24,313 matches
-
în 2008 la 33% din P.I.B., cea mai mare rată de creștere din istoria României. Cîștigul salarial mediu net e de 1200 RON, ceea ce în-seamnă cam 320 de euro pe lună. În concluzie, avem o economie plină de contradicții și amenințări, dar cu o tendință de evoluție ascendentă a principalelor variabile macroeconomice și de adaptare la structurile și cerințele europene. Dependența de exterior, sau constrîngerea externă, este mare, încadrîndu-ne în sfera de influență preponderentă a Austriei, care tinde să refacă economic
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
vă aduce destulă mulțămire; sunt aproape di 9 ani di cînd găsesc în casa dumneavoastră acea bucată de milă și vă mănînc pîine și sare"13. În conti nuare, i-a mai scris boierului că nu se aștepta la asemenea amenințare. Și-a cerut demisia, dar nu i s-a aprobat. Un document din iunie 1844 îl arată pe socrul său, Vasile Iurașcu, la Corni, ca vechil al Epitropiei casei răposatul postelnic Iancu Cananou, iar arbitrul, din partea Epitropiei acelei case, era
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se exprimă numai prin strategiile întreprinderilor, ci și prin funcționarea globală a economiilor noastre. Nu producătorii se află la originea recentei creșteri considerabile a prețului petrolului, ci extrema vigoare a cererii, îndeosebi din partea Statelor Unite și a Chinei. În momentul intensificării amenințărilor unor catastrofe ecologice, tema „consumului durabil” se bucură de un larg ecou, iar hiperconsumatorul apare ca un actor care trebuie responsabilizat de urgență, într-atât practicile sale excesive dezechilibrează ecosfera. De altfel, este cunoscut faptul că principalul motor al creșterii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai pesimiști dintre analiștii societății satisfacerii totale și imediate, conform cărora ea netezește drumul către un „fascism voluntar”. Adevărul este că societatea de hiperconsum nu stimulează atât revenirea autoritarismului, cât mai degrabă ne protejează de acesta. Și oricare ar fi amenințările la adresa educației și a culturii, capacitățile transcendente, reflexive și critice ale subiecților n-au fost câtuși de puțin anulate. Motivele de a spera nu sunt neînsemnate: în ciuda inflației nevoilor de noi mărfuri, individul continuă să trăiască pentru altceva decât pentru
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de bătaie: când conflictul interuman dă înapoi, acest fapt este în beneficiul luptei medicale anxiogene și fără sfârșit. Pacificarea consumului este înșelătoare: de-acum înainte, sentimentul pericolului și al riscului este omniprezent; la limită, orice poate fi perceput ca o amenințare și ca un apel la vigilență. În ciclul III, insecuritatea, suspiciunea, anxietatea cotidiană cresc proporțional cu propria noastră capacitate de a lupta contra fatalității și de a prelungi durata vieții. Stăpânirea corpului și deposedareatc "Stăpânirea corpului și deposedarea" După frenezia
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
proporția în care se intensifică dinamica individului și cea a mercantilizării nevoilor 32. Frivolitate și fragilitatetc "Frivolitate și fragilitate" Aceste analize nu au ca scop să deculpabilizeze faza III a consumului. Cititorul poate fi sigur că nu ignor cu totul amenințările pe care ea le face să planeze asupra noastră. Pur și simplu, mă străduiesc să reflectez asupra lor, evitând facilitățile denunțului apocaliptic. Care sunt efectele consumului-lume? Încotro ne îndreptăm? Căror nenorociri le vom cădea pradă? „Revoluției speranțelor” din faza II
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și mai liberă. Acest climat s-a schimbat, confortul modern nemaiputând fi separat de o mulțime de dispozitive având drept scop securizarea, protecția, prevenirea, diminuarea riscurilor. Imaginarul eliberării fără limite a fost înlocuit cu o cultură a confortului împresurat de amenințări și neliniști generate de progresul însuși. E ora „diagnosticării stării de sănătate a casei”; trebuie prevenită poluarea aerului din interior, locatarul trebuie sensibilizat la produsele chimice emise de materialele de construcție, trebuie redusă expunerea la particule nocive, e necesară evacuarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nocive, e necesară evacuarea contaminanților biologici și a poluanților chimici, trebuie alese materiale bio, locuința trebuie dotată cu filtre de apă și de aer. „Casele noastre ne otrăvesc”: confortul domestic se dezvoltă acum pe fondul sensibilizării la riscuri și la amenințări la adresa sănătății. Confortul era sinonim cu viața într-un loc călduț și liniștit; acum el invocă din ce în ce mai multe măsuri de prevenire și o vigilență activă din partea hiperconsumatorilor anxioși. Sistemele de securitate nu sunt singurele elemente care reconfigurează confortul ca lume
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
