și dragostea cu sila, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a fost provocată de unul din dușmanii săi mai vechi, care l-a fugărit pe polițist și apoi l-a lovit mortal. Anchetatorii au început demersuri împotriva făptașilor încă sub administrație ungară, dar pedeapsa primită a fost una simbolică. Se pomenește și de o a treia victimă, un anume Vasile Popa, care ar fi fost spânzurat de picioare, iar în rana de pe cap i s-ar fi turnat var nestins, dar faptul nu apare în niciuna din relatările analizate. Cazul Popa
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
Șefilor din noua administrație de stat li s-a pus în vedere să nu fie atacate și jignite în presă Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Germania și Italia. Despre Iugoslavia trebuia să se scrie cu amabilitate și să nu fie pomenite pretențiile teritoriale față de ea. Critica la adresa Franței și Marii Britanii era permisă "în limitele bunului simț". Cu toate acestea, administrația militară a interzis numeroase ziare 21, în primul rând ziare românești, dar nu numai (de pildă un cotidian la Oradea, două
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
religioase aveau acum loc, la casa celui mort, pe traseul către cimitir („stările” sau „stâlpii” erau mici slujbe făcute la răscruci sau la trecerea peste o apă curgătoare) și, În final, la groapa de la cimitir. În timpul acestor slujbe se dau „pomeni” (cuvânt de origine slavă care Înseamnă „a trezi”): aceste daruri În alimente sau bunuri funcționează pe multiple planuri. În plan mitologic, ele permit trecerea ușoară peste obstacolele ce marchează accesul În lumea de dincolo (lumânările luminează drumul, hainele date ard
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
chipul nețesălat al fetii: Haoleu, mamă! Săriți! C-a venit hăla iar! Femeile sar degrab: Iar ai venit, nebunule? țipă Țâca. Ai venit iar la belete, ai? urlă bătrâna. Și, până să n-apuce d. Popescu să salute măcar, se pomenește fleașc drept în ochi, o strachină cu prune sleite: Na belete! Să pui să ne omoare, nevinovate, la politie, ai, oțule! Și după ce i-au luat văzul, trage-i, pumni, palme, și pe urmă care cu ce apuca, baba cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poate ai să mă întrebi de ce? Pentru că dacă o afla baiatul că știu eu, își închipuie cine știe ce prăpăstii despre mine, așa cum e de regulă: c-o să-l bat, c-o să-l omor și câte și mai câte. Și-atunci te pomenești că băiatul își mută gândul de la nevasta-mea. Ori, eu am sistemul meu de filozofie care îmi spune așa: Dacă a fost să fie, să fim sănătoși și decât unul străin, mai bine ăsta că e băiat cunoscut și de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care i-l definesc pe al lui Caragiale: caricatural și derutant prin neverosimil 35. 6.1.3. De la "lumea-lume" la infralume Domeniul tipologiei este cel care semnalează, înainte de orice, coincidențe de viziune între cei doi autori, coincidențe despre care au pomenit în treacăt atât cercetători ai operei caragialiene 36, cât și cei ai textelor urmuziene. Organizată în cupluri de "amici" sau în familii "legitime", umanitatea mecanomorfă a lui Urmuz pare o sublimare a celei caragialiene, la rândul ei o rafinată imagine
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În insula CĂbu, Magellan a revendicat arhipelagul În numele regelui Spaniei, devenind, astfel, cea mai veche așezare spaniolă unde a fost sădită 666 Máctan cădea ucis Fernando Magellan, eroul spaniol al primei călătorii În jurul lumii... Pe primul lumea occidentală nu-l pomenește decât ca pe un sălbatec asasin, pe al doilea Îl venerează ca pe un neînfricat navigator și cuceritor În numele coroanei spaniole. În esență ambii reprezintă cele două fațete ale medaliei care delimitează apărătorul de invadator! Aspectul poate fi inversat În funcție de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
