11,011 matches
-
în zonă. Populația avea să crească în timp și prin venirea treptată a mai multor grupuri de români sud-dunăreni care fugeau din calea atacurilor hunilor și avarilor asupra Imperiului Bizantin. Astfel că în secolul al XII-lea cronici bizantine și slave considerau populația un amestec al urmașilor triburilor geto-dace care intraseră în contact frecvent cu civilizația romană, vlahi sud-dunăreni și slavi creștinați de bizantini. Acest amestec de populații avea, ca element comun de cultură, filonul roman. După victoria lui Basarab I
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
indiciu, este utilizarea frecventă a perfectului simplu în vorbirea populară, perfectul simplu fiind un timp al verbului specific doar limbilor de origine latină. În secolele IV-XII sudul Olteniei a fost un important culoar de trecere a diveselor popoare migratoare. Vestigii slave au fost descoperite la Ostrovu Mare, Plenița, Vârtop, Coșovenii de Jos, Nedeia, Orlea, Sucidava, dar și la Râureni în nord-est. Aceștia au emigrat la sud de Dunăre sau au fost asimilați de populația romanică majoritară, dar au lăsat numeroase toponimii
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
romanizare a populației autohtone din Dacia. Cel mai important factor a romanizării geto-dacilor din perioada de după anul 275 a fost religia creștină, care pătrunde la nordul Dunării în mod sporadic încă în timpul stăpânirii române. Rolul slavilor în etnogeneza românilor. Populația slavă veche a migrat în spațiul Carpato-Dunărean în sec. VI-VII. Extinderea acestor triburi în Balcani, a avut drept consecință divizarea lumii romanice orientale în două părți distincte: romanici nord-danubieni și romanici sud-dunăreni. Romanicii nord-dunăreni (daco-romanii), în secolele următoare vor supraviețui
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
ajunge la o nouă fază a limbii idiș. Primele urme scrise ale limbii idiș occidentale provin din anul 1272, sub forma unei dedicații într-o carte de rugăciuni și a unui glosar pe marginea unui manuscris al Bibliei, cu influențe slave, în special din limba poloneză. Idișul mediu (în germană Mitteljiddisch ori Mitteljüdisch): (1500-1700) - Limba se răspândește în noi zone ale Europei (Italia de nord, Olanda, Alsacia, țările baltice și Germania de nord). Începe diferențierea între dialectul apusean și cel oriental
Limba idiș () [Corola-website/Science/296712_a_298041]
-
Mitteljiddisch ori Mitteljüdisch): (1500-1700) - Limba se răspândește în noi zone ale Europei (Italia de nord, Olanda, Alsacia, țările baltice și Germania de nord). Începe diferențierea între dialectul apusean și cel oriental - datorită influențelor mai puternice sau mai slabe ale limbilor slave și ale limbii germane literare. Idișul nou (în germană Neujiddisch ori Neujüdisch): (1700 - astăzi) - Ramura apuseană idiș suferă un declin lent, în timp ce cea orientală se dezvoltă, devine o limbă literară în care sunt scrise opere beletristice. După 1800 au început
Limba idiș () [Corola-website/Science/296712_a_298041]
-
650 de ani și un centru istoric conservat, orașul deține un important rol cultural în județ. Emblema orașului este podul peste râul Olt. Există păreri împărțite cu privire la proveniența numelui orașului. O primă variantă sugerează că numele Slatina este de origine slavă, derivând din cuvintele „slam” (pământ) și „tina” (sărat); astfel numele s-ar traduce prin „pământ sărat”, „sărătură”, „apă sărată”, care se referă la apa râului Olt. Această ipoteză pare să fie argumentată de toponimia slavă a unor zone din oraș
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
numele Slatina este de origine slavă, derivând din cuvintele „slam” (pământ) și „tina” (sărat); astfel numele s-ar traduce prin „pământ sărat”, „sărătură”, „apă sărată”, care se referă la apa râului Olt. Această ipoteză pare să fie argumentată de toponimia slavă a unor zone din oraș și din împrejurimi, precum și a unor localități din apropiere (Obrocari - azi strada Tudor Vladimirescu, Dealul Grădiștea, Clocociov, Dobrotinet, Milcov, Brebeni, Sopot, Teslui etc.). Tot în favoarea acestei ipoteze vin consemnările istoricului A.D. Xenopol, care vorbește despre
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
liber, deschis. Pronaosul cu tavan scund accentuează efectul de înălțare, în momentul pătrunderii în naos, iar absidele cu vitralii și turla octogonală măresc și ele această senzație. Acoperișurile de tablă ale celor două turle au formă de bulb, de factură slavă. Lungimea interioară este de 23,10 m, lățimea în dreptul absidelor ajunge la 9,43 m, iar înălțimea interioară a turlei este de 12,60 m. Deși nu are dimensiuni mari, clădirea bisericii emană o impresie de monumentalitate, atât la interior
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
