108,934 matches
-
imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1821, coloniștii bulgari din Regiunea Iambol (aflată în sud-estul Bulgariei) au fondat satul Hasan-Batâr pe locul unei tabere a tătarilor cu aceeași denumire. Primii coloniști proveneau din satele Malomir, Botevo și Roza. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Hasan-Batâr s-a
Hasan-Batâr, Bolgrad () [Corola-website/Science/318271_a_319600]
-
sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, în timpul revoltelor feudale din Imperiul Otoman și după războaiele ruso-otomane din acea perioadă. Valuri numeroase de emigranți au avut loc îndeosebi după războaiele ruso-otomane din 1806-1812 și 1828-1829. Coloniștii proveneau în principal din partea de est a Bulgariei de astăzi, dar mulți dintre ei erau descendenți ai bulgarilor din partea de vest a țării care se mutaseră în est înaintea secolului al XVIII-lea. Printre bulgarii care au emigrat în Basarabia au
Bulgari basarabeni () [Corola-website/Science/318273_a_319602]
-
opilonide, care cuprinde în jur de 380 de specii. Cel mai răspândit reprezentant este "Phalangium opilio", întânit și în România. Această familie nu trebuie să fie confundată cu fam. Phalangodidae dun subordinul Laniatores. Numele familiei (cât și a genului "Phalangium") provine de la un cuvânt din limba greacă - phalangion, adică "cosaș". Picioare au în lungime 10 cm, iar corpul nu mai mult de 1 cm, ochii proieminenți sunt așezați median pe prosomă. Masculii au chelicere mai alungite decât femelele. Femelele depun între
Phalangiidae () [Corola-website/Science/318277_a_319606]
-
un număr de aproximativ 200 de exploatații cu suprafața de peste 10 hectare, majoritatea fiind producători mici care dețin suprafețe de la 0,10 până la 10 hectare. În România se cultivă în prezent peste 100 soiuri de cartof de mare performanță, majoritatea provenind din Uniunea Europeană (Olanda, Germania, Franța, Danemarca, Scoția) și doar câteva cu soiuri românești. Zonele cele mai prielnice pentru cultura cartofului sunt județele Brașov, Covasna, Harghita, Neamț, Suceava, Botoșani, zonă închisă pentru cartoful de sămânță, iar pentru cartoful timpuriu anumite zone
Agricultura României () [Corola-website/Science/318251_a_319580]
-
tone zahăr alb din zahăr brut din trestie din import, deci un total de 438.000 tone. În anul 2006, consumul de zahăr din România era de aproximativ 550 de mii de tone. Din această cantitate, 85% era zahăr alb provenit din rafinarea zahărului brut importat, restul fiind zahăr alb din sfeclă. În anul 2009 s-au cultivat 34.000 de hectare cu pepeni, cu 4.000 mai mult față de anul anterior și s-a obținut o producție totală de 662
Agricultura României () [Corola-website/Science/318251_a_319580]
-
a fost de aproximativ 6,3 milioane de hectolitri de vin, în condițiile în care media producției din ultimii ani a fost de 5,5 milioane de hectolitri de vin. Totuși, din această cantitate, doar 1,5 milioane de hectolitri provin din piața organizată a vinului, restul fiind realizat pentru așa-zisa piață de autoconsum (din care fac parte vinul îmbuteliat în PET-uri de ocazie și scos la vânzare de către micii producători fie pe marginea șoselei, fie pe tarabele piețelor
Agricultura României () [Corola-website/Science/318251_a_319580]
-
vânătoare al României este de 22 de milioane de hectare, împărțit în 2.100 de fonduri de vânătoare. Suma totală, anuală, încasată la bu-ge-tul de stat de pe urma vânatului este de 600 de mii de euro, din care 200 de mii provin de la AGVPSR. În sezonul mai 2008 - mai 2009, în pădurile României existau 167 de mii de căprioare, iar cota de vânătoare a fost de 10.200 de exemplare, din care au fost împușcate 9.000. Au fost 59.218 mistreți
Agricultura României () [Corola-website/Science/318251_a_319580]
-
ridică la circa 11 milioane de porci, acesta fiind asigurat în proporție de 70 la sută numai din importuri. Înainte de 1989, în România erau crescuți aproape 15 milioane de porci. Livrările de carne și produse procesate din carne de porc, provenind de la firme românești pentru piața UE, au fost interzise din anul 2003, deoarece România folosea pentru eradicarea pestei porcine clasice vaccinarea porcilor. În anul 2007, Comisia Europeană a decis să prelungească, până la 31 decembrie 2009, interdicția impusă firmelor românești privind
