12,312 matches
-
greu încercați de viață, o viață lungă plină de zbucium... bucuria și tristețea se împleteau întrun chip dureros. „ ...Ne-am rărit... ne-am cam rărit..!, continuă tot el, rar și grav, rotindu-și privirea stingher peste noi, cu o nesfârșită tristețe în ochi, evitând cu mult bun simț, cuvântul fatal... Și, din nou sub „Tei”, se lăsa o tăcere grea... grea, ca o piatră de mormânt. Toți, cu ochii plecați... nu îndrăzneam să ne privim, la observația de mai înainte, cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de mașini, huruit de căruțe... convoaie nesfârșite de camioane... înșirate pe drumuri fără sfârșit... Era îngrozitor să auzi, numai... și, să nu vezi nimic, ceea ce accentua și mai mult aspectul tragic al refugiului. Se creea, astfel, senzația de pustiire și tristețe nemărginită. Marele refugiu al Moldovei începuse... Oamenii fugeau de moarte... Resimțeau doar panica și dorința disperată de a trăi. O țară se afla din nou în pribegie... În fluierăturile locomotivei, inima a început să-mi bată mai tare. Priveam pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
năucitoare. Și sătenii din spirit de solidaritate umană, sufereau alături de noi, și asta se vedea cum durerea li se așternuse pe chip. Luna Cireșarului venise, parcă, să ne frângă tihna. Seara, în dormitor cu lumina stinsă, doborâți de durere și tristețe, nu mai povesteam ca în alte seri amintiri și întâmplări fel de fel, până când ultimul cădea doborât de somn. Le ascultam răsufletul și-mi erau dragi cum dormeau, amintindu-mi de nopțile din dormitoarele de la școală. Îmi era dor de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Forfota zilei în sat s-a potolit. Noaptea cuprindea încet-încet... tot înconjurul. Elevii seminariști stăteau în jurul focului... Focul pâlpâia în fum, și din când în când, împroșca văpăi într-o ploaie de scântei dănțuitoare. Toți tac... și, tac apăsați de tristețe și îngrijorare... Știrile de pe frontul de la Iași îi îngrijorează mult. Se uită adânc în inima focului... O vreme n-au scos o vorbă, sperau ca printro vrajă... un miracol, să comunice cu cei de acasă... Pe chipul lor joacă limbile
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Și, veștile ca niște duhuri rele continuau să vină... „...Dimineață, în jurul orei 11:00, rușii au intrat în Iași” Se făcuse amiază, razele soarelui dogoreau... În seara aceea, în jurul focului era o tăcere grea ca o piatră de mormânt...O tristețe nespusă s-a coborât în toate sufletele...Ochii parcă erau porniți pe lacrimi. Se uitau unii la alții, fără să poată schimba o vorbă. Groaza bătea, parca, la ușă, se pregătea să intre...O așteptau să-i strivească... Tăcerea era
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Vin rușii...vin rușii!”, erau cei din cauza cărora fugiseră. Dar, dușmanul nu venea încă...zvonurile și spaima veneau înaintea lor... Au dat foc satelor, au împușcat bărbați, au ucis femei cu copii în brațe...” Era înfricoșător... ce se zvonea. O tristețe nespusă s-a coborât în toate sufletele... ochii erau porniți pe lacrimi. Focul pâlpâia și el, parcă și mai trist. Fănică Pruteanu, dintr-a opta, dirijorul corului mare al școlii, tânăr frumos ca un Adonis, și hărăzit de zei să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cântăm pentru Moldova !.. Să cântăm pentru cei rămași..!”, se îndemnau ei, doar din priviri. „De-ar fi Moldova-n deal la cruce, De trei ori pe zi m-aș duce...” Ca o rugăciune, cântau seminariștii din tot sufletul. Durerea și tristețea le sfâșiau pieptul. „De-ar fi Moldova-n deal la cruce...” Unii cu capul rezemat în palme, covârșiți de durere, plâng... plâng cu lacrimi rare, pătimașe, care-ți violentează sufletul cu gândul la Moldova, la cei rămași sub ocupație rusească
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
seară de seară, până după crucea nopții... Dar, în seara aceea era altceva... Cântul lor, parcă întărea zvonurile... „vin rușii !.. vin rușii..!”. Cântecul era plânsul inimii omenești pe care o sfâșia durerea. Sunetele continuau să picure, abia auzite, stropi de tristeți sfâșietoare. Nu există ceva mai înălțător decât muzica... E ca și cum Dumnezeu ar coborâ pe pământ... E purtătoarea tuturor patimilor, cuprinde binele și răul, bucuria și nefericirea... dar, mai ales nefericirea. Seminariștii își cântau, în seara aceea... nefericirea lor. Numai omul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
