11,388 matches
-
cît mai urgent. În anul 1923 a fost procurat pentru eparhia Hotinului 100 ha de pămînt, teren de cultură din comuna Sturzeni, fostă moșie a lui Negruș Cristofor, loc ales și măsurat de către episcopul Visarion în baza Legii de organizare bisericescă din anul 1923, plantat de jur împrejur cu salcîmi. Cît a durat războiul, pînă în 1945, Sfîntul locaș a fost pustiu. După război vine să slujească la biserica din Cucuietii Vechi, preotul Matveenco, care nu avea familie și s-a
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
a fost posibil datorită străduinței pe cere au depus-o creștinii. Moldova este așezată între hotarele a doua civilizații , la vest latino—germană și la est bizantino-slavonă. În Basarabia în secolele 19-inc. Sec 20 erau mai multe tirpuri de școli: - bisericești-cu un curs de 3 ani în 3 grupuri , grija cărora o purta “Sfatul școlar eparhial” și se supuneau mitropolitului din Chișinău. - ministeriale cu o singură clasa în 4 grupuri pe la sate, si cu 2 clase și 6 grupuri la
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
din anul 1928, o campanie susținută de teren pentru depistarea și salvarea patrimoniului mobil, cu precădere a celui din biserici sătești. Politica sa de achiziții și mai ales de donații din partea parohiilor, s-a concretizat în crearea fondului „de artă bisericească”, al cărui conținut a fost publicat parțial în anuarul muzeului bănățean, Analele Banatului. Acest fond, însumând aproximativ 150 de lucrări pe lemn și pe pânză, a fost îmbogățit substanțial, mai ales după anul 1966, prin achiziții, donații sau transferuri, depășind
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
Fără a avea prea multe nume de rezonanță, fondul de pictură italiană reușește să ilustreze câteva din marile curente din perioada secolelor XV-XVIII. Renașterii, marea cotitură a artelor, generată de ideile umanismului, care au dus la emanciparea picturii de sub autoritatea bisericească, contribuind la treptata ei laicizare, îi aparțin cele două panouri pictate , probabil fragmente ale unui poliptic, atribuite lui Donato Veneziano, reprezentând pe Sfântul Francisc și pe Sfântul Ieronim.Ele constituie o admirabilă ilustrare a pătrunderii elementelor renascentiste în tradiția preexistentă
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
destinele Ortodoxiei. Poporul bulgar, a întâmpinat mari dificultății de-a lungul secolelor, aceste dificultății au fost de cele mai multe ori datorate învecinării cu turcii, care erau porniți pe distrugere și pe ocuparea unor noi teritorii. Turcii au distrus independența politică și bisericească a Bulgariei, destrămând orice șansă de supraviețuire a credinței bulgare ortodoxe, iar majoritatea episcopiilor, fiind ocupate de greci. Situația bulgarilor era devastatoare - nu aveau nimic: nici stat, nici biserică liberă, nici școli ori cărți sau alte așezăminte culturale. Dacă ne
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
ori cărți sau alte așezăminte culturale. Dacă ne gândim că și conducătorii bulgari (preoți, meseriași și negustori) și-au desprins mai întâi în limba greacă primele rudimente de școală și învățătură, vom înțelege ușor de ce contradicțiile de ordin cultural și bisericesc erau inevitabile și de ce a fost imposibil ca în fața celorlalte neamuri conștiința de sine a poporului, a bisericii și limbii bulgare să nu se trezească. În sud-estul european, mijlocul secolului al XIX-lea reprezintă pentru populația ortodoxă bulgară perioada de
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
caracterizează printr-o amploare deosebită a interesului pentru problemele limbii. Acest interes, care se amplifică după 1830, în 1860 devine covârșitor. Prin influența lor culturală, grecii au vrut să țină Bulgaria sub controlul lor, mai ales din punct de vedere bisericesc. Traducerea Noului Testament făcută de Neofit Bosveli de la Rila a fost interzisă, iar școlile bulgare au fost desființate în mare parte. Bulgarii au ajuns să se plângă chiar sultanului de atitudinea grecilor fanarioți. Conflicte dure între bulgari și greci au
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
în concurență cu burghezia greacă pentru controlul asupra pieței interne. Lupta pentru o Biserică bulgară a fost o luptă național-politică, deoarece avea ca scop recunoașterea naționalității bulgare din Turcia, și de aceea la ea a participat întreaga națiune bulgară. Conflicte bisericești între bulgari și greci au avut loc în 1836 la Stara Zagora și în 1838 la Târnovo, lupta bulgarilor fiind condusă de învățatul călugăr al mânăstirii Rilo, Neofit Bosveli din Kotel, figură marcantă a emancipării bisericești bulgare, el fiind denunțat
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
