13,186 matches
-
ei erau ocupați cu adusul prunelor, bunica Ruxanda vorbi pe îndelete cu nepoata-sa Emilia, trecând în revistă muncile și trebile din gospodărie și din câmp, cum ar fi prășitul de al doilea ce trebuia să se desfășoare în curând; bunicul reveni în casă iar Mihăiță se gândea cum să -l tragă la vorbă ca să mai afle întîmplări și fapte petrecute odinioară. Prilejul se ivi mai repede decât se aștepta băiatul când bunică-su purcese să-l întrebe cam ce are
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
doilea ce trebuia să se desfășoare în curând; bunicul reveni în casă iar Mihăiță se gândea cum să -l tragă la vorbă ca să mai afle întîmplări și fapte petrecute odinioară. Prilejul se ivi mai repede decât se aștepta băiatul când bunică-su purcese să-l întrebe cam ce are de gând să facă pe viitor că doar acum e mărișor. Copilul răspunse cu multă seriozitate că va face și el gospodărie ca tată-su. îl mai iscodi pe bătrân despre unele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
e mărișor. Copilul răspunse cu multă seriozitate că va face și el gospodărie ca tată-su. îl mai iscodi pe bătrân despre unele întîmplări din viața lor, dorind să cunoască mai bine cum s-au așezat în Pungești cei doi, bunicul născut și trăit în Cuci pe lângă Băcești iar bunica lor din Pungești. − Apăi, măi copii știți și voi că v -am povestit odată cum am ajuns de m-am așezat în Pungești. După ce m-am întors din armată în 1880
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Pungești. După ce m-am întors din armată în 1880 , am muncit și eu în gospodăria părinților, dar în zilele de sărbători cutreieram satele și târgurile apropiate, la jocuri și bâlciurile ce se țineau pe timpul acela. − Vreau să te întreb ceva, bunicule: mata ne-ai spus că cutreierai satele la jocuri, că mergeai la târguri și bâlciuri, da’ eu știu că toate sunt la distanțe mari, nu cred eu că mergeai pe jos, ci cu căruța; − Aveți dreptate, dragii mei. Pe vremea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ei, dragii mei, le-am spus că-mi place de el, chiar dacă a cunoscut mai multe fete, înseamnă că nu-i un popleacă. El mi-a căzut drag dintre băieții ce i-am cunoscut, că era mai cumpănit decât alții. Bunicul zâmbea șiret pe sub musteață auzind laudele ce i le aducea soața lui. − Să știți că părinții mei au înțeles ce le-am spus, continuă bunica povestirea ei. Au fost și ei de acord, ne-am cununat și am făcut nuntă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Costache privește bătrânul plop ale cărui ramuri se leagănă în vântul primăvăratic de parcă l-ar fi căinat pe drumețul ce se odihnea sub el. Capitolul VI Mărinimia bătrânilor Gheorghiu − Măi Mihăiță, taică-tu s-a întors de la chirie? îl întrebă bunicul pe nepotul care le adusese de-ale gurii fiind trimis de maica-sa. − Da, bunicule, acum deshamă caii și-i dă în grajd. − Apăi să-i spui că am zis eu și bunică-ta să vină la deal, la noi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fi căinat pe drumețul ce se odihnea sub el. Capitolul VI Mărinimia bătrânilor Gheorghiu − Măi Mihăiță, taică-tu s-a întors de la chirie? îl întrebă bunicul pe nepotul care le adusese de-ale gurii fiind trimis de maica-sa. − Da, bunicule, acum deshamă caii și-i dă în grajd. − Apăi să-i spui că am zis eu și bunică-ta să vină la deal, la noi. S-o ia și pe Maria că avem ceva de vorbit toți patru. Tu și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
s-a întors de la chirie? îl întrebă bunicul pe nepotul care le adusese de-ale gurii fiind trimis de maica-sa. − Da, bunicule, acum deshamă caii și-i dă în grajd. − Apăi să-i spui că am zis eu și bunică-ta să vină la deal, la noi. S-o ia și pe Maria că avem ceva de vorbit toți patru. Tu și Emilia sunteți destul de mari ca să mântuiți treburile ce au mai rămas pentru seara asta în ogradă și acareturi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
