10,690 matches
-
posibilă datorită donațiilor familiei acestuia. Tot familia sa a contribuit din plin la recrearea atmosferei de odinioară în care Gabriel Popescu a creat și trăit. Casă a fost finalizată în 1905, după planurile arhitectului A. Clavel, realizate în concordanță cu schițele și dorințele artistului. Clădirea are, la etaj, două camere - una deosebit de spațioasa, destinată atelierului de gravura, care este prevăzută cu un luminator, iar cealaltă - dormitorul, complet utilat, în care se află o serie de obiecte de uz casnic (lămpi, căni
Casa - Atelier „Gabriel Popescu” () [Corola-website/Science/331334_a_332663]
-
Câmpia Transilvaniei”, organizată în 1991 în opt săli ale cădirii, prezintă cele mai reprezentative exponate ale muzeului, ilustrând meșteșuguri și ocupații ale zonei, obiecte aparținând artei populare, ceramică mobilier, port popular și textile. Arhiva etnografică conține materiale multimedia, relevee, fotografii, schițe, desene din domeniul ocupațiilor și obiceiurilor zonei reprezentate.
Muzeul Etnografic din Reghin () [Corola-website/Science/331357_a_332686]
-
Conu Leonida față cu reacțiunea” (1880), „O scrisoare pierdută” (1884), „D-ale carnavalului” (1885) și drama „Năpasta” (1890), fiind publicate într-o perioadă relativ scurtă. Începând cu anul 1897, Caragiale va „trăda” teatrul și va publica proză scurtă, volume de schițe și nuvele: „Schițe” (1897), „Momente” (1901), „Momente, schițe, amintiri” (1910) și „Schițe nouă”(1910), în care abordează un comic satiric. Unele dintre nuvele se află la confluența comicului cu tragicul („Două loturi”, „Cănuță, om sucit”), iar altele, deși psihologice, sunt
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
cu reacțiunea” (1880), „O scrisoare pierdută” (1884), „D-ale carnavalului” (1885) și drama „Năpasta” (1890), fiind publicate într-o perioadă relativ scurtă. Începând cu anul 1897, Caragiale va „trăda” teatrul și va publica proză scurtă, volume de schițe și nuvele: „Schițe” (1897), „Momente” (1901), „Momente, schițe, amintiri” (1910) și „Schițe nouă”(1910), în care abordează un comic satiric. Unele dintre nuvele se află la confluența comicului cu tragicul („Două loturi”, „Cănuță, om sucit”), iar altele, deși psihologice, sunt influențate de naturalism
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
pierdută” (1884), „D-ale carnavalului” (1885) și drama „Năpasta” (1890), fiind publicate într-o perioadă relativ scurtă. Începând cu anul 1897, Caragiale va „trăda” teatrul și va publica proză scurtă, volume de schițe și nuvele: „Schițe” (1897), „Momente” (1901), „Momente, schițe, amintiri” (1910) și „Schițe nouă”(1910), în care abordează un comic satiric. Unele dintre nuvele se află la confluența comicului cu tragicul („Două loturi”, „Cănuță, om sucit”), iar altele, deși psihologice, sunt influențate de naturalism („În vreme de război”, „Păcat
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
carnavalului” (1885) și drama „Năpasta” (1890), fiind publicate într-o perioadă relativ scurtă. Începând cu anul 1897, Caragiale va „trăda” teatrul și va publica proză scurtă, volume de schițe și nuvele: „Schițe” (1897), „Momente” (1901), „Momente, schițe, amintiri” (1910) și „Schițe nouă”(1910), în care abordează un comic satiric. Unele dintre nuvele se află la confluența comicului cu tragicul („Două loturi”, „Cănuță, om sucit”), iar altele, deși psihologice, sunt influențate de naturalism („În vreme de război”, „Păcat”, „O făclie de Paște
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
secție de arheologie, o încăpere destinată personalităților jimboliene, o sală de ședințe, o cameră tradițională șvăbească și un spațiu destinat expozițiilor. Atelierul pictorului a rămas neschimbat și cuprinde, pe lângă obiecte ce au aparținut artistului, 11 lucrări în ulei, acuarele și schițe. Colecția de etnografie cuprinde piese de port popular, mobilier, obiecte de uz casnic specifice populației românești și germane din zonă. Condițiile moderne oferite de muzeu îl fac un loc predilect de organizare a unor expoziții diverse, lansări de carte, simpozioane
Muzeul de Arheologie și Artă Religioasă „Gheorghe Petre” () [Corola-website/Science/331381_a_332710]
-