întreaga națiune bulgară. Conflicte bisericești între bulgari și greci au avut loc în 1836 la Stara Zagora și în 1838 la Târnovo, lupta bulgarilor fiind condusă de învățatul călugăr al mânăstirii Rilo, Neofit Bosveli din Kotel, figură marcantă a emancipării bisericești bulgare, el fiind denunțat și exilat la Athos, pe motivul că a pornit poporul bulgar la luptă. Împreună cu un alt călugăr, Ilarion Mihailovski, cei doi au alcătuit primul program de emancipare religioasă a bulgarilor. Acest proces de emancipare a fost
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
într-o perioadă destul de dificilă, deoarece majoritatea episcopilor bulgari, au fost trimiși în teritorii grecești, iar în Macedonia nu s-au putut instala episcopi bulgari, decât în 1890, datorită perioadei războaielor contra turcilor. Înființarea Exarhatului bulgar și lupta pentru independență bisericească a oferit bulgarilor un nou statut politic și religios. Nu după multe zile de la desemnarea lui Antim ca exarh al Bisericii Bulgare, mai exact în 25 mai 1872, patriarhul Antim al VI -lea, declară Biserica bulgară schismatică, ( adică o separă
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
jucat de Papa Felix I în această dispută, se știe numai că Paul a refuzat să părăsească palatul episcopal până în 272, când cauza a ajuns la împăratul Aurelian, care a decis să dea câștig de cauză (deci să încredințeze imobilele bisericești ale Bisericii din Antiohia) „credincioșilor și clericilor care erau în comuniune cu Biserica Romei”. La 30 mai - Sfântul Felix I, Papă și Martir, a cărui zi de naștere este amintită pe 30 decembrie, el a guvernat Biserica pe timpul Împăratului Aurelian
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
înființarea unei noi structuri eclesiastice, cu un rol esențial în emanciparea poporului sîrb. Trecera patriarhului Arsenie al III-lea în nordul Dunării și Savei la mănăstirea Cruședol (pînă în 1701) și apoi la Szentendre ridică problema înființării unei noi organizații bisericești, cunoscută sub numele de Mitropolia de Karloviț. Împăratul Leopold I le-a oferit sîrbilor o serie de privilegii în perioada 1690-1696, privilegii pe care românii din Imperiu nu le-au avut niciodată. Patriarhul sîrb era în același timp și șef
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
privilegii în perioada 1690-1696, privilegii pe care românii din Imperiu nu le-au avut niciodată. Patriarhul sîrb era în același timp și șef politic, fapt recunoscut în Diplomă imperiala din 11 decembrie 1690: ""Toți să se supună arhiepiscopului, capul lor bisericesc, și în cele duhovnicești și în cele lumești"". Înainte de pacea de la Belgrad (1739), un al doilea grup de sîrbi s-a refugiat, sub conducerea patriarhului Arsenie al IV-lea, în Imperiul habsburgic. Numărul sîrbilor a crescut, iar rolul lor în
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
în 1803, arhimandritul Arsenios Jankovic propunea Rusiei realizarea unui imperiu slavo-sîrb. La un proiect asemănător adera și mitropolitul de Karlovitz, Ștefan Stratimirovici. Mai menționam că în istoria Mitopoliei de Karloviț, există 3 perioade distincte : epoca privilegilor (1690-1779), în care viața bisericească și raporturile cu statul habsburgic erau reglementate conform privilegilor acordate; epoca Rescriptului declaratoriu, al Regulamentului și Sistemului consistorial (1779-1782-1868), și în fine epoca Rescriptului imperial (1868-1920). Rolul Bisericii Ortodoxe Sîrbe în dobândirea independenței și în realizarea unității poporului sîrb în
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
Sîrbe în dobândirea independenței și în realizarea unității poporului sîrb în decursul secolelor XIX și XX a fost de o importanță majoră. În acest efort, un loc important l-a avut crearea Mitropoliei de Karlowitz, care însemna înființarea unei structuri bisericești autonome într-o țară creștină și libera. Mitropolia din Carloviț a avut în sec. XIX lea în deosebi 2 ierarhi mari: Ștefan Stratimirovici (1790-1836/1837) și Iosif Raiacici (1842-1861). În anul 1757 în Bacica, a venit în viață, marele ierarh
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
au fost publicate, dar au fost publicate diverse lucrări canonice și istorice și a întemeiat cercul de literări și oameni de cultură la Karloviț - el fiind ales membru al «Societății științifice» din Cöttingen. A avut o mare influență asupra vieții bisericești, a luptat pentru creștinii ortodocși din Imperiul habsburgic, pentru că ei să nu-și piardă credință în Dumnezeu, a întemeiat primul gimnaziu sîrb, la Karloviț în anii 1791-1792, pe care a susținut-o din toate punctele de vedere, atât pe profesori
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
Situația Bisericii Ortodoxe Sîrbe s-a îmbunătățit în timpul guvernării lui Milos Obrenovici, prin înființarea, în 1822, a Consistoriului și a Seminarului Teologic, în 1836 Skupstina (Parlamentul) de la Kragujevac, din 21 mai 1836 a votat o importanță lege privitoare la organizarea bisericească. Textul acestei legi a fost elaborat de mitropolitul Petru care a contribuit la crearea Consistorului, a vietii monahale, întemeiind în 1836 seminarul la Belgrad, iar în 1827 a întemeiat Catedrală, dorinduse promovarea unui cler instruit. Mitropoliții Mihail Jovanovic și Teodosie
