10,995 matches
-
puternic al mitralierelor inamice. În acest timp, geniștii italieni au reușit cu pierderi grele să repare podul aruncat parțial în aer de francezi. Pe 22 iunie, batalionul de tancuri al Diviziei "Trieste" a depășit grupul pe motociclete, fiind oprit din înaintare de un câmp minat. Două tanchete L3/33 din capul coloanei au rămas înțepenite într-un gard de sârmă ghimpată, următoarea a fost parțial distrusă de o mină terestră, o alta a căzut într-un șanț, iar restul de două
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
minat. Două tanchete L3/33 din capul coloanei au rămas înțepenite într-un gard de sârmă ghimpată, următoarea a fost parțial distrusă de o mină terestră, o alta a căzut într-un șanț, iar restul de două și-au oprit înaintarea după ce au avut probleme mecanice. Un batalion al Regimentului motorizat al 65-lea din Divizia "Trieste", care a încercat să atace Reduta Ruinată din spate, a fost oprit din înaintare de infanteria franceză. Acest batalion a abandonat obiectivul inițial și
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
într-un șanț, iar restul de două și-au oprit înaintarea după ce au avut probleme mecanice. Un batalion al Regimentului motorizat al 65-lea din Divizia "Trieste", care a încercat să atace Reduta Ruinată din spate, a fost oprit din înaintare de infanteria franceză. Acest batalion a abandonat obiectivul inițial și și-a continuat înaintarea spre Séez. Coloana stângă a Corpului Alpin a întâmpinat o rezistență redusă și a ajuns cu ușurință pe 22 iunie pe malul drept al râului Isère
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
probleme mecanice. Un batalion al Regimentului motorizat al 65-lea din Divizia "Trieste", care a încercat să atace Reduta Ruinată din spate, a fost oprit din înaintare de infanteria franceză. Acest batalion a abandonat obiectivul inițial și și-a continuat înaintarea spre Séez. Coloana stângă a Corpului Alpin a întâmpinat o rezistență redusă și a ajuns cu ușurință pe 22 iunie pe malul drept al râului Isère. Până la intrarea în vigoare a armistițiului, coloana centrală a Corpului Alpin reușise să ocupe
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Cenischia" și "Susa" din cadrul Regimentului al 3-lea "Alpini" - Divizia "Taurinense" au fost atașate Diviziei "Cagliari". Atacul principal al Corpului I a fost efectuat de Divizia "Cagliari", care acționa pe trei coloane, pentru cucerirea Bessans și Bramans, urmat de o înaintare de-a lungul râuoui Arc spre Modane. Coloana centrală era formată din batalioanele 1 și 2 ale Regimentului al 64-lea de infanterie și batalionul 3 al Regimentului al 62-lea. Coloana a înaintat prin Col des Lacs Giaset pe
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
format coloana stângă care a trecut prin Col d'Étache. Aceasta trebuia să își sincronizeze atacul pe flancul localității Modane cu cel al coloanei centrale. Unitatea "Susa" forma coloana dreapta și a traversat trecătorile Chapeau și Novalesa și a continuat înaintarea pe valea Ribon spre Bessans. De aici a continuat deplasarea pe valea râului Arc spre Lanslebourg, unde a întâlnit Batalionul 3 al Regimentului al 64-lea din Diviza "Cagliari". Toate aceste unități italiene urmau să lupte cu francezii ale căror
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
vigoare, deși unitățile avansate ale Diviziei "Cagliari" ajunseseră la aproximativ cinci kilometri de Modane. În vreme ce "Susa" a ocupat Lanslebourg și a continuat atacul spre Termignon, batalionul al 3-lea al Regimentului al 64-lea de infanterie a fost oprit din înaintare. Ruta pe care trebuia să înainteze fusese minată puternic, pe drum fiind amplasat numeroase obstacole antitanc și antinfanterie. Un batalion al Regimentului de infanterie 231 "Avellino" și un batalion de tancuri din Divizia "Brennero" a fost trimis în ajutorul Regimentului
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
amplasat numeroase obstacole antitanc și antinfanterie. Un batalion al Regimentului de infanterie 231 "Avellino" și un batalion de tancuri din Divizia "Brennero" a fost trimis în ajutorul Regimentului 64. Două tanchete L3 au fost blocate de exploziile unor mine, oprind înaintarea întregii coloane italiene. Profitând de acest incident, artileria franceză a reușit să distrugă restul tancurilor din coloană. Infanteriștii italieni au reușit să înainteze cu greu sub focul puternic al artileriei și mitralierelor franceze, ajungând în cele din urmă în spatele pozițiilor
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de aceea rechiziționase vase de pescuit și de agrement. Marina italiană a încercat să execute câteva debarcări dar, după ce unele dintre vasele folosite au eșuat în apele puțin adânci, întreaga operațiune a fost anulată. Divizia "Cosseria" a fost oprită din înaintare de tirurile bateriilor de artilerie de la Cap Martin și din fortul "Mont Agel", care au distrus un tren blindat. În ciuda opoziției francezilor, folosindu-se de condițiile meteo - furtună cu fulgere și ceață - italienii au reușit să ocupe cartiere ale localităților
