11,710 matches
-
din piesă : „CHERINTOS cu răceală : Omul e singur, deosebit de ceilalți. ISUS : Da, și iubirea ta e aceea a unui om care ține la singurătate. Iubirea care ne va mântui trebuie să fie altfel, trebuie să fie o iubire în care singurătĂțile să se piardă, așa cum s-a pierdut sin‑ gurătatea lui Dumnezeu atunci când, din iubire, a creat omul“ (p. 81). Nu doar că sună cât se poate de creștin, ci sună a piesă de citit, e greu de înțeles de ce a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de Liviu Rusu, „Schitul Zamostea (17221783) de prof. Erast Hostiuc, „Bucovinism și românism”, de Mihail Cungrea, „Secolul unității naționale”, de L.Tară, „Pe marginea școalei primare din Bucovina” de Pompei Atanasiu. Era publicată și proză literară: Mitul de Cicerone Mucenic, Singurătate, de Mircea Străinul, dar și multă poezie semnată de George Drumar, Teofil Lianu, Octav Sargețiu, Marin Dogaru, George Chlopină, Neculai Pavel ș.a. Apăreau portrete ale unor luptători pentru cauza românilor, cum era Dionisie Bejan, președintele Societății pentru cultură și literatura
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
altfel, oportunistul și-a pierdut timpul, pentru a trăi în clipe succesive, fiecare clipă constituindu-se într-o monadă fără viitor). În al doilea rînd și lucrul acesta mi se pare și mai greu de îndurat -, oportuniștii trăiesc într-o singurătate uluitoare. Și, mai ales, o singurătate deosebită. A nu se confunda singurătatea esențială (ca o muzică a existenței), cu singurătatea oportuniștilor, care e una spectrală. Și spectru la spectru trage. Iată de ce ca să vă răspund Eugen Simion caută "alianța" cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru a trăi în clipe succesive, fiecare clipă constituindu-se într-o monadă fără viitor). În al doilea rînd și lucrul acesta mi se pare și mai greu de îndurat -, oportuniștii trăiesc într-o singurătate uluitoare. Și, mai ales, o singurătate deosebită. A nu se confunda singurătatea esențială (ca o muzică a existenței), cu singurătatea oportuniștilor, care e una spectrală. Și spectru la spectru trage. Iată de ce ca să vă răspund Eugen Simion caută "alianța" cu Adrian Păunescu, iar Marin Sorescu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fiecare clipă constituindu-se într-o monadă fără viitor). În al doilea rînd și lucrul acesta mi se pare și mai greu de îndurat -, oportuniștii trăiesc într-o singurătate uluitoare. Și, mai ales, o singurătate deosebită. A nu se confunda singurătatea esențială (ca o muzică a existenței), cu singurătatea oportuniștilor, care e una spectrală. Și spectru la spectru trage. Iată de ce ca să vă răspund Eugen Simion caută "alianța" cu Adrian Păunescu, iar Marin Sorescu pe aceea cu Grigore Vieru. Din singurătatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
viitor). În al doilea rînd și lucrul acesta mi se pare și mai greu de îndurat -, oportuniștii trăiesc într-o singurătate uluitoare. Și, mai ales, o singurătate deosebită. A nu se confunda singurătatea esențială (ca o muzică a existenței), cu singurătatea oportuniștilor, care e una spectrală. Și spectru la spectru trage. Iată de ce ca să vă răspund Eugen Simion caută "alianța" cu Adrian Păunescu, iar Marin Sorescu pe aceea cu Grigore Vieru. Din singurătatea lor fără orizont, ca să poată spune "noi", un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
singurătatea esențială (ca o muzică a existenței), cu singurătatea oportuniștilor, care e una spectrală. Și spectru la spectru trage. Iată de ce ca să vă răspund Eugen Simion caută "alianța" cu Adrian Păunescu, iar Marin Sorescu pe aceea cu Grigore Vieru. Din singurătatea lor fără orizont, ca să poată spune "noi", un intelectual ca Eugen Simion are nevoie de fantasma obscenă a lui Adrian Păunescu, iar un Marin Sorescu se înhăitează cu un rîmător circumstanțial ca Grigore Vieru. Și așa mai departe". Tot aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Costinaș, ziarist mort în condiții la fel de neelucidate ca și luptătorii din munți, scria: "Să nu uităm, în decembrie 1989, Timișoara a fost aproape șase zile singură, dar formidabila sete de libertate a învins sentimentul apăsător iscat de o asemenea nemaitrăită singurătate, atunci ne-am mîntuit de frică. O miraculoasă solidaritate a luat locul ezitărilor, apatiei și lașității. Disperarea s-a metamorfozat în curaj, curaj dus pînă la uitarea de sine, atunci am devenit temerari: noi sîntem poporul, scandau demonstranții, un slogan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în oraș, iar cafelele și ceaiurile de dimineață erau savuroase, alături de câțiva biscuiței de casă, din care Cristi ciugulea în grădina casei, povestind cu tanti Apostolescu ultimele succese. Zilele cu ghionturile stomacului tot mai puternice se ter- minaseră. Nopțile de singurătate și de frig se terminaseră, iar somnul venea peste oboseala lui cu vise mărețe despre glorie și despre cum lumea are să se schimbe din temelii și are să fie mai bună ascultându-i vocea caldă. Diminețile nu mai erau uscate, ci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
