11,584 matches
-
ajungea traversând un istm strâmt, cu nisip foarte alb, peninsula ce se ridică laextremitatea cea mai puțin populată a insulei. Când totul fu pregătit, Roonuí-Roonuí alese vreo douăzeci de femei și copii pe care ii muta în peninsula, lăsând restul prizonierilor în libertate, dar asigurându-i, înainte, ca orice act de agresiune din partea lor va atrage după sine executarea celorlalți ostatici și devastarea insulei. Pentru Tapú Tetuanúi, perioada următoare fu de-a dreptul insuportabila: zile și săptămâni întregi de privit orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
douăzeci de perechi de ochi, ce păreau să-i urmărească peste tot, precum și sub privirile celor care, din extremitatea cealaltă a istmului, păreau să aștepte și ei cea mai mica greșeală pe care ar fi făcut-o. Erau, din nou, prizonierii propriilor prizonieri, însă acum se aflau într-un spațiu atât de limitat, ca deseori se surprindeau învârtindu-se de colo colo, ca niște animale în cușcă. Zilele deveniseră insuportabile. Nopțile, infinite. Nici macar dansurile și glumele femeilor nu-i mai înveseleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
perechi de ochi, ce păreau să-i urmărească peste tot, precum și sub privirile celor care, din extremitatea cealaltă a istmului, păreau să aștepte și ei cea mai mica greșeală pe care ar fi făcut-o. Erau, din nou, prizonierii propriilor prizonieri, însă acum se aflau într-un spațiu atât de limitat, ca deseori se surprindeau învârtindu-se de colo colo, ca niște animale în cușcă. Zilele deveniseră insuportabile. Nopțile, infinite. Nici macar dansurile și glumele femeilor nu-i mai înveseleau, căci le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
loc, în urmă cu doi ani, și dintre cele patru care atacaseră Bora Bora în urmă cu paisprezece luni. Până și ultimul om de pe Marara știa dinainte ce-avea de facut. O jumatate de oră mai tarziu alimentele, apa și prizonierii se găseau la bord, astfel că putură să dea drumul vasului, iar vâslașii îl îndreptară imediat spre larg, prin strâmtoarea vestică, înainte să intre în câmpul vizual al celor care soseau dinspre răsărit. La patru mile depărtare de coastă, Miti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
desfigurate se putea citi acum totală lor neputința, în timp ce ochii le aruncau scântei de ură. Din când în când își arătau dinții galbeni, dându-le de înțeles dușmanilor lor că mai devreme sau mai tarziu îi vor devora. Schimbul de prizonieri se făcu rapid și eficace. Roonuí-Roonuí le ordona apoi vâslașilor să-și arunce pagayas 1 în apă, ca să-i oblige să piardă ceva timp recuperându-le, înainte de a putea porni înapoi, si, după ce sări pe puntea Peștelui Zburător, Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
asasinul tatălui tău, în timp ce Purúa agoniza? — N-am de ce să dau explicații nimănui, veni răspunsul, ca de gheață. Legea spune că eu sunt regina. Zâmbi cu cinism. Altfel nici n-aș fi fost de acord să fiu predată în schimbul acelor prizonieri. Du-mă înapoi pe uscat! — Dar tot legea precizează că, la bordul unei nave, autoritatea căpitanului este mai presus de cea a regelui, interveni pe neașteptate Tapú Tetuanúi, exaltat. În fața privirii feroce cu care îl fulgera Anuanúa, adaugă, vizibil înfricoșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi întâmplat dacă unul dintre cei de gardă n-ar fi dat chiar în acel moment alarmă, arătând spre extremitatea insulei, unde tocmai își făcuseră apariția două enorme catamarane care avansau rapid înspre ei. Navă care servise pentru schimbul de prizonieri se întorcea încet înspre uscat, insă celelalte două aveau acum un aspect impresionant, datorită faptului că peste patruzeci de războinici vâsleau cu forța în fiecare dintre ele. Miti Matái o dădu la o parte, fără prea multa considerație, pe prințesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în vreme ce Tapú Tetuanúi își amintea de cuvintele pe care Navigatorul-Căpitan le pronunțase cu mult timp în urmă: „Marara este un vas foarte rapid, dar în nici un caz nu ar putea rezista ciocnirii cu o navă de război“. În timpul schimbului de prizonieri, băiatul avusese ocazia să analizeze vasul inamic, și trebuia să admită că, într-adevăr, carenele Mararei s-ar sfărâmă că o coaja de ou în fața provelor înalte, ascuțite și puternice, care păreau anume concepute pentru a provoca daune cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că trebuia să plătească la sfârșitul lunii și, pe măsură ce treceau zilele, viermele creștea până devenea o