10,713 matches
-
un „Geamăn” (Tuistoxe "Tuisto") arată cu certitudine că ne aflăm În fața unui element moștenit direct din cultura indo-europeană. Fiul lui Tuistoxe "Tuisto" este Mannusxe "Mannus"; identitatea formală a acestuia, care Îl apropie de indianul Manu(s)xe "Manu(s)", protopărintele umanității după o tradiție vedică, a fost de mult timp evidențiată. Dar dincolo de această informație formală, există probabil o conexiune substanțială mai puternică ce o leagă de o altă figură a culturii vedice. Mannus Înseamnă „Omxe "Om"”, fiind așadar ușor de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
informație formală, există probabil o conexiune substanțială mai puternică ce o leagă de o altă figură a culturii vedice. Mannus Înseamnă „Omxe "Om"”, fiind așadar ușor de comparat cu vedicul PuruÌa („Om”), omul primordial din jertfirea căruia s-a născut umanitatea: Pe postament, au stropit jertfa, adică pe Omxe " Om": el este cel pe care l-au oferit ca jertfă zeii, sfinții și profeții ș...ț. Iar când zeii l-au tăiat pe Om, cum i-au Împărțit membrele? Ce au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
picioarele lui? Gura sa a devenit preot, brațele sale, războinic, coapsele sale, țăran, iar din picioarele sale s-a născut sclavul (Rig-Veda X, 90; cf. Varenne, 1982 și Lincoln, 1986). Trebuie să evidențem două lucruri: În toate miturile despre originea umanității, pe care le-am citat până acum, umanitatea este identificată imediat cu poporul care păstrează și povestește mitul: Tuistoxe "Tuisto" și Mannusxe "Mannus" sunt la originea triburilor germanice, PuruÌa dă naștere unei umanități Împărțite social conform diviziunii indiene tipice, Manu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sale, războinic, coapsele sale, țăran, iar din picioarele sale s-a născut sclavul (Rig-Veda X, 90; cf. Varenne, 1982 și Lincoln, 1986). Trebuie să evidențem două lucruri: În toate miturile despre originea umanității, pe care le-am citat până acum, umanitatea este identificată imediat cu poporul care păstrează și povestește mitul: Tuistoxe "Tuisto" și Mannusxe "Mannus" sunt la originea triburilor germanice, PuruÌa dă naștere unei umanități Împărțite social conform diviziunii indiene tipice, Manu este chiar autorul presupus al primului codex de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
două lucruri: În toate miturile despre originea umanității, pe care le-am citat până acum, umanitatea este identificată imediat cu poporul care păstrează și povestește mitul: Tuistoxe "Tuisto" și Mannusxe "Mannus" sunt la originea triburilor germanice, PuruÌa dă naștere unei umanități Împărțite social conform diviziunii indiene tipice, Manu este chiar autorul presupus al primului codex de legi indiene, Yimaxe "Yima" este primul rege al Iranului; putem trage ușor concluzia că, În faza inițială, mitul trebuie să fi explicat originea indo-europenilor Înșiși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rege al Iranului; putem trage ușor concluzia că, În faza inițială, mitul trebuie să fi explicat originea indo-europenilor Înșiși și că abia apoi a fost adaptat de fiecare cultură propriului ethnos. Mai mult, poate uimi această multitudine a reprezentărilor protopărintelui umanității, care ar fi trebuit să fie o figură rigid unitară; deja Widengren (1965, p. 52) observa că, În ceea ce privește Iranul, există „mulți protooameni și protosuverani”, iar aceasta depinde de faptul că la originea umanității nu este plasat, În realitate, un singur
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate uimi această multitudine a reprezentărilor protopărintelui umanității, care ar fi trebuit să fie o figură rigid unitară; deja Widengren (1965, p. 52) observa că, În ceea ce privește Iranul, există „mulți protooameni și protosuverani”, iar aceasta depinde de faptul că la originea umanității nu este plasat, În realitate, un singur personaj, ci mai curând o serie genealogică „divină” În cadrul căreia atenția se focaliza, din când În când, pe un protopărinte anume. Dovada acestui lucru stă În faptul că mitul german al originilor nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care pecetluiește atât Începutul, cât și sfârșitul. Natura „inițială” a lui Heimdallrxe "Heimdallr" este deja evidentă În felul În care o descriu poemele eddice. El s-a născut „În zorii timpurilor” (Cântecul lui Hyndla, 35), fiind astfel, printre altele, strămoșul umanității și fondatorul Împărțirilor sociale („vă rog să mă ascultați voi toți, neamuri sacre, fii mari și mici ai lui Heimdallr”, spune ghicitoarea șVöluspá, 1ț, referindu-se la toți ascultătorii posibili din orice clasă socială). Dimpotrivă, natura sa „concluzivă” poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
