11,679 matches
-
a Încăierărilor sîngeroase, a pămîntului sălbatic și aspru. Bărbatul zăcea pe spate, nemișcat și dur ca o stîncă, cu ochii Închiși, cu trăsăturile Înțepenite În Încremenirea de nepătruns a morții. Încă trăia, dar Într-o parte avea tîmpla zdrobită - o rană oribilă, deschisă, pe care o căpătase pe cînd hoinărea prin clădire beat și aproape orbit de alcoolul ieftin, sau „poșirca“ pe care o băuse, după care se prăbușise peste un maldăr de bare de fier și-și strivise capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aproape orbit de alcoolul ieftin, sau „poșirca“ pe care o băuse, după care se prăbușise peste un maldăr de bare de fier și-și strivise capul de ele. Pata neagră se prelinsese În jos pe față și pe pămînt, dar rana nu mai sîngera decît puțin, iar În aerul Înghețat sîngele se Închega repede. Cămașa zdrențuită a bărbatului fusese sfîșiată, iar pieptul vînjos i se bomba cuprins de aceeași Încremenire de nepătruns. Nici o mișcare nu arăta că Încă mai respiră: zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este temnița caraghioasă a omului, Îndură și-l Însoțește pretutindeni În drumurile sale nebune și fioroase și-l slujește cu credință ca nici un alt prieten, și rabdă jignirile și insultele pe care i le aruncă oamenii, furia, patima, istovirea brutală, rănile, bolile și durerile, abuzurile lăcomiei stăpînului său, iar, În cele din urmă, sfîșiat, rănit, Înjosit, terfelit și abrutizat de lipsa de cumpătare a stăpînului său, rămîne totuși alături de el, indivizibil ca Însăși umbra lui, statornic pînă-n ultima clipă - un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a zis și s-a uitat la mine - „i-oi fi cunoscut Într-o altă viață, cum se zice, Într-o altă Încarnare“. M-am uitat drept În ochii lui: „Da“ - am zis - „chiar așa e, ai pus degetul pe rană. Chiar așa e, nu ține de lumea asta“ - și s-a uitat la mine și, drept să-ți spun, a Încremenit. Da, și peste mulți ani, În timpul răscoalei lui Boxer, n-a venit acasă Într-o zi Înfierbîntat de veștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
domnului binecuvântat!” (v. 21). Până aici, este înduioșător cum a procedat moșneagul cel ferm. Dar Satan credeți să s-a dat bătut? Unul din atuurile sale, se știe că este perseverența. Foarte curând, nefericitul Iov a descoperit pe trupul său răni purulente, răspândite din talpa picioarelor până în creștetul capului. Stătea cât este ziulica de lungă, așezat pe o grămadă de gunoi și își curăța cu un ciob de oală puroiul care se scurgea din rănile sale deschise. Și parcă asta nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Iov a descoperit pe trupul său răni purulente, răspândite din talpa picioarelor până în creștetul capului. Stătea cât este ziulica de lungă, așezat pe o grămadă de gunoi și își curăța cu un ciob de oală puroiul care se scurgea din rănile sale deschise. Și parcă asta nu îi era de ajuns, nevastă-sa care de fapt îi spărsese oala în cap, pentru a-i procura cioburile necesare, îl toca la cap și îl ocăra continuu. Se pare că istețul Satan l-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
firesc. Fiecare scaiete era îmbrobonat de rouă și fiecare spin. Nările îi erau invadate de mirosul reavăn al libertății. Deși beat de triumf, Leonard nu uita de beția de sânge. Strânse un pumn de țărână și-l presără peste roșul rănilor, astupând goliciunea cărnii. Se pregăti apoi să îngroape morții, când sirena dinspre ateliere îi inundă auzul. Fir-ar! acum i se lămuri retragerea lașă a inamicului. Pasămite ăștia știuseră că el oricum trebuie să fie la 7 la lucru. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sicriu negru, lucios, care se deplasă repede spre camera din mijloc. Cornel albi instantaneu, dar taică-său, de pe patul de suferință, îi dădu ghes să mai povestească. Zadarnic însă... Ne-am înțeles să-l ridicăm pe Bunic din pat. Făcuse răni pe spate și pe picioare de cât zăcuse în spital. Bătrânul deșirat fu luat ușurel de subțiori și așezat în fund. Nu-i mai funcționau rinichii cum trebuie, uremia era ridicată. Dar preotul nu renunțase încă. Ne-am propus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