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
Dercos, Metodie de Rhodos și Dionisie de Versia. Biserică din Karloviț pierde în 1864 episcopiile din Mitropolia Ardealului și la 1873 pe cea a Bucovinei, unită cu cele două episcopii - Zaro și Cattaro - din Dalmatia, rămânând deci numai cu centrele bisericești : Karloviț, Novisad, Buda, Carlștadt și Pacraț, în Slovenia. În anul 1875, Bosnia și Herțegovina încep răscoale împotriva turcilor, iar în 1876 Muntenegrul și Șerbia declară război Turciei, la acest război împotriva turcilor se aliază Rusia și România. Are loc în
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
a adresat Patriarhiei de Constantinopol prin scrisoarea nr. 2690 din 27 aprilie/8 mai 1879, în care își exprima atașamentul și credința față de Marea Biserică, rugându-l pe patriarhul ecumenic să ofere independența religioasă Șerbiei. In viata popoarelor ortodoxe, istoria bisericească s-a împletit mereu cu istoria lor politică. Așa se face că Șerbia, devenită în 1878 principat independent, isi dobândește în anul următor și neatârnarea din punct de vedere bisericesc, prin recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Sîrbe, de către patriarhul ecumenic Ioachim
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
să ofere independența religioasă Șerbiei. In viata popoarelor ortodoxe, istoria bisericească s-a împletit mereu cu istoria lor politică. Așa se face că Șerbia, devenită în 1878 principat independent, isi dobândește în anul următor și neatârnarea din punct de vedere bisericesc, prin recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Sîrbe, de către patriarhul ecumenic Ioachim al III lea. Mitropolitul Mihail de Belgrad, prin scrisoarea nr. 2753 din 4/16 mai 1879, explică cererea autocefaliei prin noua situație politică în care se găsea statul sîrb. Patriarhia
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
Smirna, Paisie de Mithimnis, Nichifor de Imbros, Constantie de Fanariozaralos și Meletie de Coos. În Tomosul sinodal, Biserica Sîrbă era obligată să solicite Sf. Mir numai de la Constantinopol, cu toate că, din punct de vedere liturgic, sfințirea Sf. Mir este simbolul independenței bisericești. Trebuie precizat faptul că de acest avantaj beneficiază doar Arhiepiscopia Belgradului și Mitropolia Șerbiei, iar Arhiepiscopia Muntenegrulu și Arhiepiscopia Carlovițului funcționau că bisericii independente. După război, măi depindeau de Patriarhia Ecumenica doar Biserică Bosniei și Herțegovinei , Biserica din Șerbia veche
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
lupte pentru dobândirea drepturilor în conducerea Bisericii de Karlovitz, Biserica considerată cea mai ridicată cultural, lupte duse de mireni, în frunte cu avocatul Zvetozar Miletici; procentajul mirenilor uniți pentru această cauză ajungând mai mare decât al clericilor la congresul național - bisericesc, iar din aceste motive patriarhul Gherman Anghelici († 1888) și canonistul Emilian Rădici, în 1897 au desființat congresul, dar în următoarele congrese din anii 1902-1907, s-au unit partidele, fiind impulsionate de influențele austriace și maghiare și s-a reformat viața
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
austriace și maghiare și s-a reformat viața mânăstireasca. Încheierea primului război mondial, în 1918, aducea statelor balcanice întregirea teritoriului lor național. La 1 decembrie, la Belgrad, a fost proclamat regatul sîrbo-croato-sloven, punându-se astfel bazele Iugoslaviei actuale. După ce teritorile bisericești ale Șerbiei s-au unit, Sfanțul Sinod de la Constantinopole a aprobat faptul că Biserică Ortodoxă Sîrbă să devină patriarhie, în 1920 luna martie, iar în luna septembrie, în catedrală din Carloviț, a fost proclamata că Biserică Ortodoxă Sîrbă unificată. În cadrul
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
Vestului mișlociu și Ștefan Lastavica pentru Episcopia Americii de Răsărit și a Canadei. Primul patriarh a fost ales în 1920 și s-a numit Dimitrie, fost mitropolit al Belgradului. În perioada lui că patriarh (1920-1930), a avut loc unificarea legislației bisericești în 1927, iar după zece ani că patriarh al Bisericii Ortodoxe Sîrbe, a urmat în locul lui Varnava (1930-1937), fost mitropolit de Scoplie, acest patriarh a pus bazele unor noi regulamente spre folosul Biseicii în 1931, iar datorită opoziției lui a
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
a rămas nerecunoscuta de celelalte Bisericii Ortodoxe autocefale, ca făcând parte din ele. Așa se ajunge că în 1970, Biserica Ortodoxă Sîrbă, să dețină 28 eparhii, atât pe teritoriul Iugoslaviei, cât și în exteriorul acesteia, iar cuvântul hotărâtor în chestiuni bisericești îl are Sfanțul Sobor Arhieresc, format din patriarh care poartă numele de « Arhiepiscop de Ipec și patriarh al Șerbiei», cel care conduce Soborul, și din metropoliți, episcopi și ierarhi.
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]