Agricultura României () [Corola-website/Science/318251_a_319580]
-
de tone. Piața internă a cărnii de pasăre se ridică la aproximativ un miliard de euro (anul 2008) Consumul total de carne de pasăre în România a fost, în anul 2007, de 370.000 de tone, dintre care 70% au provenit din producția internă, iar restul de 30% din importuri. Consumul de carne de pasăre este în prezent (2008) de 20 kg pe an pe cap de locuitor, fără autoconsum, nivel similar celui din țări precum Ungaria și Bulgaria. Consumul anual
Agricultura României () [Corola-website/Science/318251_a_319580]
-
sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, în timpul revoltelor feudale din Imperiul Otoman și după războaiele ruso-otomane din acea perioadă. Valuri numeroase de emigranți au avut loc îndeosebi după războaiele ruso-otomane din 1806-1812 și 1828-1829. Coloniștii proveneau în principal din partea de est a Bulgariei de astăzi, dar mulți dintre ei erau descendenți ai bulgarilor din partea de vest a țării care se mutaseră în est înaintea secolului al XVIII-lea. Printre bulgarii care au emigrat în Basarabia au
Bulgarii din Ucraina () [Corola-website/Science/318288_a_319617]
-
Onești este singura companie producătoare de cauciuc sintetic din Româniași din estul Europei. Numele provine de la prescurtarea cuvintelor "Cauciuc Românesc". Între 1962 și 1989 a purtat numele de "Combinatul de Cauciuc Sintetic și Produse Petrochimice Onești", atunci numele de "" era doar o marcă a primului cauciuc obținut prin polimerizarea în emulsie a butadienei cu alfametil
Carom () [Corola-website/Science/318293_a_319622]
-
stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și albanezi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri și scutiri de impozite pe 10 ani. Satul Caracurt a fost fondat în anul 1811 de către coloniștii albanezi (așa-numiții arnăuți) ce proveneau din Turcia (din sudul Albaniei de astăzi). Ei trecuseră anterior în Dobrogea și de acolo fugiseră în Basarabia. Ulterior s-au stabilit și coloniști găgăuzi și bulgari. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și ruși, aceștia primind terenuri. Satul Cosa-Mare a fost fondat în anul 180t de către coloniști ruși, denumirea sa provenind de la cuvântul rusesc "Коса" (în traducere scuipat). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei
Cosa-Mare, Bolgrad () [Corola-website/Science/318304_a_319633]
-
familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și albanezi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri și scutiri de impozite pe 10 ani. Prima comunitate de coloniști albanezi s-a stabilit pe teritoriul actual al Ucrainei la începutul secolului al XIX-lea. Ei proveneau din actualele districte Pogradec și Korçë, aflate astăzi în sud-estul Albaniei (zonă cunoscută ca Toskeria, deoarece acolo se vorbea dialectul Tosk al limbii albaneze). Ca urmare a faptului că erau persecutați de turci, albanezii au fugit din țara lor, traversând
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
faptului că erau persecutați de turci, albanezii au fugit din țara lor, traversând Grecia, estul Bulgariei, Dobrogea și stabilindu-se în Basarabia (parte a Principatului Moldovei aflată sub ocupația militară rusească). În anul 1811 coloniștii albanezi (așa-numiții arnăuți) ce proveneau din Turcia (din sudul Albaniei de astăzi) au fondat satul Caracurt, aflat astăzi în raionul Bolgrad din regiunea Odesa. Ulterior s-au stabilit acolo și coloniști găgăuzi și bulgari, dar albanezii au continuat să fie majoritari. Între anii 1861-1862, mai
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
localizat între Bolgrad și Cișmeaua-Văruită. De această comună depinde administrativ satul Topoline. Satul Oxamitne a fost înființat în anul 1978 pe malul vestic al lacului Ialpug, ca sat component al raionului Bolgrad din Regiunea Odesa a RSS Ucrainene. Denumirea sa provine din cuvântul ucrainean "Оксамит" (în traducere "catifea"). Începând din anul 1991, satul Oxamitne face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 941 locuitori, preponderent bulgari. În anul 2003 a fost construită Biserica "Sf.