funcționau rinichii cum trebuie, uremia era ridicată. Dar preotul nu renunțase încă. Ne-am propus să-i schimbăm pijamaua transpirată și, după ce l-am lăsat fără bluză și pantaloni, numai în chiloți, îl săltarăm în picioare. Sângele țâșni prin toate rănile, șiroaiele curgeau de-a lungul corpului. Un Hristos răstignit pe fiul și nepotul său. Bunica izbucni în plâns. Abătut, am pornit către casa bunicului din partea maică-mii. Locuia într-un apartament de trei camere împreună cu soră-mea mai mare, Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din moment ce nu mă vedea... După ce lumea de la pomană se sătură de râs, le-am povestit cum i se făcuse rău Bunicului nu mai departe de două săptămâni în urmă: gemea și scrâșnea din dinți. Cred că îl dureau rinichii, iar rănile de picioare începuseră să-i sângereze. Bunica m-a chemat alarmată. Eram numai noi trei în casă. Am venit într-o suflare și am încercat să-i masez mâinile și gâtul. Dar exact atunci o luară durerile și pe Bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Gheorghiță, nici nu ești rănit grav! Băiatu’ ăla, abia trecuse de 19 ani, dar În situația În care se afla părea un țânc de 14 ani speriat că și-a pierdut vacile și o să fie bătut măr de ta-su. Rana lui era la gât, una dintre cele mai periculoase răni, tovarășe director, puțini scapă și nici băiatu’ ăla n-a scăpat, am auzit a doua zi că a murit. Da’ io un lucru n-am Înțeles: băiatu’ zicea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de 19 ani, dar În situația În care se afla părea un țânc de 14 ani speriat că și-a pierdut vacile și o să fie bătut măr de ta-su. Rana lui era la gât, una dintre cele mai periculoase răni, tovarășe director, puțini scapă și nici băiatu’ ăla n-a scăpat, am auzit a doua zi că a murit. Da’ io un lucru n-am Înțeles: băiatu’ zicea că nu-l doare rana și sergentu’ Îi tot zicea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la gât, una dintre cele mai periculoase răni, tovarășe director, puțini scapă și nici băiatu’ ăla n-a scăpat, am auzit a doua zi că a murit. Da’ io un lucru n-am Înțeles: băiatu’ zicea că nu-l doare rana și sergentu’ Îi tot zicea că nu-i o rană gravă; de unde știa el c-o să moară? Io cred că există așa, o certitudine pe care nu ți-o ia nimeni și nici să ți-o dea altcineva nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
puțini scapă și nici băiatu’ ăla n-a scăpat, am auzit a doua zi că a murit. Da’ io un lucru n-am Înțeles: băiatu’ zicea că nu-l doare rana și sergentu’ Îi tot zicea că nu-i o rană gravă; de unde știa el c-o să moară? Io cred că există așa, o certitudine pe care nu ți-o ia nimeni și nici să ți-o dea altcineva nu se poate. Dacă cineva Îmi spune: “În trei zile mori“ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acum și aici pe prispă și acolo la școală. De asta acolo-i școală și aici e casa mea. Ana a presupus atunci că bătrânului i se Întâmplaseră lucruri prea dureroase și că el nu voia să deschidă, povestind, acele răni. — Ba, din contra, domnișoară. Eu dacă mă sforțez să-ți povestesc dumitale cum a fost, abia așa oi uita tot ce-a fost. Pentru că pe urmă am să țiu minte numai povestea aia de ți-am spus-o și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
oasele trupului / i le simțeam boltindu-se ca un paraclis. / muzica și mirosul lor. alt fel de întuneric. Omniprezența sacrului, între viață și noaptea care vine curând. găsindu-ne încălțați în bocancii de drum, este certificată, între altele, ca o rană înjunghiată, un buric triunghiular pe cer, de inconsistența vizibilă în umbrele noastre care, la rându-le, se vor reazem, într-o veșnică sală de așteptare. Ca și Lucian Blaga, amintit mai sus, Paul Aretzu își îndreaptă credința spre făurirea vieții
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
frați de cruce și-mi umplu oasele / cu lopeți de pământ până când vor uita dulcea melancolie a cărnii). O subtilă dorință de dezmărginire determină invocarea lui Iisus (al cărui nume e scris tot cu inițială mică) spre a-și uni rănile, încât suferințele omului să fie un mărunțiș sau o nouă naștere ce nu va cunoaște durerea, fiindcă, preocupat până la obsesie de bătrânețe, el îi constată și-i analizează simptomele, manifestările, efectele, forța de a metamorfoza ființa: Cum le mai schimbă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aforistic, trăirile: Iată, florile tăiate mor, cele rupte se regenerează, prind rădăcini. Moartea e naturală, uciderea, nu; Taina e-n cele ce curg, pentru că are de la început convingerea că e un păpușar undeva care ne joacă zilele ca pe niște răni care se-nchid afară și se deschid înăuntru. O soluție la toate ar putea fi uitarea, fiindcă infernul înseamnă să nu uiți, dar poemele-confesiune ale lui Florin Dochia demonstrează contrariul: că uitarea ar fi de rău augur, fiindcă nu e
