KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...423 424 425 ...515 >

12,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

se înfuriase. Era o femeie bună la suflet și foarte ușor impresionabilă. — Nu te supăra, Daria Alexeevna, îi răspunse râzând Nastasia Filippovna, doar nici eu nu i-am spus-o la supărare. I-am imputat eu ceva? Chiar că nu pricep cum de-a dat prostia peste mine, încât am vrut să intru într-o familie cinstită. Am văzut-o pe maică-sa, mâna i-am sărutat-o. Și dacă mai înainte, la tine acasă, Ganecika, mi-am bătut joc e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Răspunde, dacă știi. — Cară-te! Nu mă bate la cap. A murit, și uite cum: după asemenea onoare, pe această suverană, fără vreo vină, a târât-o pe eșafod călăul Samson, spre distracția poissardes-lor*** pariziene, iar ea, de spaimă, nu pricepea ce se întâmplă cu ea. Vede că el o apleacă sub cuțit, că o împinge cu ghionturi - toți râd -, și a început să strige: „Encore un moment, monsieur le bourreau, encore un moment!“ Asta înseamnă „Mai lăsați-mă un moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
iar când nu sunt, imediat încetezi să mai ai încredere și mă bănuiești. Semeni cu taică-tu! îi răspunse prințul surâzând prietenește și încercând să-și ascundă sentimentul care îl stăpânea. Cred în vocea ta când stau cu tine. Doar pricep și eu că nu suntem deopotrivă, eu și tu... — De ce ai adăugat vorbele astea? Și văd că iar te-ai enervat, spuse prințul, privindu-l uimit pe Rogojin. Păi în treaba asta, frățioare, pe noi nu ne întreabă nimeni, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
doar am văzut. Atunci de ce ai venit aici, mâncând pământul de-atâta fugă? Din milă? (Și fața i se strâmbă într-un zâmbet batjocoritor.) He-he! — Crezi că vreau să te înșel? îl întrebă prințul. — Nu, te cred, numai că nu pricep nimic. Cu siguranță, mila ta e, probabil, mai mare decât dragostea mea! Pe fața lui se aprinse ceva răutăcios, care dorea neapărat să fie exprimat în cuvinte. — Asta-i, dragostea ta nu poate fi deosebită de ură, zise prințul zâmbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și cheltuit cea mai mare parte a banilor. Pe deasupra, ea ar putea găsi și pe altcineva. Oricare ar fi mai bun decât tine, căci tu chiar că ai fi în stare s-o înjunghii, lucru pe care ea, poate, îl pricepe acum prea bine. Că o iubești atât de tare? E drept, numai că... Am auzit că există oameni care caută tocmai o asemenea dragoste... numai... Prințul se opri și căzu pe gânduri. — De ce ai râs din nou uitându-te la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-mi înfig cuțitul în ea! Prințe, chiar nu ți-ai dat seama până acum despre ce-i vorba aici? Nu te înțeleg. — Bine, poate că chiar nu înțelegi, he-he! Doar se zice despre tine că ești... sărit. Iubește pe altul, pricepe odată! La fel cum eu o iubesc acum pe ea, și ea iubește pe altul. Și știi cine-i acest altcineva? Tu ești! Ce, n-ai știut? — Eu! — Tu. Te-a îndrăgit de-atunci, chiar de la aniversare. Numai că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
părăsească imediat această casă. Însă, brusc, Rogojin îl opri în dreptul tabloului. — Uite, toate tablourile de aici, spuse el, au fost cumpărate cu câte o rublă sau două, la licitații, de răposatul meu tată. Le-a cercetat un om care se pricepe; sunt nimicuri, zice, dar ăsta, tabloul de deasupra ușii, cumpărat tot pe două ruble, zice, nu-i deloc un fleac. Pe când tata mai trăia, s-a găsit unul care-i dădea pe el trei sute cincizeci de ruble, iar altul, Saveliev

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
evlavie, de trei ori cruce prințului. Apoi încă o dată îi făcu cu capul un semn drăgăstos și gingaș. Hai să mergem, Lev Nikolaevici, spuse Parfion. Numai pentru asta te-am adus aici... Când ajunseră iarăși pe scară, adăugă: — Uite, nu pricepe ce i se spune și n-a înțeles nimic din cuvintele mele, dar te-a binecuvântat; înseamnă că i s-a făcut chiar ei milă de tine... Asta-i, la revedere, nici eu, nici tu nu mai avem timp. