19,920 matches
-
defectele incriminate femeilor: ambiția parvenirii, atitudinea combativă, mândria, pasiunea pentru modă, lipsa oricărei obediențe. 361 Scapă totuși de catalogarea negativă deoarece își recunoaște cu dezinvoltură păcatele, ceea ce o face extrem de plăcută și naturală: i-a pedepsit pe soți, i-a acuzat pe nedrept, nu și-a îndeplinit datoriile conjugale până ce nu a intrat în posesia bunurilor materiale de care dispuneau bărbații din viața ei, i-a înșelat și a conspirat împotriva lor, a fost lacomă și necruțătoare, pasională și vicleană, 357
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și a vieții. Doleanțele soției sunt prezentate în stilul direct: râvnește haine luxoase, îl acuză pe nedrept pe soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se vrea lăudată, admirată, cinstită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu cele proprii.452 Nu caută înțelegerea reciprocă, ci preferă să fie „bici”, nu s-a supus cu adevărat nici tainei căsătoriei, nici vreunui soț. Este devotată doar propriului eu, urmărind numai o împlinire strict personală, de aceea o putem acuza, în unele momente, de egoism. Dar personajul se salvează mereu pentru că știe să și recunoască defectele, neajunsurile, chiar dacă uneori ne lasă impresia că nu este capabilă de iubire, de generozitate, că nu poate progresa moral, păstrează în ea un regret
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Carolyn P. Collette, art. cit., p. 149. 496 Philip S. Alexander, Madame Eglentyne, Geoffrey Chaucer and the Problem of Medieval Anti-Semitism, în „Bulletin of John Rylan ds Library of Manchester”, vol. 74, nr. 1, spring 1992, p. 112. 133 fiind acuzați de cămătărie, privită ca un păcat capital. Pactul dintre diavol și evrei este o temă comună a misterelor medievale.497 Dar povestirea rămâne, ca specie literară, un exemplu de miracol al Fecioarei Maria, cea care intermediază între Dumnezeu și omenire
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iubiri cum este cea pentru Mensola, o nimfă a cărei vocație trebuia să fie alta. Tânăra, deși îndurerată și mereu temătoare în deciziile pe care trebuia să le ia, cu toate că trădează prin lipsa ei de fermitate, nu poate fi însă acuzată de lipsa sentimentelor materne, are o tandrețe aparte față de copilul născut în taină. Acesta va răscumpăra sfârșitul tragic al părinților săi, ajungând o figuă remarcabilă, un întemeietor al cetății.621 Cu Ninfale fiesolano suntem în preajma Decameronului, prin primatul acordat acțiunii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
by D. L. Kirkpatrick, St. James Press, 1991. Este vorba despre două tipuri de iubire: pământească și cerească, dihotomice, așa cum indică și inscripția. 672 William D. Reynolds, op. cit., passim. 673 Geoffrey Chaucer, Legenda..., p. 167. 674 Dar poetul nu poate fi acuzat de această aparent schematică abordare deoarece zeul Amor este cel care în poem i-a trasat modul în care să structureze opera: „Doar miezul să-l alegi din viața lor,/ 185 tot din literatura veche, ridicată la rang de model
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femei cinstite, ci la ipocrizia generală, ca cea afișată de Tarquin sau de cei aflați în preajma Lucreției.700 Din perspectiva creștinismului, Lucreția nu mai poate fi însă receptată pozitiv, deși suntem conștienți că personajul aparține lumii păgâne. Fericitul Augustin o acuză de prea multă mândrie sau orgoliu. Lucreția devine o figură pivot în istoria constituțională romană: din cauza violului și a sinuciderii ei, romanii s au ridicat împotriva familiei regale a Tarquinilor și au impus republica. De la Fericitul Augustin înainte, ea a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
personalitatea Constanței, se dezic de păgânism, pentru a îmbrățișa noua religie, a sacrificiului propriu pentru iubirea celorlalți. Cinstea reprezintă pentru Constanța unicul deziderat, ea refuză avansurile unui tânăr, atrăgându-și astfel ura acestuia și dorința lui de răzbunare. Va fi acuzată, pe nedrept, de crimă, fiind victimă a unei înscenări mincinoase, dar elementul divin intervine din nou salvator, un glas ceresc dezvăluie minciuna, cavalerul invidios este pedepsit, regele ținutului, Alla, o ia de soție după asistarea la această minune și acceptă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