titlul „Berenice” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. În „Berenice”, Poe a urmat tradițiile populare ale ficțiunii gotice, un gen apreciat de cititorii americani și britanici timp de mai multe decenii. Cu toate acestea, povestirile gotice ale
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
fost reeditată apoi în revista "Arhiva Societății științifice și literare" (anul XVIII, 1907, nr. 10, pp. 428-433), în ziarul "Evenimentul" (anul XVII, 1909, nr. 17, pp. 1-2 și nr. 18, pp. 1-2) și în volumul E.A. Poe, "Prăbușirea Casei Usher. Schițe, nuvele, povestiri" (Editura Univers, București, 1990, pp. 527-531). La reeditarea din 1907, Radu Manoliu a atribuit această traducere lui Mihai Eminescu. Există însă o controversă cu privire la autorul acestei traduceri: Mihai Eminescu, Veronica Micle sau ambii. Cercetătorul Liviu Cotrău presupune că
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, traducerea fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Decizia naratorului de a-și numi fiica Morella implică dorința sa subconștientă ca ea să moară, la fel cum a avut-o și pentru mama ei. Allen Tate a
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Spațiul în care se petrece acțiunea din „William Wilson” este semi-autobiografic și se referă la șederea lui Poe în Anglia pe când era băiat. „Satul înnegurat din Englitera” descris în
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Eseul este important prin faptul că anticipează unele motive generale ale literaturii science fiction moderne. Poe începuse, de asemenea, să creeze o metodă analitică care va fi folosită în
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași; în același volum a fost inclusă și o traducere a versiunii inițiale intitulate „Afacere pierdută”, traducătorul considerând că există diferențe apreciabile între cele două versiuni. La fel ca multe
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
aventură a unui oarecare Hans Pfaall” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Neasemuita aventură a unuia zis Hans Pfaall” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Aventura fără egal a unui oarecare Hans Pfaall” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). „Hans
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
lui Poe, deoarece obsesia detectivului amator pentru demascarea criminalului elimină cea mai mare parte a misterului. Profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga scria că această povestire conține "„o nuanță de critică socială sau morală, o undă de etică și umanism. Chiar într-o schiță în care accentul e pus pe împrejurarea excepțională dusă la extrem, în „Tu ești ucigașul!”, ieșirea cadavrului din cutia desfăcută prin acțiunea unui resort și provocând moartea criminalului are o semnificație de restabilire a balanței etice scoase din echilibru de
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
pentru Literatură Universală din București, pp. 92-101; ea a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Regele Pestă. O povestire conținând o alegorie” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Povestirea începe cu un citat din "Tragedia lui Ferrex și Porrex" de Thomas Sackville, Baron Buckhurst: „Zeii rabdă și îngăduie regilor ceea ce detestă în viața gloatei”. Potrivit lui Charles Baudelaire
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
din România antebelică plină de oameni lacomi, parveniți și depravați, precum și de agenți electorali vulgari, măcinați de invidie și de ambiții criminale. Henri Stahl era un bun cunoscător al moravurilor politice ale vremii sale, lăsând moștenire un volum de înțepătoare "Schițe parlamentare". Talentul său polemic apare și în "Un român în Lună", în care autorul critică sistemul politic corupt și demagogic al României și lansează atacuri ascuțite la adresa elitei politico-sociale aflate la conducerea țării. Pământul este considerat de autor ca fiind
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Joseph Von Führich s-a născut în orașul Kratzau din Boemia în data de 9 februarie 1800. El a fost profund impresionat de picturile care împodobeau capelele din țara sa. Prima încercare de a realiza o compoziție a fost o schiță a Nașterii Domnului cu ocazia Crăciunului pe care a făcut-o în casa unde locuia cu părinții săi. Führich a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase de la Praga. Primele surse de inspirație pe care Führich le-a avut, au fost