gigantică anaconda care îl sufoca, răpindu-i somnul și pofta de mâncare, și care îl făcea să-și piardă buna dispoziție. Acolo, era omul prizonier al propriei sale semnături, al simțului responsabilității, al nevoii de a se ține de cuvântul dat. Cărțile de credit nu erau altceva decât versiunea actualizată a „sclaviei prin datorie“. Sistemul mai dăinuia încă în forma sa cea mai arhaică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și un duș cu apă noroioasă, adusă direct din râul San Pedro. De cum închise metisul ușa în spatele lui, lăsându-l „instalat“, încercă o uitată senzație de neliniște ce-l chinuia din nou. Mirosul dens al tropicului era diferit, închis acolo, prizonier între pereții coșcoviți și cenușii; căldura umedă devenea apăsătoare, îmbibând trupul într-o sudoare ce părea că ia naștere chiar din oase, iar de la parter venea hărmălaia dezacordată a unei cumbia monotone și obsedante, cu vorbe porcoase și instrumentație ordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cetățean. Așa-i că pînă și frazele mele Îți par sloganuri? Dar acest proces are și reversul lui. Concomitent se naște și dependența tiranică a cetățeanului față de acest bun, de obiectul patrie. Oamenii devin astfel nu doar slujitorii, ci chiar prizonierii ei. În numele acestei posesii sînt transformați Într-un fel de iobagi legați de moșie, de unde derivă supunerea, compromisul, frica. Suportă toate chinurile posibile, dar tremură la gîndul că cineva le-ar putea răpi țara, singura avere! Așa proliferează xenofobia: Străinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
astfel. Acum era Întuneric, și tarabagiii se pregăteau să plece. Grăsana se Îndreptă spre ieșire, ținînd În brațe un corset neîmpachetat (se făcea economie de hîrtie). Arthur Rowe rupse În sfîrșit tăcerea: — Vă mulțumesc! Vă mulțumesc foarte mult! Se simțea prizonierul oamenilor ce-l Înconjurau și se Întreba dacă vreunul dintre ei se va da În lături și-l va lăsa să treacă. Pastorul fu acela care se dădu la o parte, apucîndu-l de braț cu blîndețe. — Bun băiat, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trebuie revolverul? — Vreau să fug mai departe, răspunse el, și adăugă cu voce joasă: Nu vreau să fiu torturat. Și se aplecă puțin, iar oglinda din spatele lui reflectă o buclă de păr pe care Hilfe n-o netezise. — La noi, prizonierii nu-s torturați. Nu?! se miră Hilfe. Crezi Într-adevăr? Vă Închipuiți că vă deosebiți atît de mult de noi? — Da. — Nu cred În deosebirea asta. Doar știu cum Îi tratăm noi pe spioni... Au să creadă că mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pus pe un scaun și m-au legat de el. După aceea, îmi băgau în gură tot felul de fructe. Deodată, o bombă acadea se izbi de perete, iar soldații din turtă dulce voiau să mă ia din nou că prizonier. Atunci mi-au cerut să spun cu voce tare că dulciurile și fructele sunt egale în bunătate și că nu le prefer pe unele mai mult decât pe altele. Am zis ce mi-au cerut și cu aceste cuvinte războiul
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
drepturile. Acest interminabil ocol are și unele virtuți. Asemenea celui trezit după o comă Îndelungată, care l-a privat de aflarea veștilor bune, dar și de șocul catastrofelor ori al morții celor apropiați, n-ați trăit orele de spaimă ale prizonierilor aflați la etajul cu restaurante din mallul roman, când televizorul a Început să difuzeze un film cu biografia Comandantului T., În care rolul Unicului era interpretat de un model ceva mai nou de VW, Întinerit discret printr-un facelift care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-se reciproc pentru a se reduce la tăcere. Ca un făcut, tocmai când Iubitorii de Mașini Își efectuau exercițiile de concentrare, militarii Începeau antrenamentele de anduranță, cum ar fi rezistența la tortura unui tonomat care l-ar fi silit pe prizonier să asculte la nesfârșit, cu sonorul dat la maximum, hiturile anilor ’80. Nici ceilalți n-au rămas datori. Exact când Înaltul Comandament Militar stabilea datele esențiale ale atacului plănuit pentru ora 01.04, Isabella și cohorta ei au apărut, ținând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
