10,926 matches
-
59. (iv) Frazele de risc "suplimentare" atribuite pentru a descrie alte proprietăți (pct. 2.2.6 și 3.2.8 din ghidul de etichetare) sunt indicate în rubrici distincte. (b) Eticheta Include: (i) simbolul sau simbolurile și indicațiile de pericol atribuite substanței, daca este cazul, în conformitate cu anexă ÎI [vezi art. 23 alin.(2) lit. (c)]; (îi) frazele de risc (fraze R), desemnate printr-o serie de cifre precedate de litera R care indică natură riscurilor specifice în conformitate cu anexă III [vezi art.
jrc2510as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87664_a_88451]
-
și ciclul vieții. Este cunoscut sub diferite nume în wicca, în funcție de tradiție: Cernunnos, Pan, Atho, Karnayna ș.a. Cu toate că Zeul nu este considerat a fi Satana, o entitate asociată cu răul în cadrul religiei creștine, un număr mic de wiccani folosește denumiri atribuite Satanei, de exemplu Lucifer (termen latin care înseamnă "purtător de lumină"), aducând astfel aminte de acuzațiile din vremurile când vrăjitoarele erau persecutate. Alteori Zeul este văzut ca Omul Verde, o figură foarte răspândită în arta și arhitectura europeană. În această
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
post de cimier acvila cruciată. Câmpul plin al scutului este marcat deseori cu diverse sigle servind ca indicații de emisiune și de ateliere monetare. În cronica lui Ulrich von Richental (copia de la Aulendorf, din 1483) se află și o stemă atribuită „principelui Despot al Țării Românești”, care prezintă un scut de argint încărcat cu un leu negru încoronat, profilat spre dreapta. Tot în această copie (căci originalul s-a pierdut) se regăsește și stema voievodului Valahiei Mici (Olteniei) (ori a boierului
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Are în compunere două departamente, Haut-Rhin și Bas-Rhin. Situată la limita dintre lumile latină și germană, a resimțit multiple curente istorice și culturale. Amprentele acestora sunt inca prezente în spiritul locurilor, care sunt în marea majoritate de origine etnică germană. Atribuită Germaniei după partajul Imperiului Carolingian din anul 843, Alsacia a fost anexată de Franța în 1681, sub domnia regelui Ludovic al XIV-lea. În urmă războiului franco-prusac din 1870 regiunea revine Germaniei, dar este din nou încorporată Franței în 1918
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
Chiesa di Sân Giacomo dall'Orio"), care predominant provine din secolul al 14-lea. Sân Polo, construită în secolul al IX-lea, a fost reconstruită în secolele XIV și XV, în stil gotic. Portalul gotic din partea de sud este parțial atribuit lui Bartolomeo Bon (înainte de 1410-1464 / 67), cel care a ridicat palatul Că 'd'Oro. Biserică a fost, în 1804 în mare parte reconstruită. În secol al XIII-lea au apărut la Veneția, odată cu Ordinele religioase mendicante dominicane și franciscane camere
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
secolului XIII hazarii nu mai sunt menționați în izvoarele istorice. În sprijinul descendenței sale turcice pledează aproximativ 60 de nume proprii și titluri hazare păstrate (de exemplu: Tängri, hagam sau kagan, tarkan), etc.), diverse inscripții vechi turcice, cu caractere pseudorunice, atribuite hazarilor și descoperite în zona Donului și în sudul Caucazului, precum și în monumentul de limbă cunoscut sub denumirea "Corespondența hazară", datat însă ulterior secolului al XII-lea. Această corespondență a fost purtată, se pare, în anii 954-960 de Hasdai ibn
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
este reflectată de un mare număr de anecdote care circulau în antichitate pe seama acestora. O parte din ele au fost reunite într-o colecție târzie (sec. IV sau V d.Hr.) intitulată "Philogelos" (în greacă: "Φιλόγελως", „amatorul de glume”) și atribuită gramaticienilor Hierokles și Philagrios. Deja din sec. I î.Hr., proasta reputație a locuitorilor orașului se întindea până la Roma, aluzii la aceasta fiind prezente în textele lui Cicero și Marțial. În greaca clasică, substantivul abstract "ἀβδηριτισμός" (abderitism) desemnează eufemistic lipsa de
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
existat doar două tentative nereușite de detronare a familiei domnitoare, ceea ce sugerează existența unei stabilități politice excepționale. În perioada de maximă putere, Imperiul Otoman avea 29 de provincii, plus 3 principate tributare: Moldova, Transilvania și Valahia. Prăbușirea statului otoman este atribuită prăbușirii structurii sale economice. Multe dintre eșecurile otomane sunt atribuite incapacității de a stabili hegemonia economică și politică asupra altor națiuni în ciuda faptului că statul era un imperiu. Termenul "bolnavul Europei" ilustrează destul de exact aceste stări de fapt. Odată cu schimbarea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