prin sensibilizarea la riscuri. Beției bahice care urmărea defularea celui ce se deda acestei practici îi succedă responsabilizarea și chiar incriminarea băutorului. Excesul era asimilat cu un liant social și cu un timp al fericirii exuberante; acum a devenit o amenințare atât la adresa propriei persoane, cât și la adresa celorlalți. A bea cu moderație, a mânca bio, a recurge mai frecvent la alimentele bogate în fibre, a reduce cantitatea de dulciuri și de grăsimi, a echilibra mesele: ce-a mai rămas din
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
aici: epoca noastră ar fi martora unei formidabile afirmări a lui carpe diem. S-o spunem fără înconjur: nu există o mai mare eroare de diagnostic decât o asemenea judecată. Pentru că, în zilele noastre, nimic nu mai este scutit de amenințări, de incertitudini și de riscuri. Locurile de muncă, noile tehnologii, planeta, mondializarea, viața sexuală, alegerea studiilor, pensiile, imigrația, cartierele de la „periferie”, aproape totul e susceptibil de a alimenta sentimentele de neliniște. Și, în vreme ce oamenii nu mai cred într-un viitor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
produsele modificate genetic, sexul, canabisul, acarienii, fumatul, razele solare, aerul pe care-l respirăm, apa pe care o bem, carnea pe care o mâncăm, totul e perceput, din ce în ce mai mult, în funcție de riscurile sanitare. Degeaba avem condiții sanitare mai sigure ca oricând, amenințările sunt resimțite pretutindeni, „totul e periculos”. De fapt, hedonizarea modurilor de trai nu se dezvoltă pe fondul dramatizării sanitare și igienice. Emotivitatea hipermodernă nu e dionisiacă, ci omnifobă. Fapt care se traduce prin vizite tot mai frecvente la medic și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
profesională, de dificultăți și de presiuni tot mai mari. Mai mult suportate decât dorite, preceptele noului management sunt asimilate cu riscurile de concediere și cu revenirea la protecția colectivă, la creșterea dificultăților 7 și cu degradarea raporturilor de muncă 8. Amenințările cu concedierea, epuizarea, creșterea stresului, înmulțirea sarcinilor și intensificarea ritmului de muncă, teama permanentă de a nu fi la înălțimea noilor cerințe: mai degrabă decât obiect al fervorii, noua epocă a eficacității este asociată cu neliniștea în ce privește viitorul, cu constrângerile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
josnică încercată la spectacolul nefericirii altuia, dorința de a-l vedea privat de avantajele sale nu atât pentru a le avea tu însuți, cât pentru a ști că celălalt a încetat a se mai bucura de o fericire fără nicio amenințare. Or, astăzi, ca și ieri, „invidia e o pasiune timidă și rușinoasă pe care nu îndrăznim niciodată s-o mărturisim”1: aceasta e realitatea, ea nu apare în concertele de orgă ale exhibiționismului contemporan. Fără camere de luat vederi, fără
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
toate civilizațiile și în toate limbile cunoscute, omul căzut pradă invidiei e condamnat, luat ca țintă în povești, legende și proverbe 8; pretutindeni, de la credințele sălbatice consemnate în Vechiul Testament (Cain și Abel), gelozia și pizma sunt descrise ca pasiuni pustiitoare, amenințări și flageluri teribile. Dar dacă acest sentiment este o constantă a naturii umane și a vieții în societate, suntem îndreptățiți să credem că nu toate civilizațiile îi acordă aceeași importanță, că nu toate favorizează în același fel dezvoltarea individului invidios
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Într-adevăr, aceasta a substituit condamnării morale a „viciilor private” (invidia, lăcomia, vanitatea etc.) apologia lor ca instrument al sporirii bogățiilor materiale și a ordinii publice 19. Competițiile stârnite de invidie erau, în mod tradițional, considerate un pericol sau o amenințare mortală; ele sunt acum apreciate ca factori de progres care le permit oamenilor să scape de sărăcie și de violență. Fapt pentru care culturile moderne s-au străduit nu atât să înlăture invidia, cât să favorizeze ceea ce e susceptibil s-
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
profundă criză a religiei laice a progresului. Apărută în secolele XVIII-XIX, negarea ideii de progres câștigă în intensitate în urma celor două războaie mondiale, a exterminărilor în masă, a totalitarismului, a pericolului atomic și, mai recent, a degradării ecosistemelor și a amenințărilor biotehnologice. Promisiunilor de progres le-au urmat viziunile pesimiste, tehno-știința fiind asemuită cu o mașinărie satanică, generatoare mai mult de rele decât de binefaceri. Filosofii promiteau raiul pe pământ; astăzi, unii anunță că la porțile noastre bate, în mod aproape
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
negative ale modului nostru de trai asupra mediului înconjurător: faza III este aceea în care se afirmă exigența consumatorului responsabil și cetățean. O societate de hiperconsum durabilă?tc "O societate de hiperconsum durabilă ?" Principalele întrebări care se pun sunt următoarele: amenințările care apasă asupra ecosferei și asupra resurselor noastre fosile poartă în germene un sfârșit iminent al societății de hiperconsum? Limitele naturale duc la dispariția „scopurilor necumpătate” ale hiperconsumului și a „veselei sale sărbători umane frivole”13? Post-faza III a început