intervină cu letconul În caz de defecțiune; cu toate acestea, funcționarea ansamblului s-a dovedit mereu fără cusur, lucru de mirare pentru un produs Microsoft, după cum anunțau siglele aflate la tot pasul. Noi, dependenții de sexul virtual, nu eram singurii prizonieri de-acolo. Camera noastră era doar una dintre cele câteva Încăperi identice situate la marginea unui coridor care se răsucea plictisit În jurul unei săli de formă pătrată, unde se aflau dușurile. Peste tot domnea aceeași obsesie bolnăvicioasă pentru simetrie, un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ușa se deschidea brusc, o dată pe zi, la momente parcă de ea alese, și rămânea așa timp de o oră, Încât puteam să ieșim pe coridor și să vedem ce se Întâmpla În camerele ală turate, unde se găseau alți prizonieri. Niciodată două uși n-au stat deschise În același timp, astfel Încât să ne putem Întâlni cu vecinii. Niciodată n-am putut să comunicăm, cei din afară cu cei dinăuntru, pentru că unii priveau de pe coridor fără a putea da de veste
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Albe studia asiduu regulile jocului de soccer, astfel Încât putea fi auzit din când În când răcnind cât Îl țineau plămânii Touchdown! la câte-un fault În careu. De altfel, fostul pasager al lui Air Force One era printre cei mai activi prizonieri, având dese inițiative organizatorice, cum ar fi invadarea celor aflați În saloanele alăturate (operațiune total inutilă, deoarece, așa cum s-a arătat, nu aveam cum să pătrundem), iar apoi ajutorarea lor prin constituirea unui fond monetar din care, cu o dobândă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
una lângă cealaltă În parc. Nu simți ce ni se-ntâmplă? Asemenea memoriei, după o perioadă atât de lungă de timp, sentimentele ies și ele din garanție, iar atunci cel de lângă tine Îți devine nu străin, nici dușman, ci un prizonier prins În același lanț, pe care ajungi să-l detești. Édouard și-a dat seama că singurul mod de-a rămâne Împreună, păstrând măcar ceva din viața noastră, era să plece. Iar eu, dacă mai aștept ceva de la viața asta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am reuși să-l facem, la distanță de numai un zid, un cuvînt, o ușă, dacă am reuși să-l găsim, să-l rostim, s-o deschidem - și sîntem hăituiți de propria noastră furie și sfîșiați de propria noastră foame, prizonieri Între zidurile de fier, inexpugnabile, ale propriei noastre singurătăți. A fi uriaș, a fi una din ființele legendare, de trei kilometri Înălțime, din poveștile de odinioară - asta e altceva. Căci uriașul trăiește În lumea sa și nu-și dorește alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
i se Închide În față, este o făptură a pămîntului, mai pămînteană prin Însăși excluderea sa. Un om Înalt n-ar putea evada din viață sau din lume nici dacă ar vrea: este În același timp surghiunit de viață și prizonier al vieții; oriunde se duce, viața Îl ajunge și-l trage către sine nelăsîndu-l să plece. Iar În cele din urmă descoperă adevărul afirmației amare a lui Ernest Renan - că singurul lucru care ne poate da imaginea infinitului este măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se puneau mari probleme, fiindcă era clar, chiar și pentru neinițiați, că drept de vot aveau, exclusiv, bărbații rămași cu capul la locul lui, călare pe calul propriu și bineînțeles, în tabăra învingătorului. In privința Convenției de la Geneva, privind protecția prizonierilor, menționăm cu precizie, că pe vremea aia, în lupta politică nu se luau prizonieri, decât pentru a fi răscumpărați pe bani grei, necesari pentru trezoreria partidului domnitorului sau, adeseori spânzurați la prima mare sărbătoare cu cruce roșie, când trebuiau răscumpărate
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vot aveau, exclusiv, bărbații rămași cu capul la locul lui, călare pe calul propriu și bineînțeles, în tabăra învingătorului. In privința Convenției de la Geneva, privind protecția prizonierilor, menționăm cu precizie, că pe vremea aia, în lupta politică nu se luau prizonieri, decât pentru a fi răscumpărați pe bani grei, necesari pentru trezoreria partidului domnitorului sau, adeseori spânzurați la prima mare sărbătoare cu cruce roșie, când trebuiau răscumpărate păcatele domnești prin jertfe curat creștinești. Băsescu, pe lângă cele șapte pagini din cartea Levantul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
neam de neamț încăpățânat, tot nu și nu, chiar dacă-i fluturau pistoalele pe la tâmplă. La care comuniștii cei răi, i-au șoptit o grozăvie regelui, că dețin vreo 1000 de viitori membri PDL, împreună cu viitorul președinte a României din 2011, prizonieri în pivnițe. Cărora, dacă regele nu abdică, le vor da drumul pe nemâncate în butoaiele cu zaibăr începând cu șeful lor, junele pe atunci Băsescu. Regele, tot nu a zis, da. La care comuniștii cei groaznici, l-au băgat cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]