colț întunecos, pe unde Dumnezeu nu a mai trecut de mult, cum sunt atâtea astfel de locuri uitate în lume, cuiva îi este foame și cuiva îi este frig. Cineva se roagă pentru ziua de mâine și altcineva moare în singurătate. Cineva fură o pâine, iar cineva plânge de o durere numai de el știută. Undeva răul își face de cap, jucându-se cu destinele oamenilor, luându-le mințile și otră- vindu-le sufletele. Undeva dreptatea și lumina sunt doar pilde auzite
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nici să te lași doar pe mâna uneia. Inima ta e plină de dragoste și bunătate, eu o cunosc mai bine ca nimeni altul, dar în același timp e plină de spaimă. — Ce spaimă ? — Toată fuga asta a ta de singurătate, de stabilitate, dorința asta de aventură continuă, toate pornesc de la taică-tău. — Ei, mamă, cum poți să spui asta ? — Ei, uite, pot s-o spun prea bine. Pentru că am văzut, Cristiane, eram acolo. Pițu era mic, abia învăța ce-i
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
conturile de la Columbia blocate, ce-i drept, și o perioadă bună în care nu își va mai permite să se distreze fără să se uite la bani, așa cum obișnuise tot timpul să facă. Dar nu asta îl va irita, ci singurătatea. Dezamăgirea de a nu își găsi pe cineva cu care să-și împartă până și cele mai mici bucurii la cei puțin peste treizeci de ani împliniți începe să-și spună cuvântul. Aventurile îl secătuiesc din ce în ce mai mult de energie și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
poate șopti cele mai ascunse secrete și împărtăși cele mai adânci sentimente. Degeaba încearcă să le afle poveștile și visurile, în loc de cuvinte primește mângâieri și atingeri erotice, care îl macină, în loc să-l mai bucure, ca altădată. Este din ce în ce mai speriat de singurătate, și nu doar legat de femei, ci și de faptul că toți îi stau aproape doar pentru a profita de pe urma sufletului său bun și a dării de mână. Lecția de la Jilava i-a fost învățătură de minte ; atunci a văzut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cui să-i pese ? Un bețiv, unde credea că va ajunge ? Un desfrânat, un petrecăreț fără limite, să -i fie învățătură de minte ! Altele erau problemele lumii, mai importante decât destinul unei vedete ce părea tot mai depășită. În nebunia singurătății sale, de care tot timpul i-a fost cea mai mare teamă, doar demoni și fantome au venit, care să-l dărâme și mai mult. Șoaptele eternului profesor Vrăbiescu nu se opreau, însoțite de un râs isteric și grotesc. „Ți-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de toți. Iar într-un pat din spatele cortului stătea întins, rănit, soldatul Gheorghe Vasile, care îl privește cu lacrimi în ochi și îi șoptește : Haide, Cristi ! Adoarme-ne pe veci cu vocea ta caldă și nu ne lăsa să simțim singurătatea și teama, în chinurile noastre groaznice. Arată -ne dragostea și vocea ta caldă, pe care nu știm dacă o s-o mai auzim vreodată. Spune-ne povești despre iubire și povești despre speranță, spune-ne că va fi bine și vom
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rămânând loiali epocii libertății și a iubirii, privită și acum în istorie drept cea mai frumoasă și mai efervescentă perioadă pe care i-a fost dat acestei țări să o trăiască. Pentru Cristi au urmat ani de boală și de singurătate, în care nimeni nu a crezut că va supraviețui. Primul diagnostic, când în sfârșit a acceptat o radioscopie pulmonară, a fost TBC pulmonar bilateral. După puțin timp, la Moreni, va fi supus unui dublu pneumotorax, unde i se vor secționa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ales” În biroul de conducere al Uniunii și În schimb au fost „aleși” unii eseiști sau vag-filosofi; am Înțeles că cei rămași În țară Își cultivau În continuare relațiile de grup și de solidaritate și, apoi, eu eram obișnuit cu singurătatea. Cea dublă, În cazul meu: cea din țară, acel exil interior pe care l-am produs singur, din proprie voință, protestând contra „Tezelor din iulie - 71”, În fapt Începutul dictaturii personale a lui Ceaușescu, și cea din Germania și Franța