apropiindu-se din ce în ce. Un cârd de gâște sălbatice acoperea cerul de deasupra, alunecând către miazăzi pentru iernat. „ Asta înseamnă că a venit vremea toamnei..!”, murmură careva mai mult șoptit. După o vreme, tot el continuă cu o tristețe care-i sfâșie sufletul. Cocoarele, în toamna asta, oare, nu s-au mai călătorit ?!.. întreaga-i ființă prefacându-i-se ca într-un strigăt de durere.. Sărmanele păsări, ale cerului, unde s-or fi adăpostit..?!”, abia șopti.. Pe cer, deasupra, găgăitul ascuțit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
unele chiar, de la un capăt la altul, erau pustii. Satul cu aproape jumătate din case părăsite, odată cu retragerea trupelor germane, părea un cimitir. Și pribegia noastră se apropia de sfârșit, urmând ca în primăvară să-l părăsim și noi. Astfel, tristețea sătenilor era și mai mare. Zilele și săptămânile se scurgeau; ăsta este rostul lor dintotdeauna... să se scurgă. A trecut și noiembrie... Se apropia iarna, frunzele cădeau din copaci... cârdurile de ciori părăseau pădurile ridicându-se deasupra satului aproape pustiu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
încet, trenul porni îndepărtându-se. O vreme, încă, se mai văzu mulțimea de mâini întinse spre cer fluturând batiste și pălării, din ce în ce mai mici.. tot mai mici... Satul pribegiei noastre rămânea în urmă, tot mai în urmă, cu lacrimi și o tristețe adâncă, cu neputință de înfățișat în cuvinte. În urechi îmi mai răsună, o vreme, printre huruitul și pocnetul roților pe șine... glasul lor tremurat.. „De-ar fi Moldova în deal..” Roțile huruiau pe șine tot mai grăbite.. „la cru ce
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
șine... glasul lor tremurat.. „De-ar fi Moldova în deal..” Roțile huruiau pe șine tot mai grăbite.. „la cru ce... la cru-ce...”, ticăiau la trecerea peste ace. Abia atunci mi-am retras mâna rămasă întinsă spre cer, murmurând cu o tristețe în suflet nemărginită... „Rămâneți cu bine, oameni buni... rămâneți cu bine!” Capitolul IV ULTIMUL SPECTACOL... 1945... După un întreg an de pribegie, ne întorceam acasă... Trenul aluneca prin codrii Bârnovei, ca un șarpe lung și negru. Urmează stația Bârnova..!”, se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gând trecându-i o cugetare... , înseamnă că eu și Ion am avut același suflet..!” Un val de căldură îi inundă inima. În gând îi veni un alt dicton latin.. tot despre prietenie... „Sine amicitia vitam esse nullam”. Un val de tristețe îi acoperi chipul, murmurând. El și-a dat viața, salvând-o pe a mea !.. Acum mie, ce-mi mai folosește..!”. Și, îl strânse la piept mai tare. Prin minte îi trecură toți camarazii și prietenii, căzuți, împânzind munții.. Moldovei... Neagu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
frumos, cum, parcă, nu mai văzuse până atunci.. Cât iubea el „Răsăritul”... cât îl iubea.. de oriunde l-ar fi privit. „.. E ultimul... e ultimul..!”, gândi el fără șir, scuturat în răstimpuri ca de friguri. Istovit... stăpânit de sentimentul de tristețe că avea să părăsească lumea aceasta, și-L aminti pe Iisus Hristos în Grădina Ghetsimani, așteptând „arestarea”... rugându-se: „Tată, dacă trebuie să beau această cupă a amărăciunii... fie cum voiești Tu !”. Și, copleșit.. începu să se roage: „Din adâncuri
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
izbitură, el le răspundea cu un icnet și un zâmbet, cu ochii ficși într-ai lor... Era istovit, nu-și mai simțea trupul de durere... Durerea fizică n-o mai simți... locul ei, luându-l o senzație de pustiire și tristețe nemărginită. Cea dintâi întâlnire cu durerea fizică, mai sfâșietoare și mai adevărată, o simți înfiptă în inimă și, i se păru fără sfârșit. Deveni absent.. O mulțime de gânduri îl năpădiră.. mai ales, „anchetarea” uncheșului.. a tatălui său și a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
când am împins-o, mi s-a părut mai grea ca altădată. Coridorul, lung și larg.. plin de viața tumultuoasă de altădată acum gol, mi se părea nesfârșit de lung și larg. Era pustiu și rece... ca un cimitir. O tristețe nemărginită îmi cuprinse întreaga ființă. Am urcat la fostele dormitoare... coridorul era pustiu dintr-un capăt în altul. M-am oprit în fața ușii, pe care sta scris.. „Sala T. 11”, a fostului dormitor al clasei mele. Cu privirea ațintită asupra
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