deal, la noi. S-o ia și pe Maria că avem ceva de vorbit toți patru. Tu și Emilia sunteți destul de mari ca să mântuiți treburile ce au mai rămas pentru seara asta în ogradă și acareturi. Ai înțeles, puiule? − Da, bunicule, am să-i spun și lui Emilia că ea voia să se apuce de cusut, ca de obicei. Nu trecu multă vreme și Maria cu Costache ajunseră la casa „didiladeal” a părinților. Maria luase cu dânsa și așternuturile de pat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bunică, eu nu mai văd pe nimeni ? La întrebarea unde este Gheorghiță, răspunse că acesta deshamă caii ca să-i ducă la imaș, că azi au fost amândoi la cărat piatră pentru școala cea nouă. − Da ce-i cu voi, dragii bunicii, vă apucați iar de învățat carte? spuse dânsa, a glumă. − Nu, bunică, se face o școală mai mare, mai încăpătoare, cu tot ce trebuie, cu mai multe clase, cu cancelaria învățătorilor și directorului cum nu mai este o alta pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ușa odăii „de din sus” unde erau nepoții. îi luă pe rând în brațe și-i sărută de rămas bun și ieși. Copiii și ei, după ea, au înțeles că neamurile apropiate sunt gata de plecare. − Să creșteți mari, dragii bunicii, sănătoși și frumoși că am să mai vin pe la voi, de mi-o ajuta cel de Sus, rosti mama Elena în timp ce căruța se îndrepta spre poartă. După plecarea rudelor de la Cursești care le-a adus vești din locurile copilăriei lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și nici la Rafaila ei dragă nu se va mai duce. Toată viața ei a alergat, de acum însă o să se hodinească. Ia stai, da oare câți ani a avut? Parcă spunea odată că avea cinci ani mai puțini decât bunicul; știu că el s-a născut în o mieoptsutecincizecișicinci Deci bunica a avut patruzeci, plus treizeci și patru, fac șapte zeci și patru de ani. De-ar da Dumnezeu să trăiască și mama tot atâta, sau chiar și eu. Am avut atâția
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în cârcă” a spus Marița. „Lasă, mamă, eu Gheorghe am să-ți împlinesc voia, am să-i dau mătușii Maria și pământul din luncă și cel de la Poarta Lipovei, cele 28 de prăjini, că așa a hotărât tatăl matale și bunicul nostru.” „ Am fost lacomă, am crezut că am dreptul să gospodăresc eu, ca fată mai mare averea părinților. Iaca Ileana, soră-mea, a fost mai înțeleaptă ca mine și a murit liniștită și împăcată. Faceți și voi pentru mine asta
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
neobservată de cei care răspundeau de desfășurarea vieții din sat, adică de învățător și de preot. Pe la sfârșitul lui iulie în acea vară, în timp ce treceam prin fața casei directorului școlii, în drum spre Priponeștii de Jos unde mergeam să-mi văd bunicii dinspre mamă, am salutat cu respectul cuvenit pe director și pe un frate al lui, colonel în armata română. În uniforma mea kaki, cu alura mea puternică de muncitor agricol în vacanță, am atras atenția colonelului, încât la întoarcere, când
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
regimul comunist din Bulgaria. Atunci îi spun fiicei mele că „Dacă ursul joacă astăzi la vecini, mâine sigur va juca și la noi”. Fiica se adresează fiului ei zicându-i: „Auzi, Cosmine, și la noi va fi o schimbare”, spune bunicul. Sosise momentul crucial al libertății pentru care mulți au plătit cu viața... Martor la fuga lui Ceaușescu, plec cu vecinul spre casă comentând evenimentul extraordinar, apoi fiecare la cuibul său... Intru în casă, pornesc aparatul de radio, ascult noi știri
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
întâmpină dușmănos... „Vrei să te plătim de bun?” și unul îmi trage un pumn zdravăn peste figură, în timp ce tovarășul lui, care știa carate mă lovește puternic cu piciorul în spate, gata să mă dea jos. „De ce dați în tatăl ori bunicul vostru?” le zic eu. Ambii erau beți, cel ce mă lovise în față era totuși un pic mai lucid și nu m-a mai lovit, în timp ce caratistul continuă să mă lovească înverșunat. Intuiesc pericolul în care mă aflam și în timp ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și modificată de ororile războiului. În 1960 aveam 18 ani, eram o fată cuminte și visul tuturor era să-mi găsească un soț pe măsură care să continue afcerile tatălui meu. Dar! Dar! Un accident teribil i-a ucis pe bunicii mei (avion sau mașină). Eram extrem de legată de ei și comunicarea cu părinții era anemică. Pierzându-i am suferit un șoc și brusc am intrat în conflict de generații cu mama și tata pe care-i acuzam că nu m-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