soțul ei, Valter, este și Constanța - care pe parcursul povestirii seamănă cu un erou plecat într-o căutare, trecând prin aventuri, fiind marcată de evenimente nefericite, învingându-i pe cei care îi doreau răul (cum ar fi un ucigaș care o acuză pe nedrept și un potențial violator). Dar, de fapt, în economia povestirii, victoria ei 761 Ibidem, p. 33. (trad. n.) 762 Ibidem, pp. 27-40 passim. 763 Ibidem, p. 36. 764 Marc M. Pelen, Providence and incest reconsidered: Chaucer's poetic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
supune voii parentale, fără a da glas propriilor sentimente sau dorințe - IV. 4; Lisabetta, din IV. 5, este dominată de cei trei frați care îi ucid iubitul și care o împing la moarte, prin suferința cauzată; Simona, IV. 7, este acuzată pe nedrept de moartea tânărului de care era îndrăgostită, iar în gestul ei inocent de a-și dovedi nevinovăția își găsește de fapt moartea; fata lui Virginius, ucisă de propriul părinte, pentru a nu-și știrbi onoarea). În Povestirea doftorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu era moral, devenea foarte omenesc, uzând de un întreg arsenal de tehnici persuasive, din care nu puteau lipsi nici lacrimile. Respinsă în încercarea ei de virtuosul cavaler, nora regelui se dovedește violentă și plină de ură, răzbunătoare înfocată (îl acuză în fața tuturor de viol), dorind moartea aceluia ce nu-i ascultase ruga pătimașă. Gualtieri va fi condamnat pe nedrept și va fi expatriat, retrăgându-se, împreună cu cei doi copii, în Anglia, unde ajunge cerșetor. Donna demonicata poate produce schimbarea unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care le ridică și în suspendarea personajelor între idealuri și impulsuri contradictorii.”976 Naratorul chaucerian găsește o scuză purtării Cresidei: „Este atât de impresionat de durerea ei, încât îi atenuează vina, sau chiar o va absolvi de tot ce este acuzată, dintr-o compasiune autentică. A fost pedepsită destul; și, în definitiv, nu era decât o femeie vulnerabilă.” 977 „Cresida a trădat. Trădându-l pe Troilus, ea a încălcat codul dragostei curtenești, păcat de neiertat în concepția medievală. Faptul rămâne fapt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dintr-o donna demonicata într-o scuzabilă victimă: singurătatea, frica, recunoașterea poziției în societate, manipularea de către cei din jur. Personajul feminin chaucerian poate fi înțeles în complexitatea trăirilor și a conjuncturii în care se află, cititorii compătimindo, mai curând, decât acuzând-o.1009 Tipurile tradiționale feminine în Evul Mediu o reprezentau fie pe Eva, fie pe Maria, întruchipări ale răului sau ale binelui absolut, dar nici una dintre aceste catalogări nu era prea confortabilă, din punct de vedere veridic, deoarece nu se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Delfi rămâne simbolul divinației oraculare. Unul dintre criticii cei mai Înverșunați ai oracolelor, Œnomaos din Gadara, dezamăgit de Apollo Clarios, „Își va regla conturile” nu cu acesta, ci numai cu Apollo Pythianul, imaginând o confruntare directă În care zeul era acuzat ca și cum ar fi fost vorba despre un proces 4. Nesperata renaștere asanctuarului delfic Începută puțin după Nero nu făcea decât să anunțe o alta, pe cea din secolul al II-lea, ea Însăși trecătoare, dar foarte semnificativă. Cele două capitole
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Într-adevăr, nu se bucură de prea multă recunoștință cel care dăruiește din puținul ce-l are celor care au de toate din belșug. (E) Căci nimeni nu-l crede că face daruri degeaba, ba te mai pomenești că e acuzat de slugărnicie și ploconeală. Gândește-te acum, față de daniile astea materiale, cât sunt mai presus prin frumusețe și noblețe darurile venite de la omul ce-și Împărtășește știința și Înțelepciunea. Asemenea cadouri este frumos nu doar să le faci, ci să
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de Mnesinoe, iar lui Oreste cel de Achaios...” „Dar ce argument crezi că ai putea avea”, zise el, „pentru a respinge acuzația al cărei pretext este Phryne?”. 15. Theon surâse ușor: - O voi face În așa fel Încât te voi acuza chiar și pe tine de faptul că reproșezi grecilor numai greșelile mai puțin grave. (C) Așa de pildă, Socrate, pe când lua cina În casa lui Callias, ca și tine, s-a legat numai de parfumuri, fără a spune o vorbă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
plină de admirație 1 și de respect religios. Mai târziu totuși, oamenii s-au deprins să Înțeleagă mesajul fiecărui oracol, În mod corect, cu ușurință, fără emfază sau Înflorituri de stil. Poezia care făcea casă bună cu oracolul a fost acuzată că se opune cunoașterii adevărului prin amestecul obscurității și al umbrei cu dezvăluirile Zeului. S-a ajuns până acolo că metaforele, (B) enigmele au devenit suspecte, imputându-li-se că sunt, În materie de divinație, simple evadări și refugii specialaranjate