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Cu toate acestea, pe 23 iunie, italienii au ajuns în Pasul Maddalena. Până aici, italienii reușiseră să transporte doar un obuzier de 100 mm. Din Pasul Maddalena, italienii au început coborârea în Valea Ubaye din Franța. Condițiile meteo au încetinit înaintarea italienilor dar, în egală măsură, i-au împiedicat pe artileriștii francezi să își regleze tirul. Divizia "Acqui" nu ajuns în fața fortificațiilor franceze decât în seara zilei de 24 iunie, când armistițiul fusese deja semnat. Italienii au pierdut 32 de oameni
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
acordată de comandanții austrieci unui român. Îi scrie vreo 25 de scrisori fratelui său, Liviu, din care reies unele trăsături de caracter: înflăcărare tinerească, timiditate și lipsă de inițiativă. Distrugerea unui reflector italian care îi incomoda mult îi aduce o înaintare în grad și o medalie. Emil este înaintat la gradul de sublocotenent începând cu 1 ianuarie 1916. Transferat pe Frontul Românesc în toamna anului 1916, Emil îi scrie, la 9 septembrie 1916, surorii sale mai mari: „Rănile mi s-or
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
olando-belgiană prin sudul Olandei, Eindhoven și Nijmegen spre podul de peste Rin de la Arnhem, având ca obiectiv forțarea cursului Rinului și depășirea liniei Siegfried, ca prima fază în asaltul final spre Berlin. Forțele aeropurtate aliate au fost înfrânte la Arnhem, iar înaintarea aliată a fost oprită la sud de cursul inferior al Rinului, ceea ce a dus la formarea unei pungi înguste care se întindea de la nordul frontierei belgiene în sud-estul Olandei. Forțele germane au atacat această pungă din capul de pod de pe
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
forțele germane care se retrăseseră, iar efectivele de aici au fost întărite cu trupe proaspăt sosite din Germania. Marginea apuseană a acestui cap de pod se afla în regiunea De Peel, o zonă mlăștionasă, cu mai multe canale care împiedicau înaintarea trupelor aliate. Aliații au hotărât să atace capul de pod dinspre nord, ceea ce implica cucerirea localităților Overloon și Venray, aflate pe direcția de deplasare spre Venlo. "Operațiunea Aintree" (numită după cursa de cai de la Aintree) urmărea în primul rând să
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
Diviziei a 7-a blindate SUA, asaltul a fost preluat de Divizia a 3-a de infanterie britanică și de Divizia a 11-a blindate britanică. În cursul luptelor, aliații au reușit să preia controlul asupra Overloonului și au continuat înaintarea spre Venray. Luptele de la Venray au dus la pierderi importante, în principal datorită terenului minat de germani, inundat de ploile puternice de toamnă. Cele mai grele pierderi le-a suportat Batalionul I al Regimentului regal Norfolk din cadrul Diviziei a 3
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
Olanda în timpul acestui război. a fost singura luptă de tancuri notabilă de pe teritoriul Olandei. Mai multe zeci de tancuri, în special britanice, au fost distruse în timpul luptelor În ciuda faptului că atât Overloon cât și Venray au fost cucerite de aliați, înaintarea lor spre cursul Meusăi și Venlo au fost amânate. Amânarea a fost determinată de pierderile grele suportate de aliați pe de-o parte, iar pe de altă parte de nevoia cuceririi unor obiective mai importante: estuarul râului Escaut, care asigura
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
mișcare împotriva acestora, În 1212, califul almohad, Muhammad al-Nasir (1199-1214), succesorul lui al-Mansur, după o avansare de succes spre nord, va fi învins de alianță dintre cei patru regi creștini: regii din Căștile, Aragon, Navarra și Portugalia. Bătălia a încetinit înaintarea almohadă, însă puterile creștine erau prea dezorganizate pentru a putea profita imediat. Înainte să moară în 1213, al-Nasir și-a desemnat fiul de 10 ani ca successor. În 1224, tânărul calif a murit într-un accident, fără a avea urmași
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
defensiva și să își retragă efective importante spre Dunkerque. În perioada 28-31 mai 1940 a avut loc asediul orașului Lille. Aici, 40.000 de soldați, resturile a ceea ce fusese formidabila Armată I franceză, au dat o bătălie disperată pentru întârzierea înaintării a șapte divizii germane, din care trei blindate. Dacă în prima zi a evacuării au fost transportați doar 7.669 militari, până într-a noua zi fuseseră salvați de pe continent cu ajutorul unei folote încropite în grabă 338.226 soldați. La