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vrerea lui Dumnezeu... da... îi ține loc de mamă, deși nu-i e decât soră, deși nu-i e mai mult decât soră... nu mai mult... — Iar tu, domnul meu, nu ești decât un prost, scuză-mă. Ajunge, cred că pricepi și singur că ajunge, o trânti subit Lizaveta Prokofievna, nespus de înfuriată. — E purul adevăr, spuse Lebedev, făcându-i plecăciunea cea mai respectuoasă și mai profundă. — Domnule Lebedev, e adevărat ce se spune despre dumneavoastră, că tâlcuiți Apocalipsa? îl întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pare mie? — Nu, s-a scris despre alt tâlcuitor, despre altul, care a murit, iar eu am rămas în locul lui, spuse Lebedev nemaiâncăpându-și în piele de bucurie. — Fiți bun și tâlcuiți-mi ceva zilele astea, așa, ca între vecini. Nu pricep nimic din Apocalipsă. Nu pot să nu vă previn, Aglaia Ivanovna, că din partea lui e doar șarlatanie, credeți-mă, strecură repede generalul Ivolghin, care stătuse ca pe ace, dorind din răsputeri să înceapă cumva discuția; se așeză lângă Aglaia Ivanovna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ai vrut... — Dar cum să desenez și pe cine? Din subiect reiese că acest „cavaler sărman“ Viziera oțelită Nu și-o ridica defel 43. Atunci, ce fel de chip îmi putea ieși? Ce să desenezi, niște zăbrele? Un anonim? — Nu pricep despre ce zăbrele vorbești! se enervă generăleasa care începuse să înțeleagă prea bine în sinea ei cine este „cavalerul sărman“ desemnat de această expresie (probabil de mult stabilită). Dar cel mai mult o scotea din sărite că și prințul Lev

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
le pronunțase cu atâta simplitate nevinovată și naivă, încât ai fi putut crede că în baladă existau tocmai literele respective și că așa erau tipărite în carte. Ceva greoi și neplăcut îl lezase parcă pe prinț. Lizaveta Prokofievna, firește, nu pricepu și nu remarcă nici substituirea literelor, nici aluzia. Generalul Ivan Feodorovici remarcă doar că se recitau niște versuri. Dintre ceilalți ascultători foarte mulți înțeleseră și fură surprinși și de îndrăzneala ieșirii, și de intenție, dar tăceau și încercau să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fost sinceră când ai recitat - să știi că-mi pare rău de tine; dacă le-ai recitat în bătaie de joc pentru el, nu-ți accept sentimentele, pentru că în orice caz ar fi fost mai bine să nu reciți deloc. Pricepi? Du-te, duduie, mai stau eu de vorbă cu tine, pentru că aici am întârziat deja prea mult. Între timp prințul se salutase cu generalul Ivan Feodorovici, iar generalul i-l prezentase pe Evgheni Pavlovici Radomski. — L-am întâlnit pe drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Cu zece mii nu sunt de acord, spuse Burdovski. — Antip! Acceptă! îi șopti boxerul, vorbind repede și deslușit, aplecându-se din spate peste spătarul scaunului lui Ippolit. Acceptă și pe urmă mai vedem noi! — Stați puțin, domnule Mâșkin! strigă strident Ippolit. Pricepeți odată că nu suntem niște proști, niște proști triviali, cum ne cred probabil toți oaspeții dumneavoastră și aceste doamne, care râd spre noi cu atâta ironie și indignare, mai ales acest domn din înalta societate (arătă spre Evgheni Pavlovici), pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
impertinență, stimate domn! Burdovski n-are nevoie de justificările și scuzele dumneavoastră, asta trebuie s-o știți! E mâhnit și îi e greu și fără asta, se află într-o situație penibilă, ar fi trebuit să vă dați seama, să pricepeți... — Destul, domnule Terentiev, destul, reuși să-l întrerupă Gavrila Ardalionovici, calmați-vă, nu vă enervați; nu-i așa că sunteți foarte bolnav? Îmi pare rău pentru dumneavoastră. În cazul când asta vreți, am terminat, adică voi fi nevoit să enunț doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și ei i se întâmplă rar, o dată la trei ani, nicidecum mai des!“. „Nicidecum mai des!“ avea el să adauge convingător. — Ajunge, Ivan Feodorovici! Lasă-mă în pace! exclamă Prokofievna. De ce îmi mai oferi acum brațul dumitale? Nu te-ai priceput adineaori să mă scoți de aici; ești soțul, ești capul familiei; trebuia s-o înșfaci pe proasta de mine de ureche și să mă scoți afară, dacă nu ți-am dat ascultare și n-am ieșit singură. Măcar de fiicele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu comparația, chiar ca la o raritate. Însă, în orice caz pentru mine, cel mai de-a mirării și chiar cel mai regretabil, dacă mă pot exprima așa gramatical, este că, dumneata, tinere, n-ai fost în stare nici măcar să pricepi că Lizaveta Prokofievna a