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Zeu. (E) Inscripțiile datorate Înțelepților 3 „Cunoaște-te pe tine Însuți” și „Nimic prea mult”, detractorul șoracolelorț le aprobă, mai ales datorită formei lor concise, care Închide În atât de puține cuvinte un Înțeles exprimat concis și concentrat. În schimb, acuză oracolul dacă exprimă atâtea alte lucruri Într-un chip concis, simplu și direct. Asemenea precepte ale Înțelepților sunt aidoma unor cursuri de apă care se revarsă Într-o albie strâmtă. În ceea ceprivește sensul, nu sunt nici diafane, nici transparente
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dacă s-ar putea aduna astăzi 3.000 de hopliți, ceea ce reprezintă contingentul trimis pe vremuri de un singur oraș din Megara 1. În aceste condiții, faptul de a susține un mare număr de oracole ar Însemna pentru Zeu să acuze de fapt starea jalnică În care a ajuns Grecia. A pune astfel problema, după părerea mea, Înseamnă să vădești o dreaptă judecată. Pe cine oare mai interesează ca Oracolul de la Tegyrai sau cel de la Ptoion să mai funcționeze ca altădată
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de vedere critice. „Nicio știință nu a fost criticată atât de deschis și de constant de propriii ei slujitori ca economia politică. Motivele de nemulțumire sunt numeroase, dar cel mai important ține de ficțiunea lui homo oeconomicus. Această abstracție este acuzată că golește comportamentul omului de orice Înclinație culturală, ceea ce echivalează cu a spune că omul „acționează mecanic În viața economică”.<footnote N. Georgescu-Roegen, Legea entropiei și procesul economic, 1979, București, Editura Politică, p. 37. footnote> De la apariția sa, economia națională
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
a creat, ele nu sunt întotdeauna preluate de organizații. Printre cerințele principale din această etapă se află dorința de a învăța din proiectele finalizate. Proiectele sunt adesea revizuite și auditate, dar aceste revizuiri adesea pot lua forma unui exercițiu de „acuză contabilitatea” și de încercare de a acoperi greșelile și problemele. Necesitatea reală este de a captura toate lecțiile învățate cu greu, atât de pe urma succesului cât și a eșecului și a le distribui generației următoare.<footnote Nonaka, I., Kenney, M., „Towards
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
păcatul și căința.104 Aceasta este urmată de cuvintele „Heere taketh the makere of this book his leve” 105 și de Retractarea lui Chaucer. Palinodia este mai mult decât surprinzătoare, autorul își condamnă operele ca fiind propovăduitoare ale păcatelor, le acuză de glorificarea viciilor. Cariera poetică a lui Chaucer este interesantă: a început cu o rugăciune și în același timp o laudă adusă Fecioarei Maria (ABC) și s-a încheiat cu o penitență (Retractarea), în care sunt invocați Hristos, mama Sa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să li se opună, respingând imaginea defavorabilă prin care erau portretizate femeile, văzând-o ca pe un produs al unor bărbați bătrâni și lipsiți de virilitate, erijați în voci impersonale ale unei autorități eclesiastice, pe care ea, cu dezinvoltură, îi acuză de viciu.324 Reproduce în vorbirea ei aceste blamări misogine asupra sexului slab și astfel oferă o parodie spirituală, expresivă, care subminează autoritatea numelor pe care le folosește în exemplificările date.325 „Autoritatea împotriva căreia se revoltă nu este a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
defectele incriminate femeilor: ambiția parvenirii, atitudinea combativă, mândria, pasiunea pentru modă, lipsa oricărei obediențe. 361 Scapă totuși de catalogarea negativă deoarece își recunoaște cu dezinvoltură păcatele, ceea ce o face extrem de plăcută și naturală: i-a pedepsit pe soți, i-a acuzat pe nedrept, nu și-a îndeplinit datoriile conjugale până ce nu a intrat în posesia bunurilor materiale de care dispuneau bărbații din viața ei, i-a înșelat și a conspirat împotriva lor, a fost lacomă și necruțătoare, pasională și vicleană, 357
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și a vieții. Doleanțele soției sunt prezentate în stilul direct: râvnește haine luxoase, îl acuză pe nedrept pe soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se vrea lăudată, admirată, cinstită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]