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
bază a căror sarcină ar fi, în mod ideal, să-i „înarmeze” pe oameni, să-i formeze dându-le uneltele necesare pentru a gândi, a acționa și a se perfecționa. Hipertrofia consumeristă și mediatică prezintă, în ultimă instanță, mai puține amenințări decât slăbiciunea sistemelor noastre de educație. Promovarea unor programe TV de calitate, punerea la punct a unor politici culturale ambițioase, toate acestea sunt foarte bune, dar este și oarecum naiv să crezi că asemenea măsuri pot constitui o reală contrapondere
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
simțit bine. I-am făcut să se concentreze la un atelier de lucru în care un chirurg fusese dat în judecată din cauza unui incident nefericit cu o călugăriță. Nu-mi venea să cred cât de agresivi erau. Majoritatea începuseră cu amenințări și deveneau mult mai violenți după aceea. Am fost nevoit să opresc exercițiul și să le spun că dacă vor să rezolve cazul fără litigii costisitoare (mă îndoiam serios de motivele lor în această privință) nu trebuie să fie niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
chiar și atunci când toți sunt conștienți de ce se petrece. Așa au reușit președinții Carter și Reagan să elibereze ostaticii din Iran. Bineînțeles că iranienii cunoșteau această tehnică, dar n-au vrut să riște ca Reagan să își pună în aplicare amenințările. Deci iată cum aceste gambituri funcționează chiar și atunci când se știe despre ce este vorba. Eliberarea de ostatici cu Omul Bun/Omul Rău În noiembrie 1980, electoratul l-a dat afară pe Jimmy Carter din Biroul Oval. Iranienii încă îi
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
circulație nemaiîntâlnită a capitalurilor și de o maturizare rapidă a puterilor politice, economice, financiare și militare transnaționale. Anii ’70 și ’80 au schițat o cu totul altă hartă a globalizării: sistemul capitalist a intrat în criză, ceea ce a condus la amenințări globale (tensiunile est/vest și sud/nord s-au agravat din cauza dezvoltării tehnicii militare și a prăpastiei economice și tehnologice tot mai adânci dintre țările industrializate și cele subdezvoltate). În această perioadă au izbucnit crize profunde în toate domeniile (instabilitate
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
au agravat din cauza dezvoltării tehnicii militare și a prăpastiei economice și tehnologice tot mai adânci dintre țările industrializate și cele subdezvoltate). În această perioadă au izbucnit crize profunde în toate domeniile (instabilitate financiară cu exces de masă monetară, dezastre ecologice, amenințări globale la adresa mediului înconjurător, profunde schimbări sociale, pandemii neglijate, ca HIV/SIDAxe "SIDA" în Africaxe "Africa" sau malaria în Asia), ceea ce a aruncat țările Lumii a Treia într-o stare de sărăcie și de disperare umană fără egal în ultimele
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
europene. Concurența produselor manufacturate influențează negativ producția de cereale, cum este meiul, alimentul principal al Africii subsahariene. Făina de grâu europeană înlocuiește meiul în producerea pâinii, în ciuda valorii nutriționale scăzute a pâinii obținute din grâu de import, ceea ce reprezintă o amenințare pentru siguranța alimentară locală, pentru sănătatea nutrițională a femeilor și a copiilor și pentru recoltele ce sunt în mod obișnuit îngrijite, transformate și vândute de către femei, care se văd astfel excluse din agricultura aducătoare de profituri. Scăderea la nivel internațional
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
AMIxe "Acordul Multilateral asupra Investițiilor (AMI)", negocierile s-au desfășurat în secret. Atât pentru AMIxe "Acordul Multilateral asupra Investițiilor (AMI)", cât și pentru OMCxe "Asociația Națională a Avocaților Democrați din Mexic", documentele oficiale nu sunt accesibile publicului larg; • reprezintă o amenințare gravă la adresa firmelor locale sau naționale din Africaxe "Africa" și, mai ales, la adresa posibilității femeilor de a-și construi propriile firme, cu care să activeze în economia informală. Deschiderea sferei economice în fața investitorilor străini subminează avantajele oferite întreprinderilor create de
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
în Indiaxe "India". Deceniile imediat următoare independenței Indiei au adus o perioadă de construire a națiunii în care tradițiile culturale indigene au fost accentuate. A fi „occidentalizat” sau „anglicizat” în acea perioadă era tabu și se considera a fi o amenințare directă pentru moralitatea indiană și identitatea națională. Ideologia care a influențat indienii contemporani avea în centru rolurile milenare de soție și mamă pentru femeie. Aceasta era temelia culturii indiene tradiționale și schimbările ar fi însemnat periclitarea esenței sale. A intra
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]