rămas acum cu dumneata numai fiindcă ești bolnav - numai dacă într-adevăr ești pe moarte -, ca să zic așa, din milă, din pricina jalnicelor dumitale cuvinte, domnule, și nici un fel de noroi nu-i poate, în nici un caz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ca să fac o completare. Evgheni Pavlovici tăcu, însă Ippolit încă îl mai privea, într-o așteptare nerăbdătoare. — Ei, gata, ai terminat? i se adresă Lizaveta Prokofievna lui Evgheni Pavlovici. Termină, domnule, mai repede, băiatul trebuie să se culce. Sau nu pricepi? (Era teribil de înciudată.) — La o adică, n-am nimic împotrivă să adaug, continuă Evgheni Pavlovici, zâmbind, că tot ce am auzit de la tovarășii dumneavoastră, domnule Terentiev, și tot ce ne-ați expus aici, cu indiscutabil talent, se reduce, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cea mai mare dintre calomnii! E o defăimare, o intrigă, cineva dorește să strice totul și să ne facă să ne certăm. Vezi, prințe, îți șoptesc la ureche: între mine și Evgheni Pavlovici încă nu s-a rostit nici o vorbă, pricepi? Nu suntem legați prin nimic, însă această vorbă poate fi rostită și chiar curând, poate chiar foarte curând! Deci, totul a fost cu scopul de a dăuna afacerii. Și nu înțeleg de ce! E o femeie extraordinară, o femeie excentrică, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-o gura pe dinainte. Are nevoie de-un măscărici ca tine, de mult n-a mai văzut, iată de ce te roagă să nu vii! Și mă bucur, mă bucur că acuși o să ajungi în gura ei. O meriți. Și se pricepe să ia oamenii peste picior, ah, ce bine se pricepe!... PARTEA a III-a Itc "I" Clipă de clipă auzim lamentații că la noi nu există oameni cu simț practic; că oameni politici, de exemplu, avem mulți; și generali sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
tine, de mult n-a mai văzut, iată de ce te roagă să nu vii! Și mă bucur, mă bucur că acuși o să ajungi în gura ei. O meriți. Și se pricepe să ia oamenii peste picior, ah, ce bine se pricepe!... PARTEA a III-a Itc "I" Clipă de clipă auzim lamentații că la noi nu există oameni cu simț practic; că oameni politici, de exemplu, avem mulți; și generali sunt mulți; administratori de orice fel, oricât ar trebui, acum putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
deși mărginit. Însă o anumită mărginire a minții este, se pare, calitatea aproape necesară dacă nu a oricărui om activ, atunci măcar a oricărei persoane puse pe agoniseală serioasă de bani. În sfârșit, generalul avea maniere corecte, era modest, se pricepea să tacă și în același timp să nu se lase călcat pe bătătură - și asta nu în virtutea faptului că era general, ci în calitatea lui de om cinstit și distins. Cel mai important era că avea protectori sus-puși. În ceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
rostise încă nici un cuvânt și asculta încordat „dezlănțuirea“ lui Evgheni Pavlovici, căruia arareori i se întâmpla să fie într-o asemenea stare de mulțumire sufletească și emoție ca acum, în seara aceasta. Prințul îl asculta și mult timp nu putu pricepe nici un cuvânt. Cu excepția lui Ivan Feodorovici, care încă nu se întorsese de la Petersburg, toți erau prezenți. Venise și prințul Ș. Se pare că, înainte de ora ceaiului, aveau de gând să meargă să asculte muzică în parc. Conversația de acum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să se întâmple cu siguranță. Oare uitase de această posibilă întâlnire atunci când porniseră cu toții spre gară? Ce-i drept, venind spre gară, parcă nici nu bănuia că va ajunge aici - iată în ce stare se afla. Dacă s-ar fi priceput sau ar fi fost în stare să fie mai atent, ar fi putut remarca de un sfert de oră că și Aglaia trage cu ochiul pe furiș și parcă cu neliniște, ca și cum ar fi căutat pe cineva din priviri. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Mai apoi l-am întrebat pe un ofițer, care mi-a spus că totul e întocmai așa. — E așa pentru că se trage de la mare distanță. — Știi să tragi? — N-am tras niciodată. — Nici chiar să încarci un pistol nu te pricepi? Nu mă pricep. Adică îmi dau seama cum s-ar face, dar niciodată n-am încărcat cu mâna mea vreunul. — Asta-i, nu te pricepi pentru că în treaba asta este nevoie de practică! Ascultă-mă, ca să știi cum se face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]