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
context, e prezentă și reiterarea sacrificiului christic, dar aluziv, amplificând, de asemenea, imaginea iubirii ca sentiment nepereche, cu obârșie demiurgică: Culorile de fulgere se aprind / Curgând pe noi prin cuiele de miere...; De cât am mers cu spinii toți în rană / Zăpezile sunt roșii de atâta coborât...; ...se odihnește fulgeru-n granit / Adumbrind răpita spinilor coroană. Legată de dragoste este și obsesia zidirii - Mitropolii de iarbă vor răsări deodată / Din trupurile noastre secundelor ce mor...; Se subțiază varul sub caldă umbra ta
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
toamna, cu trecerea timpului, o nostalgie, mergând până la tristețe incurabilă, venind de demult, învăluie totul: Tristeți din alte veacuri m-așteaptă-n priveghere...; Nisipul mort deasupra mării / Într-o clepsidră se ntrupează. / Se-aud cum curg prin îngeri norii / Și un templu rana-ntemeiază, iar Trecutu-i greu ca lutul din trupul altui ieri. Începând din titlul volumului și continuând în aproape toate sonetele, zăpada e o prezență constantă, cu multiple conotații - Zăpezi incendiate de gura ta-n săruturi / Sub pleoape mi se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
adună ca-n ziua cea dintâi...; Zăpada buzei, iată, închisă-n așteptare / Sub candela-mplinirii va încolți sfios...; Zăpada caldă gata să-și reia fiorul / Se aprinde-n pleoape la-nceput de veac...; Zăpezile stelare ne-mbracă-n așteptări; Incendiază rana zăpezile stelare...; De-un timp zăpada, iată, ia foc în calendare / Nisipul în clepsidră-i de miere și absint...; Zăpada pleoapei e de-acum nuntire...; Păcatul nins îți tremură-n priviri... - cu trimitere la stări de spirit, sentimente, martoră, și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
echilibru frenetic, fiind compus din bile și cuburi / linii și plane / gesturi arhitectonice ale celor trei timpuri obiective, așa încât, deși textele par a proclama o libertate aproape totală în abordarea lumii, o geometrie ostentativă - chiar și visul are geometria lui: rana deschisă a UNUI ochi săpat în geometria visului din vis! - e suverană inclusiv peste sentimente, nelăsându-le să răzbată din fieful lor decât pe cele negative, care stimulează starea de încordare amintită, la aceasta contribuind și revolta creată de gravul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu marele poet ale cărui opere sunt amintite mai sus, care, la rându-i, mărturisea, legat de limbajul artistic pe care l-a creat: Am căutat cuvinte virginale, cuvinte puturoase, cuvinte cu râie: le-am excitat aroma, le-am avivat rănile cu sticlă pisată și le-am infectat pe unele complet; și, cum de la azur e o distanță directă, o corespondență, am făcut pe cale artificială și cuvinte oglinditoare sau străvezii și am ținut să intre în lumina lor eterogenul, ca într-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poet, acesta este paradisul pierdut, către care gândul îi călătorește perpetuu, firele incalculabile care îl leagă de sat nedându-i răgazul de a se împăca pe deplin cu orice alt loc prin care și poartă pașii sau doar gândurile, fiindcă rana desprinderii de primul este nevindecabilă. De aceea, își proclamă statutul de căutător neliniștit a ceva ce știe că nu va regăsi nicicând: Neundele îmi bântuie făptura. Iar salvarea aproximativă o poate afla doar în cuvinte: Sunt beat de-atâta dor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
motive literare ale memoriei / conștiinței efemerului care nu se uită și, mai ales, pe care nu le uită cel care se simte cu pete de cer înăuntru-mi // pete de verb deasupra-mi, el însuși fiind un punct / atins de răni. În vecinătatea semantică a acestora, este situat aparentul hazard, coroborat cu imposibilitatea ieșirii din destin, prin care se subliniază dramatismul condiției umane, temă eternă a literaturilor lumii: goluri care se suprapun - / zaruri / căzute sub cruce... Mai mult, nu doar că
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]