trib, de familie sau frate mai mare. Titlul de emir însemna conducător al musulmanilor, titlu revendicat și de liderul spiritual al lumii otomane-califul. Titlul de sultan desemna funcția de comandant militar. Ulterior, titlul de emir a devenit un titlu onorific, atribuit unor persoane de rang înalt din administrația otomană. S-a conturizat formulă Cercului Dreptății, explicând rolul pe care conducătorul musulman trebuia să-l joace. Centrul puterii era sultanul, a cărei putere se baza pe askeri (oamenii sabiei-armata). Pentru a funcționa
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
-i desemna pe cei care aveau o altă credință decât cea musulmană. Chiar dacă musulmanii considerau că necredincioșii formau o comunitate, în realitate aceștia erau împărțiți în două categorii: necredincioșii din Dar al-Islam și cei din Dar al-Harb. Harbî era termenul atribuit tuturor locuitorilor Casei Războiului, dar și rebelilor sau musulmanilor apostați, ale căror teritorii deveneau dar al-harb în urmă rebeliunii. Casă Războiului trebuia să se diminueze progresiv, în favoarea Casei Islamului, astfel că termenul de harbî era asociat cu inamicul potențial al
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
în mod critic, reprezentările pozitiviste (logice), idealurile și modurile științei clasice, ale epocii modeme, în genere. Aceasta presupune reaprecierea fundamentalismului, recunoașterea imaginii multiple a realității, recunoașterea neexcluderii multiplicității descrierilor diferitelor puncte de vedere ș.a. Dar dânsa susține că nu trebuie atribuite postmodermsmului multe fenomene pozitive, ca, de exemplu, paradigma postneclasică a științei contemporane (deși o anumită coincidență există). La metanivelul analizei general-filosofice a concepției posmoderniste, principiile de bază pot fi elucidate și conștientizate, în mod constructiv-critic, ca atitudini de depășire a
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
cu diabet). Atunci când prevalența diabetului într-o comunitate nu este bine documentată raportarea incidenței amputațiilor la populația generală este recomandată. În schimb atunci când în anumite comunități se adoptă programe sistematice de depistare a diabetului este de așteptat ca incidența amputațiilor atribuite diabetului să crească. În unele evaluări s-a luat în considerare numai primul episod de amputație la un pacient, iar în altele și episodele repetitive. O evaluare completă ar trebui să includă însă și rezecția chirurgicală a unor fragmente de
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
8,9,10). Astfel, incidența globală a amputațiilor se situează între 2,8 și 43,9 per 105 în populația generală și între 0,46 și 13,7 per 103 la pacienții cu diabet diagnosticat (4,6), iar proporția amputațiilor atribuite diabetului din totalul amputațiilor netraumatice se situează între 40 și 80%, ceea ce înseamnă o frecvență de 10-30 de ori mai mare decât la populația generală (4). În SUA s-a constatat o creștere continuă a numărului de amputații de la 36000
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
în literatură numeroase situații în care pacienții au avut în pantofi, și au continuat să umble fără să-și dea seama, diverse obiecte (lingură de pantofi, mici jucării, pioneze etc.) (1). Pierderea sensibilității protective nu este o “vină” care trebuie atribuită pacientului ci trebuie descoperită cât mai precoce de către medic, iar pacientul trebuie avertizat asupra riscurilor pe care le generează acest fapt și educat pentru prevenirea lor. Din păcate nici o intervenție terapeutică, cel puțin până la ora actuală, nu modifică istoria naturală
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
ale cărei ruine pot fi recunoscute ca secțiuni ale unor ziduri ciclopiene caracteristice acestei civilizații. Spre deosebire de alte centre miceniene, cum ar fi Micene și Pylos, nu se știe dacă Atena a suferit vreo distrugere în preajma anului 1200 î.e.n., eveniment adesea atribuit unei invazii doriene, iar atenienii au susținut mereu că sunt ionieni „puri”, fără influență dorică. Atena a intrat însă într-o perioadă de declin, ca și multe alte așezări ale epocii bronzului, timp de 150 de ani după aceasta. Înhumările
Atena () [Corola-website/Science/296594_a_297923]
-
maghiari, austrieci, slovaci, evrei, ruteni și turci. Cetatea Oradiei, ale cărei vestigii se pot vedea și astăzi, este menționată întâia oară în 1241, cu ocazia efectuării unor reparații grabnice pentru a face față unui iminent atac tătaro-mongol. Construirea cetății este atribuită regelui Ladislau I (1077-1095), în onoarea căruia la 27 iunie 1191, Papa Celestin al III-lea emite un act prin care are loc sanctificarea regelui. Conform Cronicii Pictate de la Viena (Chronicon pictum Vindobonense), tot regele Ladislau I a fost cel
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