Oxamitne, Bolgrad () [Corola-website/Science/318314_a_319643]
-
a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri. Satul Curciu a fost fondat în anul 1811 de către coloniștii găgăuzi ce proveneau în principal din satul găgăuz Ghiaur-Suiutciuk (astăzi Balgarevo, obștina Cavarna, regiunea Dobrici din nord-estul Bulgariei). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
acești vapori de apă. Gradul de condensare depinde de construcția și regimul de funcționare al centralei. Un cazan cu condensare este un cazan care răcește gazele de ardere evacuat în atmosferă până sub temperatura punctului de rouă, care pentru gaze provenite din arderea gazului natural este de 57, condensând cât mai mult din vaporii de apă din aceste gaze și recuperând căldura lor latentă de vaporizare. În acest scop centralele din prima generație au după schimbătorul de căldură principal, care răcește
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
gazele de ardere, tirajul coșului este de obicei insuficient. Ca urmare, la centrale cu condensare se recomandă varianta cu cameră etanșă (tiraj forțat) și producerea apei calde de consum în sisteme cu acumulare. Apa rezultată din condensarea vaporilor din gazele provenite din arderea gazului natural este ușor acidă, cu un pH de cca. 4, iar cea provenită din arderea combustibilului lichid este puternic acidă, cu un pH de cca. 2 și trebuie evacuată separat la canal. Conductele de evacuare trebuie să
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
recomandă varianta cu cameră etanșă (tiraj forțat) și producerea apei calde de consum în sisteme cu acumulare. Apa rezultată din condensarea vaporilor din gazele provenite din arderea gazului natural este ușor acidă, cu un pH de cca. 4, iar cea provenită din arderea combustibilului lichid este puternic acidă, cu un pH de cca. 2 și trebuie evacuată separat la canal. Conductele de evacuare trebuie să fie rezistente la acizi. Alte substanțe poluante, ca plumbul, cromul sau nichelul, au concentrații mult inferioare
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
pardoselei. O altă soluție folosește apa din rezervorul de acumulare drept apă de alimentare a centralei pentru producerea apei calde de consum. Avantajul acestei soluții este că apa din rezervorul de acumulare se găsește doar la temperatura obținută prin căldura provenită de la panourile solare, pierderile fiind minime. Dezavantajul acestei soluții este că, fiind de fapt o schemă cu preparare instantanee a apei calde de consum cu sarcină variabilă, necesită o centrală cu flacără modulată. Problemele se accentuează la centralele cu condensare
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
Reproducerea sexuata este procesul de reproducere a organismelor prin organe sexuale. Reproducerea sexuata a animalelor este procesul prin care ovulul și spermatozoidul, provenite de la doi indivizi de sex opus, se contopesc și dau naștere unui nou organism. În acest proces participa cele două celule sexuale - ovulul și spermatozoidul, numite gameți, produse de către gonade. Gonadele sunt glande de reproducere, fiind îmărțite în gonoade feminine
Reproducere sexuată () [Corola-website/Science/318330_a_319659]
-
și pe ecran, în filmul cu același nume. Romanul are 15 capitole, la începutul fiecărui capitol sunt câteva rânduri cu un rezumat scurt al capitolului anterior. Îm centrul romanului este conflictul dintre subprefectul maghiar al Comitatului Szepes Görgey Pál, care provine dintr-o familie bogată și primarul orașului sas Lőcse. Conflictul s-a intensificat cu ocazia unei vânători de cerbi care a avut loc aproape de hotarul orașului Lőcse și moșia Görgey. Câinele magnatului maghiar va fi împușcat de primarul orașului săsesc
Orașul Negru () [Corola-website/Science/318349_a_319678]
-
de cauciuc deveneau astfel din ce în ce mai greu de găsit. Cu toate acestea, guvernul a continuat să ceară îndeplinirea cotelor. "Force Publique" (FP, forța locală de poliție) era însărcinată cu colectarea cotelor. Ofițerii erau agenți albi ai statului. Din soldații negri, mulți proveneau din triburile de pe cursul superior al Congoului, pe când alții fuseseră răpiți în copilărie în timpul raidurilor asupra satelor și aduși la misiunile Romano-Catolice, în care primeau o pregătire militară în condiții apropiate de ale sclaviei. Înarmați cu arme moderne și cu
Statul Independent Congo () [Corola-website/Science/318345_a_319674]
-
țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Doluchioi a fost fondat în anul 1806 de către coloniști bulgari proveniți din satul Kaolinovo (regiunea Varna). În 1834 s-a început construirea bisericii "Sf. Mihail" din banii proprii ai coloniștilor. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]