Joseph von Führich () [Corola-website/Science/335270_a_336599]
-
lacurile și Natron și fac escală de alimentare la Dodoma, unde sunt ajunși din urmă de Caspareuthus, care făcuse escală la Moshi. Spre Mbeya trebuie să zboare după busolă și să treacă printr-o trecătoare muntoasă. Caspareuthus le face o schiță pe o carte de vizită, dar pe traseu au norocul să ajungă la trecătoare simultan, astfel că "Atalanta" sevește drept ghid. La 21 aprilie decolează din Mbeya și intenționează să zboare spre Mpika, dar un cap compas greșit îi fac
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
realizat seria de volume "Izvoare ale muzicii românești." "Opereta - Ghid" (în colaborare cu Miltiade Păun). București, Edit. Muzicală, 1969 "Prolegomene bizantine I. Muzică bizantină în manuscrise și carte veche românească". București, Edit. Muzicală, 1985 "Muzica bizantină în evul mediu românesc. Schița unei eventuale istorii a acestei străvechi arte", București, Edit. Academiei Române, 1995 (în Memoriile Comisiei de Folclor. Tom VI) "Muzica bizantină în spațiul cultural românesc", București, Edit. Muzicală, 1996 "Catalogul creatiei muzicale a lui Evstatie Protopsaltul Putnei". [Melos]. Îngrijitor de ediție
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
1. Încredere 2. Florile dansatoare 3. Călăul 4. Straturi mai adânci 5. Ruptura 6. Vijelie 7. Pătrundere 8. Vechime nouă 9. Oraș în așteptare 10. Ultima ploaie 11. Potopul florilor 12. Ken OVA-uri: 1. Jack 2. Pinto Episoade: 1. Schiță nefinisată 2. Proiect 3. Lucru la oase 4. Pune carne 5. Construiește picioare 6. Față în față 7. Articulație 8. Păr zburlit 9. Pictură sângeroasă 10. Ochi de sticlă 11. Machiaj 12. Îndură singur OVA-uri: 1. Celălalt Episoade: 1
Lista episoadelor din anime-uri () [Corola-website/Science/335644_a_336973]
-
vest, a trăit începând cu 1944 în Austria și s'a stabilit în final în 1954 că grafician și pictor liber profesionist în Germania. În centrul manierei de creație a lui Fritz Kimm, marcată de expresionismul maghiar, stă desenul. Prin schițe de mare virtuozitate a reprezentat atât Carpații cât și traiul și munca țăranului încadrat în peisaj, în scene cu efect foarte spontan și expresiv. A desvoltat o armonie proprie expresionista a liniilor. În imaginile numeroaselor sale desene și opere grafice
Fritz Kimm () [Corola-website/Science/335738_a_337067]
-
prezentare generală a județului Bacău, „Județul Bacău - istorie și actualitate”, în care regăsim monografiile tuturor localităților si a celor mai importante intreprinderi, instituții și organizații băcăuane. În cea de a doua, regăsim județul Bacău evocat printr-un veritabil dicționar de schițe biografice ale personalităților considerate reprezentative.
Emilian Drehuță () [Corola-website/Science/335744_a_337073]
-
oferi Marinei o rachetă de croazieră sigură pe care o putea lansa de pe nave. Procedeul dezvoltării a început cu o aprobare din partea Marinei SUA în septembrie 1946. După „formularea unor obiective legate de performanță, și a unor posibile începuturi de schițe”, designerii s-au stabilit asupra încercării de a monta o rachetă de croazieră de 16.000 kg propulsată cu motoare statoreactoare pe rachete de rapel cu combustibil solid care ar fi putut transporta racheta 3700 km la Mach 1,6
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
Werther de Goethe (1896), de asemenea a tradus pentru aceasta și pentru alte edituri cărți de Maupassant(„Pe apă”), Alexandre Dumas fiul(„Ilka și alte povestiri”), Jules Lemaître („Studii și portrete literare”), Ouida(„Doamna marchiză și alte nuvele”),Jan Neruda („Schițe și tablouri”), Dostoievski („Un roman in nouă scrisori”) , Lev Tolstoi („Nuvele și povestiri populare”), Korolenko („Nuvele siberiene”) Georg Brandes („Oameni și scrieri”), Ibsen(„Liga tinerimii”) , Jens Peter Jacobsen („Șase nuvele”), Björnson („Nuvele țărănești”), Bret Hart („Schițe din California”) , Aleksander Świętochowski
Iosif Hussar () [Corola-website/Science/332602_a_333931]