început până la sfârșit. Istoria este parțială și fragmentară și nu pretinde în nici un fel să fie exhaustivă, ci să spună esențialul despre lumea noastră. Afirmă că știe cum a fost creată, cum s-a constituit, de ce există, care este vocația umanității în univers și cum se va sfârși universul pe care îl cunoaștem. Istoria povestită în Biblie este istoria acestei lumi, a noastre, și este istoria noastră. În special, ne povestește cum a căutat îndelung mântuirea care i-a fost oferită
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Contrar mitologiilor din Mesopotamia, pentru Gn 1, începutul „istoriei universale” coincide cu începutul lumii. Această afirmație pare indiscutabilă la prima vedere. Nu e cazul nostru însă, deoarece în Mesopotamia, ca în majoritatea mitologiilor, „istoria” începe înainte de crearea lumii și a umanității cu o „istorie” a zeilor care precede crearea lumii noastre. Evenimentele acestei „istorii divine” au repercusiuni directe asupra istoriei umane și o predetermină. Pentru a da un singur exemplu, conform unui mit mesopotamian destul de cunoscut, mitul lui Atrahasis, specia umană
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
specia umană a fost creată pentru a-i înlocui pe zeii inferiori care refuzau să muncească pentru zeii superiori. Zeii inferiori au refuzat să sape canalele de irigație absolut necesare la cultivarea câmpurilor în Mesopotamia. Așadar, conform acestei povestiri, destinul umanității a fost fixat de zei înainte de creație și oamenii, din momentul în care sunt creați, n-au altă posibilitate decât să se supună destinului lor, acela de a lucra pentru zei și a-i hrăni oferindu-le sacrificii. Pentru Biblie
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pentru zei și a-i hrăni oferindu-le sacrificii. Pentru Biblie însă, începutul istoriei coincide cu începutul lumii noastre. Nimic nu s-a „întâmplat” înainte de acest moment; exista doar Dumnezeu și pământul era „pustiu și gol” (Gn 1,2). Istoria umanității este așadar determinată exclusiv de ceea ce este decis în momentul creației lumii noastre și după această creație, nu înaintea sa. Libertatea umană este prin urmare mai puțin „determinată” în Biblie decât în lumea Mesopotamiei. Al doilea aspect Dumnezeul lui Israel
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Biblie nu numai în Orientul Mijlociu antic, în special în Mesopotamia, ci pe toate continentele: în America de Nord, în America Centrală și de Sud, în Europa, Africa, în India, China etc. Chiar și eschimoșii au povestiri asemănătoare. Se pare că „memoria colectivă” a umanității a conservat amintirea acestui diluviu universal. Un alt element însă ne obligă să corectăm această primă impresie pozitivă. Analiza acurată a narațiunilor potopului care au fost găsite în Mesopotamia - adică într-o cultură apropiată celei Israelului biblic - ne conduce la
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în exil” sunt tipărite atât în germană, cât și în engleză, demonstrând nu numai capacitatea jurnalistului de a se mișca în spații lingvistice ample, ci și convingerea că problematica românească reprezenta în acel moment o obligație europeană de salvare a umanității în fața agresiunii comuniste. De altfel, Stâlpii de foc, articol cu care „Țara” își deschidea, la Roma, numărul 3 din primul an de apariție (1949), anunță modul în care R. înțelegea să-și desfășoare misiunea publicistică. La fel, în plan teologic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
el face parte din zestrea mea, din constituția mea intimă; ca străin, pentru că, deși face parte din mine, el a apărut în mine fără participarea și fără știința mea. Așa se face că intimul nostru - faptul însuși de a fi, umanitatea noastră (deci însăși povara libertății), sexul, rasa și celelalte - ne este cel mai străin. Suprema acomodare este acomodarea cu noi, cu fondul nostru intim-străin, cu multele feluri în care s-a decis pentru noi fără să fi fost întrebați. Libertatea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de in-formare, atunci sculptura - activitatea orientată deliberat și în deplină gratuitate către plăsmuirea formei - nu mai este o simplă specie a activității, ci un rit comemorativ în care cosmogeneza, antropogeneza și esența oricărei fapte modelatoare sunt menținute constant în conștiința umanității. Spre deosebire de alte arte, de cinematograf de pildă, care atunci când încetează să fie simplu divertisment sfârșește în psihologia sentimentului sau în morală, sculptura păstrează mereu această marcă a primordialului. Chiar pictura, care este și ea o bildende Kunst, raportată la sculptură
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
am străduit să rectific unele concepte despre naționalism în general și în special despre naționalismul lui Iorga. Ca și Iorga, cred că sentimentele naționale sînt manifestări firești ale naturii umane. Ca și Iorga, cred că există un naționalism compatibil cu umanitatea și unul incompatibil cu ea. Iorga a fost asasinat de astfel de naționaliști. Cu toate acestea, cheia istoriei acestei zone (și poate a întregii lumi) rămîne concentrată asupra identității naționale. Acest fapt nu este adevărat numai în privința României, așa cum demonstrează