stânjeniți prin rădăcinile care-i țin pe loc... Nu pot fugi, nu se pot ascunde, nici nu pot țipa... lupta lor e mai eroică, stând locului și apărânduse cu ce i-a înzestrat Dumnezeu. Taina sufletului lor rămâne tot ascunsă... Tristețea lor răspândește melancolie pătrunzând și în sufletele oamenilor. Bătrânii copaci, de parcă mi-ar fi ascultat gândurile, își clătinau în răstimpuri, puținele crengi... la câte o adiere de vânt. Frunzele îngalbenite de toamnă, se desprindeau de creangă la cea mai ușoară
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nenorocului.. o poveste tristă, un apus de viață.. Și, în gând mi se opri amarul. „ - De ce mă las ca orbul, în voia gândurilor..?!.. Parcă aș citi alfabetul de la coadă înspre cap... să ajung la începutul existenței mele..!”. Un val de tristețe îmi năpădi sufletul. „Mi-ar face bine să pot plânge !.. măcar un pic. Parcă mi-a legat cineva lacrimile... Ori, au secat ca apa din fântână în timp de secetă !”. „De-aș putea plânge, fie și cu un singur ochi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
auzeam bătăile inimii.. ca și sub „teiul” din Copou, și, nimeni nu găsea cuvintele potrivite s-o rupă... ceva ne stânjenea ca și atunci. Pe chipul lor liniștit, de oameni greu încercați de viață, o viață lungă plină de zbucium.. tristețea și bucuria întâlnirii, se împleteau în chip dureros. Ne citeam limpede, unul în sufletul celuilalt ceea ce simțeam în clipele acelea, dar ne era greu s-o spunem. Pentru o clipă, am închis ochii strâns.. strâns până la durere și i-am
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
șopti rar un gând. Încet-încet, trupul mi s-a spălat de toată povara fierbințelii. Dintr-o privire, fiecare, ne-am numărat în tăcere.. pentru a câta oară, oare... Doar, ochii ne-au exprimat dezamăgirea. Mircea Cozma avea în ochi o tristețe nemărturisită, pe care o îmbălsămă cu o glumă amară... Aghe, dacă facim un „Carré de popi”..! și zâmbi dezamăgit. Da, dar fără sutană..! îi completă cineva gluma. Ne citeam unul în sufletul celuilalt dezamăgirea... dar, ne era greu s-o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
parcă porniți pe lacrimi, cu zâmbetul lui de copil, îmi continuă gândul, privindu-mă. ..Unul !.. Numai unul, de-am fi venit și tot ar fi însemnat ceva... pentru „memorie”..!, și, i se umplu toată fața de lumină. Câtă dezamăgire și tristețe se strânsese în sufletul lui, dar n-o arăta. .. Și, doar, am vorbit de două ori cu... și cu..!, murmură el cu vocea lui stinsă și mai stinsă de tristețe. Fiecare ne reproșam în sinea noastră, că nam făcut destul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
i se umplu toată fața de lumină. Câtă dezamăgire și tristețe se strânsese în sufletul lui, dar n-o arăta. .. Și, doar, am vorbit de două ori cu... și cu..!, murmură el cu vocea lui stinsă și mai stinsă de tristețe. Fiecare ne reproșam în sinea noastră, că nam făcut destul.. pentru a ne aduna... Și, în minte îmi reveni, obsesiv, răsuflarea grea, din telefon a lui Vasile... „Măi, tari’aș vini... tari’aș vini, măi...”. „Săracu Vasile... săracu !”, mi-am
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
prin rădăcinile care-l țin pe loc.. Nu poate fugi, nu se poate ascunde, nu poate țipa... lupta lui e mai eroică stând locului și apărându-se cu ce l-a înzsestrat Dumnezeu. Și, taina sufletului lui rămâne tot ascunsă... Tristețea lui răspândește melancolie, pătrunzând și în sufletul omului... Timpul a trecut și peste ei ca un tăvălug necruțător... spuse unul din colegi cu amărăciune în glas. Un fior rece îmi străbătu tot trupul. Sprijinit în baston, îi priveam cu dragoste
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rece îmi străbătu tot trupul. Sprijinit în baston, îi priveam cu dragoste și mirare de mamă... „ .. Măi, „băieți”, măi... cum v-ați dat și voi cu bătrânețea.!” Și ei ca și noi, sunt bătrâni... niște relicve ale vieții..!, murmură cu tristețe în glas, un alt coleg, și, tot el continuă un șir de reflecții... ...Viața trece. Timpul și sufletul se cufundă ca un val... Anii se crestează pe scoarța copacului care îmbătrânește... Picătură cu picătură viața se scurge,.. Da, așa este
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ne privească, murmură... Suntem ca și ele !.. Trecători... Apoi, abia șoptind, le împrăștie în jur clătinând capul. „.. Omul ca frunza.. zilele lui ca floarea câmpului..!”, și tăcu. Căderea unei frunze, avea răsunet în sufletul său visător, sensibil la toate vibrațiile tristeții. Pentru el, o cădere de frunză, poate însemna.. o poveste tristă.. poate însemna un apus de viață.. ori, o umbră de cruce. Apoi, ne-a arătat frunzele răvășite de vântul toamnei, reamintindu-ne, că și noi suntem ca și ele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]