după ce s-a născut, am târât-o după noi peste tot. Nu ne-am prea ocupat de ea, nedorind să renunțăm la plăcerile tinereții. Într-un fel, repetam ceea ce făcuseră părinții mei, dar din păcate fata mea nu avea bunicii alături pentru a o proteja. (Eu am întrerupt orice relație cu părinții mei de care n-am mai vrut să mai aud.) Când copila avea 8 ani, am obosit să mai colindăm prin lume și ne-am stabilit în orașul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
convingerea că sufletul nu piere ci după moarte trece dintr-un corp în altul; după ei această credință e un foarte bun stimulent pentru curaj deoarece înlătură teama de moarte.” (De Bello Gallico ) Lug - asociat luminii albe și corbului alb. Bunicul dinspre mamă al lui Lug fusese Balor „corbul” (zeul) negru al adâncurilor din ținuturile Fomoîré, pe care „oamenii zeiței Dana” au trebuit să-l înfrunte, trecându-l printr-un pârjol. Balor va da balaurul din credințele noastre (pe o linie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și știința ieșeană timp de aproape trei decenii. S-a născut la 7 iunie 1899, în orașul Iaroslav (U.R.S.S.ă, într-o familie de mici funcționari. Rămânând orfan de tată la vârsta de 5 ani, a fost crescut de bunicul său, medicul Alexei S. Alexinschi care, în anul 1904, s-a stabilit la Hotin. Tânărul Alexei Alexinschi a urmat cursurile liceului din acest oraș, iar Facultatea de științe naturale la Cernăuți, obținând licența în 1925. Seminarul pedagogic universitar l-a
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
din 1603, pe care mi l-a dat, pe patul de moarte, să-l duc În cabana mea din America și să nu uit de unde vin). În plină dominație austro-ungară, familia a fost nevoită să se stabilească la Szeged, unde bunicul meu a fost numit judecător la Curtea de Apel. Acolo s-a născut tata. Această strămutare În Ungaria a produs multe frustrări Întregii familii, din cauza atmosferei naționaliste meschine, care se manifestă din păcate peste tot la fel. De câte ori a refuzat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fost numit judecător la Curtea de Apel. Acolo s-a născut tata. Această strămutare În Ungaria a produs multe frustrări Întregii familii, din cauza atmosferei naționaliste meschine, care se manifestă din păcate peste tot la fel. De câte ori a refuzat judecătorul Șerban, bunicul meu, să devină ungur, nelăsându-se intimidat de presiunile la care era supus, nu știu. Nici de câte ori mi-a spus Papago (căci așa Îl poreclisem pe tata, și mulți din prietenii lui au preluat bucuros porecla): „Orice, dar cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o chemare pasionată și un talent vizual evident. Ar fi fost normal să-și urmeze vocația. Într-o zi, fratele lui l-a invitat calm la o plimbare cu birja prin Cluj, unde familia se stabilise după moartea prematură a bunicului meu. „Deși sunt mai mare, Îți voi vorbi de la egal la egal, deschis, fără prejudecăți! Tu vrei să mergi la Paris să studiezi les beaux-arts. Frumos, nimic de spus. Dar gândește-te totuși la situația În care ne aflăm. Suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
deși nu le Înțelegeam, aceste manifestări găseau un ecou În mine. Tinerii japonezi cu care discutam erau surprinși de interesul și pasiunea mea pentru Nô. Ei nu-l frecventau deloc. Pentru ei era o artă muribundă, care le amintea că bunicii lor intonau asemenea sunete lungi și monotone, pe care ei, copii fiind, le găseau groaie și triste. Mă priveau ca pe un amator de piese de muzeu, prețioase și pedante, fără legătură cu viața lor. De ce nu mă duc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a fost căsătorit cu Ekaterina Pușcin, sora lui Ivan Pușcin, colegul de școală și cel mai bun prieten al lui Pușkin. Atenție, tipografi: sunt doi „cin“ și un „kin“. Nepotul de frate al lui Ivan și fiul lui Nikolai era bunicul meu patern Dmitri Nabokov (1827-1904), ministru al Justiției timp de opt ani, sub doi țari. El s-a căsătorit (la 24 septembrie 1859) cu Maria, fiica În vârstă de șaptesprezece ani a baronului Ferdinand Nicolaus Victor von Korff (1805-1869), general
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]