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a dovedit, și în privința a șase sau șapte țări din fostul Bloc de Răsărit, a fostei Uniuni Sovietice și a multor altor teritorii. Nu vreau să-i dea nimănui lacrimile față de abuzurile extremiștilor naționaliști, al căror naționalism este incompatibil cu umanitatea. Sper totuși că studiul meu îi va încuraja pe alți istorici să investigheze mai profund viața și opera lui Iorga, ca și naționalismul din zonă, astfel ca să fie mai bine înțeles. În privința biografiei lui Iorga, nu trebuie să uităm că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
asupra istoriei românilor nu au fost contestate. Dar chiar și după aceea, Iorga a rămas istoricul român prin excelență. Studiile istorice erau pentru Iorga cel mai uman studiu. Era convins că istoria îl poate educa și "reintegra" pe studios în umanitate. Dar era o sarcină extraordinară: un istoric trebuie să aibă cunoștințe enciclopedice. Iorga era înzestrat cu capacitățile necesare cercetării și gîndirii istorice; avea intuiție și capacitatea de a analiza faptele și documentele. După părerea lui, istoricul trebuie să aibă "o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1927). Plus o serie de conferințe și dezbateri: Există oare o istorie a Transilvaniei?"224. Sarcina majoră pe care și-a asumat-o Iorga în această perioadă a fost să scrie o istorie universală sau (cum îi spunea el) Istoria umanității. El încerca să întregească istoria omenirii și să găsească în ea un loc pentru istoria României. Conform filosofiei istorice a lui Iorga, istoria fiecărei națiuni face parte din istoria universală. Drept urmare, trebuie să existe manifestări comune în cadrul istoriei omenirii. A
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
După părerea lui Iorga, întreaga simpatie a lumii se îndrepta spre Finlanda, spre "mica națiune și marea ei civilizație". El lua atitudine în sprijinul Finlandei în editorialele sale aproape zilnic, îndemnînd Suedia și pe alte țări să ajute Finlanda "în numele umanității"105. În timpul "Războiului fals", Bucureștiul era un "centru plin de viață", "Parisul Orientului". Deșteptarea se va produce curînd și va fi dură. Deocamdată, Bucureștiul era capitala Balcanilor. Douce décadence era într-adevăr dulce; erau o mulțime de bani de cîștigat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Unită, pașnică, democrată și prosperă poate oferi o alternativă la ceea ce era numită de multă vreme și în sens peiorativ "balcanizare". Numai o astfel de Europă poate arăta drumul spre unitate și pace în locul anarhiei, al naționalismului exagerat (incompatibil cu umanitatea) și al războiului. Dacă Europa va continua să se ghideze după tendințele actuale (cu grupuri etnice pașnice și neviabile avînd pretenții la suveranitate), atunci fie că majoritatea statelor europene se vor dezmembra, fie că situația va fi luată drept o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de toată sălbăticia și brutalitatea implicate de o asemenea "întoarcere". De Gaulle vizionarul (numit uneori "ultimul supraviețuitor al secolului al XIX-lea") avertiza: "Națiunea este realitatea cea mai importantă". Dacă este așa, atunci trebuie căutată o autoafirmare națională compatibilă cu umanitatea. Era oare naționalismul cultural al lui Iorga compatibil cu umanitatea? Fără înțelegerea naționalismului românesc, a frustrărilor și a neliniștilor lui, nu putem pătrunde sensul vieții lui Iorga. Nu este ușor să înțelegi un asemenea naționalism dintr-un avantajos punct de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
De Gaulle vizionarul (numit uneori "ultimul supraviețuitor al secolului al XIX-lea") avertiza: "Națiunea este realitatea cea mai importantă". Dacă este așa, atunci trebuie căutată o autoafirmare națională compatibilă cu umanitatea. Era oare naționalismul cultural al lui Iorga compatibil cu umanitatea? Fără înțelegerea naționalismului românesc, a frustrărilor și a neliniștilor lui, nu putem pătrunde sensul vieții lui Iorga. Nu este ușor să înțelegi un asemenea naționalism dintr-un avantajos punct de vedere american (sau occidental). Oliver Wendell Holmes spunea odată: "E
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
întotdeauna distincție între un "naționalism defensiv" și unul "sinucigaș", considerînd nazismul, fascismul, rasismul și Legiunea ca făcînd parte din ultima categorie și respingîndu-le. Trata aceste "Naționalisme noi" drept abuzive și inumane. Iorga considera că naționalismul său cultural este compatibil cu umanitatea, un naționalism angajat numai în autoapărare legitimă. Din punct de vedere teoretic, el îi considera pe români ca un fel de "specie periclitată", a căror apărare (ca a membrilor familiei) devenea o "Lege Supremă" căreia totul i se supunea. Dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]