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
alternativ. Manstein propunea un atac al diviziilor blindate prin regiunea înaltă împădurită din Ardeni, printr-o zonă considerată de nestrăbătut pentru tancuri. Următoarea fază după traversarea Ardenilor urma să fie cucerirea unor capete de pod peste râul Meuse și o înaintare rapidă spre Canalul Mânecii. Prin această manevră, germanii ar fi izolat trupele aliate în Belgia și Flandra. Această parte a planului avea să devină cunoscută mai târziu ca "Sichelschnitt" („lovitura de seceră”). Adolf Hitler, după ce se va întâlni cu Manstei pe
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
nu dispuneau de nicio rezervă strategică. Pe 19 mai, generalul Gort s-a întâlnit cu generalul Gaston Billotte, comandantul Armatei I franceze și coordonatorul forțelor aliate. Billotte i-a mărturisit că francezii nu dispuneau de forțe care să se opună înaintării germane spre mare. Gort a reacționat imediat, recunoscând că evacuarea trupelor de sub comanda lui peste Canalul Mânecii era cea mai bună soluție și a început să planifice retragerea spre Dunkerque, cel mai apropiat port cu o capacitate suficient de mare . Dunkerque
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
împreună cu Blanchard retragerea trupelor aliate în spatele Canalului Lys, parte a sistemului de canale („Linia Canalului”), care ajungea până la mare în dreptul Gravelines.Ecluzele fuseseră deja deschise de-a lungul canalului pentru inundarea regiunilor joase și crearea unei bariere naturale în calea înaintării germane. Retragerea a fost de fapt o deplasare haotică, în timpul căreia au fost abandonate vehicule care au blocat drumurile, drumuri care erau inundate de coloane de refugiați care se îndreptau în direcția opusă retragerii. Datorită cenzurii militare și pentru ca să se
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
2-a Panzer au construit cinci capete de pod peste Linia Canalului. Lor li s-a opus un singur batalion britanice, care apăra ruta spre portul Dunkerque . În acest moment, la cererea insistentă a lui Rundstedt, Hitler a ordonat oprirea înaintării diviziilor de tancuri. După război, mai mulți comandanți, inclusiv Rundstedt și șeful statului major OKH Chief Franz Halder, au încercat să pună acest ordin exclusiv în sarcina lui Hitler. Totuși, consultarea jurnalului de război al lui Rundstedt demonstrează că acesta
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
Rundstedt și șeful statului major OKH Chief Franz Halder, au încercat să pună acest ordin exclusiv în sarcina lui Hitler. Totuși, consultarea jurnalului de război al lui Rundstedt demonstrează că acesta este cel care a dat ordinul de oprire a înaintării, el având temeri cu privire la vulnerabilitatea flancurilor armatelor sale și fiind conștient de dificultățile apărute în aprovizionarea trupelor cele mai avansate. Runstedt se temea de asemenea că regiunea mlăștinoasă din jurul Dunkerque va fi o piedică de netrecut pentru tancuri. Forțele blindate
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
evenimente. Astfel, plata despăgubirii să se facă în maximum 30 de zile. Această propunere nu a fost introdusă, iar potrivit articolului 18 din proiectul de lege, ASF le oferă companiilor de asigurări termen de cel mult 3 luni de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată să notifice dacă au aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire. După care, despăgubirea se va plăti de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii documentelor necesare stabilirii
Războiul RCA: TranSportatorii atacă proiectul legii ASF () [Corola-website/Journalistic/101228_a_102520]
-
de ani, a celor cu studii superioare, din mediul urban și a celor din alte regiuni decât Moldova. Încrederea în Casa Regală este prezentă pe coordonate pozitive (multă și foarte multă) în rândul a 61% dintre cei chestionați șicrește odată cu înaintarea în vârstă, iar respondenții cu studii superioare declară în mai mare măsură decât cei cu un nivel de educație mai scăzut că au multă sau foarte multă încredere în această instituție; proporția celor care declară că au foarte multă sau
SONDAJ: Câți români au încredere în Casa Regală () [Corola-website/Journalistic/101197_a_102489]
-
extins extrem de mult teritoriile sale de sud (Salamanca, Ledesma), precum și ca fondator a cetății de frontieră (Osma, Clunia). Ramiro a format o coaliție Pamplona/Leon, care a învins contraofensiva din Andaluzia în Bătălia de la Simancas (939). Această victorie a permis înaintarea frontierei leoneze de la Duero la Tormes. În ultimii ani ai domniei sale, el a pierdut sprijinul cumnatului său din Pamplona, care îl ajuta pe alt cumnat al său, Fernán González de Castilia, să obțină independența de facto. În 950, Ramiro a
Ramiro al II-lea de Leon () [Corola-website/Science/331413_a_332742]