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Iliescu, de care ne ocupăm aici din interese pur psihologice -dar și pentru că, fiind o persoană publică, o putem face! -, propriul său traiect destinal, acel „balans” necruțător care ne apare nu de puține ori În nopți de insomnie, de dureroasă singurătate psihică, Între „ce am făcut” și „ce am fi putut face”! Între posibilitate și realitate! Deoarece, această categorie a „posibilității” de care se ocupă psihologia, dar și matematica, m-a preocupat Întotdeauna și, În cadrul teoriei sau interpretării de față a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sceptici ai celor din jur - nu trebuie să se apropie de aceste idealuri, de aceste „munci herculeene” care sunt cariera și viața unui real artist aproape În orice vremuri ale istoriei umanității. Nebunia, sărăcia insistentă, bolile (profesionale!Ă, ridicolul și singurătatea sunt companionii săi de existență oriunde și În orice sistem. Și și le va Învinge doar - așa cred eu! - dacă va crede inflexibil În capacitatea omului de a „da un alt chip Posibilului”, un dar otrăvit al zeilor, deoarece, ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ieșirea sa din viața parlamentară, de incapacitatea sa de redresare. Pe Corneliu Coposu l-am cunoscut sub dictatură, În casa prietenului meu Alexandru Ivasiuc. Coposu ne-a povestit o seară Întreagă despre „pușcăriile” sale, eroicele sale stratageme de a Învinge singurătatea celulară, barbaria gardienilor etc. În acei ani i-am cunoscut și pe cei doi ardeleni care i s-au alipit imediat după revoluție ajutându-l să refacă partidul lui Maniu - Iftenie Pop și Liviu Petrina, ambii secretari, sub dictatură, la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și imediat spectaculoase, care nu pun, ca să zic așa, În pericol formele acceptate ale normelor și echilibrului social sau specific. Talentele exorbitante, Însă, geniile sunt iute „descifrate” și izolate, Împinse spre auto-destrucție sau spre boli profesionale cum sunt sterilitatea, alcoolismul, singurătatea decimantă, nevrotică, deoarece comunitatea simte foarte bine că aceștia constituie un real pericol pentru adaptarea ei de moment, o adaptare care Îi aduce un anume confort și echilibru În talazurile existenței sociale. Deoarece insul genial este mai mult decât un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zic așa, și mi s-a cuibărit pe undeva, nu foarte departe niciodată, ba, uneori, o descopeream ca o ciupercă parazită, fals umilă, la o subțioară sau târându-se lingușitor pe propria-mi gambă, stângă sau dreaptă, oferindu-mi „darul” singurătății - de care nu aveam prea mare chef! -, dar și pe cel al „realității”. Deoarece, nu-i așa, stimați contemporani, există mai multe realități care o „căptușesc” pe „cea mare”, pe care o simțim ca o imensă mantie; ba, se zice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numit „romantism” sau „pașoptism”; când avem „insolența” să ne „diferențiem” de „mediu” sau de „gloata supusă și cuminte”, va trebui să ne și asumăm această stare de „nebunie”, de „reacție ciudată, atipică”. Și să nu ne plângem prea tare de singurătate - acea singurătate dură, impusă, ce seamănă cu declasarea! - și nici de indiferența sau trădarea „jenată” a prietenilor, de sărăcie sau de ridicolul pe care-l stârnește demnitatea noastră, regăsită și afirmată cu cât chin și eroism intern. Naiv fiind și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau „pașoptism”; când avem „insolența” să ne „diferențiem” de „mediu” sau de „gloata supusă și cuminte”, va trebui să ne și asumăm această stare de „nebunie”, de „reacție ciudată, atipică”. Și să nu ne plângem prea tare de singurătate - acea singurătate dură, impusă, ce seamănă cu declasarea! - și nici de indiferența sau trădarea „jenată” a prietenilor, de sărăcie sau de ridicolul pe care-l stârnește demnitatea noastră, regăsită și afirmată cu cât chin și eroism intern. Naiv fiind și plângându-mă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acest cercetător sau artist să-și urmeze „căutarea” insistentă, neobosită, știind Însă că trebuie să se Înarmeze cu tehnica complicată și complexă a domeniului său. Și, bineînțeles, să accepte tot ce ține de destinul unui Înaintemergător: sărăcia, neînțelegerea agresivă, adeseori, singurătatea, ridicolul, renunțarea la tot ceea ce face plăcerea sau plăcerile existenței sociale. Așa-numita fericire, care, o spune un Francez cinic, este făcută din lucruri mici! 2 Unii cititori vor zâmbi probabil citind rândurile de mai sus; sunt de acord, trebuie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]