după toate probabilitățile se naște în aria Carpaților Răsăriteni, zona de confluență a "culturii Boian" și a ceramicii liniare. În perioada de tranziție de la eneolitic la epoca bronzului pe teritoriul județului a fost răspândită "cultura Coțofeni" urmată de "cultura Schneckenberg", atribuită celei de a doua părți a epocii bronzului. Bronzul mijlociu aparține "culturii Wietemberg" care domină toată Transilvania, pe teritoriul județului Covasna această cultură este reprezentată prin cetățile descoperite la Turia, Țufalău și Pădureni. În perioada târzie a bronzului apare "cultura
Județul Covasna () [Corola-website/Science/296655_a_297984]
-
fondat după înfrângerea hunilor sub Ellak, fiul lui Attila, de o confederație rebelă condusă de regele Ardarich și gepizii săi, populație înrudită cu goții, ajunsă aici în cadrul migrației barbare anterioare, a hunilor. În Transilvania arheologii au găsit mai multe necropole atribuite gepizilor, adăpostind osemintele unor figuri (presupuse) regale ori nobiliare. Cele mai importante sunt: necropola regală de la Apahida (lângă Cluj), ce conține scheletele a doi regi, probabil în succesiune generațională; necropola prințesei din Turda, monument funerar al unei aristocrate locale, poreclită
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
stiluri arhitectonice moderne, care dau orașului pe alocuri un caracter eclectic. Londra a fost o țintă a atacurilor teroriste ale IRA, iar mai recent a suferit o serie de atentate asupra sistemului de transport, soldate cu 52 de morți și atribuite grupării islamiste al-Qaeda. Londra Mare acoperă o suprafață de 1579 km². Londra este port pe Tamisa, râu navigabil. Râul a avut o influență majoră în dezvoltarea orașului. Orașul a fost fondat pe malul de nord, iar până în secolul al XVIII
Londra () [Corola-website/Science/296823_a_298152]
-
prin intermediul limbii franceze (information) - este polisemantic, putând căpăta mai multe semnificații (uneori total diferite sau chiar contradictorii), ce sunt determinate de domeniile și contextele foarte variate în care este folosit. În afara înțelesurilor din limbajul comun, el are și alte sensuri, atribuite fie prin definirea sa ca termen (științific sau tehnic), fie drept concept în cadrul unor ramuri ale filosofiei sau al unor științe și tehnologii al căror obiect de studiu este informația. Termenul "informație" este legat și de un proces informațional (succesiunea
Informație () [Corola-website/Science/296885_a_298214]
-
doua perioadă, cea veche, cuprinde secolul al XVIII-lea. Aromâna devine singurul idiom romanic de est sud-dunărean care are o cultură scrisă. Din acest secol provin primele texte păstrate, cu alfabetul grecesc. Acestea sunt scurte: o inscripție pe o icoană atribuită unui ieromonah, Nectarie Tărpu, tradusă în greacă, albaneză și latină (1731), și o inscripție nedatată de pe așa-numitul „vas Simota”. În această perioadă, clerici din Moscopole, centru cultural aromânesc de seamă, creează o literatură cu caracter religios, dar și lucrări
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
recrutat în armată și trimis ca translator de germană pe lângă Serviciul de Contra-Spionaj al Armatei Americane. În 1950 obține "summa cum laude" de la Colegiul Harvard. Legendele apărute în jurul său descriu punctajul obținut de-a lungul facultății ca fiind maxim, lucru atribuit ca unic în istoria Harvard-ului. Adevărul, însă, este că Henry Kissinger a obținut o notă de 8 (calificativul B în sistem american) în ultimul său an de studii, iar medii generale de 10, pe parcursul anilor, la Harvard au mai existat
Henry Kissinger () [Corola-website/Science/298249_a_299578]
-
este denumirea atribuită unui scandal politic și unui succes mediatic din anii 1970 din Statele Unite care a dus la o criză politică majoră, culminând cu demisia președintelui Statelor Unite, Richard Nixon. Ziarul Washington Post și reporterii Bob Woodward și Carl Bernstein au primit premiul
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
lumii, Geea, nemulțumită și de cârmuirea lui, dă naștere - unindu-se de data aceasta cu Tartar - unor ființe monstruoase: Typhon și Echidna. Typhon le declară război zeilor, care mult timp sunt înspăimântați de forța lui uriașă. Tot Geei îi sunt atribuiți - după diferite versiuni - numeroși alți copii monstruoși, printre care: Antaeus, Caribda, harpiile etc. Într-o perioadă mai târzie Geea trece drept mama tuturor zeilor și ulterior cultul ei se identifică fie cu cel al zeiței Demeter, fie cu cel al
Geea () [Corola-website/Science/298350_a_299679]
-
Anticato", un document menit să distrugă reputația lui Cato din Utica și să fie replică la memorialul "Cato" al lui Cicero. Majoritatea operelor și discursurilor lui Cezar s-au pierdut. Cele mai celebre dintre care s-au păstrat: Alte scrieri atribuite lui Cezar, dar a căror paternitate literară este pusă la îndoiala, sunt: Aceste narațiuni, redactate într-un stil direct și simplu, sunt de fapt mijloace sofisticate de propagandă pentru agenda sa politică, destinate în special clasei de mijloc sau micii
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]