("Hei, slavi") este un imn dedicat popoarelor slave. Primele versuri au fost scrise în 1834 de Samuel Tomášik, sub titlul Hej, Slováci ("Hei, slovaci"), iar de atunci a fost folosit că imn al mișcării panslave, imn al mișcării de educație fizică și politica Sokol, imn național al RSF
Hej Sloveni () [Corola-website/Science/317102_a_318431]
-
este considerat a fi al doilea imn neoficial al slovacilor. Melodia este inspirată din Mazurek Dąbrowskiego, care a fost de asemenea imnul național al Poloniei din 1926, dar este mult mai lent și mai accentuat. Textele originale în diferitele limbi slave sunt următoarele: Hej, Slováci, ešte naša slovenská reč žije, Dokiaľ naše verné srdce za náš národ bije. Žije, žije, duch slovenský, bude žiť naveky, Hrom a peklo, márne vaše proti nám sú vzteky! Jazyka dar zveril nám Boh, Boh náš
Hej Sloveni () [Corola-website/Science/317102_a_318431]
-
găsea în continuare sub dominație latină, iar despotatul de Epir, sub autoritate grecească, era, ca și Thessalia, departe de tentativa de unificare, fiind ostil ideii de restaurare a Imperiului bizantin. Nordul Peninsulei Balcanice se afla în mâinile a două regate slave, al bulgarilor și al sârbilor. Este adevărat că nici una dintre aceste puteri nu era în stare să lanseze o acțiune de mare anvergură asupra Bizanțului, dar erau pregătite să acorde ajutor unei acțiuni occidentale îndreptate împotriva Bizanțului. După cucerirea Constantinopolului
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Carol de Anjou recâștiga Sicilia, după un scurt război victorios. Noi trimiteri de trupe în Moreea, în cursul anilor 1271-1272 vor opri înaintarea bizantinilor. Mihail al VIII-lea Paleologul neutraliza influența lui Carol I de Anjou în țările grecești și slave din Balcani prin alianțe dinastice. Statul grec occidental fusese dezmembrat după moartea despotului Mihail al II-lea (1271), conducerea Epirului trecea moștenitorului legitim, despotului Nikephor (căsătorit cu nepoata împăratului bizantin); Thessalia aparținea lui Ioan, fiul nelegitim al lui Mihail al
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
comună cu Ioan. Realizarea unei înțelegeri între Bizanț și regatul grec separatist era dificilă, cu atât mai mult cu cât anexarea acestui regat constituia un obiectiv esențial al împăratului. Planurile de recucerire ale împăratului bizantin comportau o apropiere de regatele slave. Micile regate grecești și latine din Balcani, ca și țările din sud trebuiau să intre în imperiul recucerit; aceasta rezultă din importanta ordonanță a politicii ecleziastice din anul 1272, prin care Mihail al VIII-lea dorea să retragă autocefalia Bisericilor
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
în imperiul recucerit; aceasta rezultă din importanta ordonanță a politicii ecleziastice din anul 1272, prin care Mihail al VIII-lea dorea să retragă autocefalia Bisericilor sârbe și bulgare și, urmând exemplul lui Vasile al II-lea, de a supune Bisericile slave din sud arhiepiscopiei grecești din Ohrida. Alianța matrimonială cu Serbia nu se concretiza, deși negocierile erau foarte înaintate. Mihail al VIII-lea reușea să se alieze cu Ungaria și să creeze o contrapondere Serbiei, aliată cu Carol I de Anjou
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
tonuri de albastru și verde și scene pitorești, pline de narativism. Sfinții sunt pictați în stil naiv, îmbrăcați în costume populare. În pronaos, pictura originală s-a păstrat doar pe pereți și pe un fragment de boltă (Maica Domnului în slavă înconjurată de scene din ciclul Patimilor și al Învierii Mântuitorului). La intrarea în naos, pe peretele de sud, este pictat tabloul votiv în care apar voievodul Ștefan Tomșa și Elena Doamna, ținând chivotul bisericii în mână. Pe peretele estic este
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
Originile istoriei Șerbiei actuale se găsesc în migrațiile slave în Balcani, pe teritoriile conduse de Imperiul Bizantin, între secolele V-VII. Triburile slave au migrat pe rând din nordul Europei Centrale (Polonia actuala) și din stepele din estul Europei, însoțind triburile avare în migrația lor spre Europa Centrală și
Istoria Serbiei () [Corola-website/Science/317188_a_318517]
-
Originile istoriei Șerbiei actuale se găsesc în migrațiile slave în Balcani, pe teritoriile conduse de Imperiul Bizantin, între secolele V-VII. Triburile slave au migrat pe rând din nordul Europei Centrale (Polonia actuala) și din stepele din estul Europei, însoțind triburile avare în migrația lor spre Europa Centrală și de Vest. După destrămarea uniunii triburilor avare, slavii s-au emancipat de sub controlul acestora
Istoria Serbiei () [Corola-website/Science/317188_a_318517]
-