apropiate rude merg la mormânt. Timp de șase săptămâni de la înmormântare i se cară, în fiecare dimineață, apă de la fântână, de către o femeie care urmează a fi plătită. Apa este dusă la trei case din vecini. Se mai fac pomeni la trei săptămâni, la șase săptămâni, la trei și șase luni, la un an, și din an în an până la șapte ani. Se fac pomeni până la un an după deces (la trei săptămâni, la șase săptămâni, la nouă săptămâni, la
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
urmează a fi plătită. Apa este dusă la trei case din vecini. Se mai fac pomeni la trei săptămâni, la șase săptămâni, la trei și șase luni, la un an, și din an în an până la șapte ani. Se fac pomeni până la un an după deces (la trei săptămâni, la șase săptămâni, la nouă săptămâni, la trei luni, la șase luni la nouă luni și la un an). Apoi, din an în an până la șapte ani. În cursul unui an sunt
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
mediatică a arătat limitele strategiilor municipale în acest sens, care s-au mulțumit să ducă populațiile indezirabile în comunele vecine. Orașul este un spațiu care probează solidaritatea, dar una negativă mai întâi. În loc să-și facă recunoscută utilitatea, locuitorii s-au pomenit mani-festându-și capacitatea de a face rău. Dacă dezvoltarea economică a unui oraș nu asigură automat coeziunea socială și prosperitatea tuturor cartierelor, naufragiul evident al unora dintre ele amenință performanța ansamblului. În loc să-și exhibe compasiunea fără viitor, sau replierea în certitudini
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lectură: Citiți de același poet: Crăiasa din povești, Lacul, Revedere, Ce te legeni... Se dă textul: "Un țap, voind să treacă într-o livadă, fu silit să treacă o apă ce curgea pe acolo. Când era pe la jumătatea gârlei, se pomenește pe lângă dânsul cu un șarpe care îi zice: -Măi, țapule, ia-mă și pe mine să mă treci pe uscat. Țapul, temător, îi răspunde:Tu vezi bine că abia pot să îmi duc părul de pe mine, și tu vrei să
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
peste el. Ciudat! Fiindcă pe cer, nu-i nici urma de nor. Dar cu toate astea se hotărî să-și găsească adăpost mai bun, care măcar să-l apere de ploaie. Nu apucă însă să-și ia zborul că se mai pomeni cu încă un picur. Supărat privi atunci în sus și ce-i fu dat să vadă?! Ochii Prințului Fericit înotau în lacrimi, iar în lumina albă a lunii, chipul său era atât de frumos, încât Rândunelul se simți înduioșat. Cerințe
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
tot ce-i de-mplinit, Dragi fii, s-a' voastre; cari, spre-a le-ntări, Ăsta coroană va împart. KENT: Regale Lear, Pe care te-am cinstit că pe-al meu Domn, Iubit că tata, ca stăpîn urmat, Si ca patronu-mi pomenit în rugi... LEAR: The bow is bent and drawn; make from the shaft. KENT: Let it fall rather though the fork invade The region of my heart. Be Kent unmannerly When Lear is mad. What wouldst thou do, old man
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Literatura sovietică, cea mai înaintată literatură (...). Sub învelișul diferitelor cronici literare găsim un schelet comun. Elementul de bază al acestuia îl constitue rezumatul care este redactat în chip banal, școlăresc. Locul analizei personajelor, al acțiunii, îl iau afirmațiile vagi, care pomenesc despre ideile generale ale cărții (...). În cadrul cronicilor literare, au fost prezentate și unele cronici care arată că s-au făcut pași pentru o orientare justă și valabilă. Pot fi citate astfel cronicile care se ocupă de romanul Ce-i de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vreme. Poezia Act de acuzare demască cu înflăcărare, adeseori cu accente adânc răscolitoare, atrocitățile săvârșite de imperialiștii americani în Coreea. Această poezie, caracterizată prin forța de exprimare a ideilor și sentimentelor și printr-un ridicat nivel al formei artistice, e pomenită în treacăt de cronicar ca exemplu de «simplă versificare a unor fapte cunoscute!». O asemenea apreciere nedreaptă și ponegritoare nu se poate să nu indigneze pe scriitori. Marile calități ale culegerii de versuri Zile slăvite nu scuză totuși o serie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]