destrămarea uniunii triburilor avare, slavii s-au emancipat de sub controlul acestora și s-au dispersat în Balcani, stabilindu-se printre satele și orașele locuite de populația romanica preexistenta. A urmat un proces de asimilare a culturii greco-romane, în care triburile slave au încercat să imite și adopte organizarea și structurile statale tipice Imperiului român, preponderent în forma sa bizantina. Pentru multe secole din acest moment uniunile politice ale sârbilor au fost făcute cu ajutorul conducătorilor valahi și bulgari, rezultând un intreg șir
Istoria Serbiei () [Corola-website/Science/317188_a_318517]
-
a fost denumirea a două acțiuni întreprinse de Germania hitleristă împotriva Poloniei. Numele provine de la Bătălia de la Grünwald sau Tannenberg din 1410, când cavalerii teutoni au fost învinși de forțele „slave”, polono-lituaniene. Denumirea sugerează ideea de răzbunare pentru acel eșec, veșnic dureros în mintea nationaliștilor extremiști precum Hitler și colaboratorii săi (aceasta deși, de atunci, monarhiile germane Prusia și Austria au umilit Polonia de mai multe ori, de pildă cu prilejul
Operațiunea Tannenberg () [Corola-website/Science/317210_a_318539]
-
în mintea nationaliștilor extremiști precum Hitler și colaboratorii săi (aceasta deși, de atunci, monarhiile germane Prusia și Austria au umilit Polonia de mai multe ori, de pildă cu prilejul celor trei împărțiri ale Poloniei, în cooperare cu o mare putere „slavă”, Imperiul Rus). 1. „” a fost denumirea unei acțiuni de provocare din seara zilei de 31 august 1939, prin care soldați germani purtând uniforme militare poloneze au înscenat un atac asupra stației germane de radio „Sender Gleiwitz”, la frontiera germano-polonă, în
Operațiunea Tannenberg () [Corola-website/Science/317210_a_318539]
-
sudul Bavariei, Veneția și Lombardia, împăratul Austriei devenind astfel și rege Lombardo-Venețian. Imperiul Austriei mai cuprindea teritoriile slavilor de sud: Slovenia și Croația de azi, Transilvania, Ungaria, Slovacia, Galiția și Bucovina. În cadrul Imperiului Habsburgic mai era Coasta Dalmației, locuită de slăvi, dar orașele-centre la Marea Adriatică erau dominate de italieni. Teritoriile erau foarte diferite economic. Zonele industriale erau completate de cele agrare și invers. În Austria nu mai există șerbie, decât în Ungaria și alte provincii unde feudalismul era încă menținut. Revoluția
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
limba maghiară este proprie și substantivului care exprimă un obiect posedat, precum și postpoziției. Persoana reală nu coincide totdeauna cu cea indicată morfologic, și cazurile de non-coincidență pot fi diferite în diverse limbi. În unele limbi, ca româna, franceza sau limbile slave, și în comunicarea politicoasă se folosește persoana a II-a, diferența față de comunicarea nepoliticoasă fiind numai utilizarea pluralului și către o singură persoană, uneori, ca în română, recurgându-se la pronume personale specifice. În alte limbi însă se utilizează persoana
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
suficiente desinențele, chiar dacă există și desinențe zero, pentru a indica persoana verbului. Astfel este de exemplu limba română, în care acest lucru este valabil pentru toate modurile personale, la toate timpurile, în afară de perfectul conjunctiv. Aceeași trăsătură o au și limbile slave, de exemplu cele din diasistemul slav de centru-sud (sârba, croata etc.), sau limba maghiară. În alte limbi, formele personale ale verbelor au evoluat scurtându-se, astfel încât numărul desinențelor s-a redus și au apărut riscuri de confuzie între persoane. În
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
a fost cunoscut în timpul Războiului Rece pentru pentru atitudinea să extrem de loială fătat de URSS. El chiar a propus de două ori în mod neoficial, în 1963 și în 1973, ca Bulgaria să adere la Uniunea Sovietică, subliniind originea comună slavă, alfabetul chirilic și alte similitudini. Liderii URSS, temându-se de o reacție negativă din partea comunității internaționale, i-au respins propunerea. Gheorghi Markov a spus odată: "El (Jivkov) a servit Uniunea Sovietică cu mai multă fervoare decât liderii sovietici înșiși." El
Todor Jivkov () [Corola-website/Science/317733_a_319062]
-
urmă are totdeauna în componența sa articolul posesiv. În unele limbi, forma celor două părți de vorbire este diferită la unele persoane, de exemplu în franceză: În unele limbi, forma adjectivului nu diferă de cea a pronumelui. Este cazul limbilor slave, de exemplu limba sârbă: În limbile slave, aceste pronume-adjective posesive se folosesc atunci când posesorul nu este subiectul propoziției. Când posesorul este subiectul propoziției, se folosește "svoj", "svoja", "svoje", "svoji", "svoje", "svoja", indiferent de persoana posesorului. Exemplu: "Ja jedem svoj hleb
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]