11,853 matches
-
despre partea spirituală a satului. De aceea, într-o duminică frumoasă de august, aproape de Sfânta Maria, am vizitat mănăstirea Probota. Împrejmuită de un zid măreț, care parcă ocrotește în brațele sale sfântul locaș, biserica ne-a întâmpinat ca o mireasă. Călcând sfioși pe aleea pietruită, înconjurată de trandafiri parfumați ca de catifea și de covoare de iarbă verde, am intrat în biserică. Aici era o lume nouă: mirosul de smirnă și de busuioc însuflețea picturile, chipurile sfinților spunându-ne prin priviri
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
prin câteva localuri și cluburi exclusive, Într-un patrulater Îngust de câteva străzi, „Micul Paris“; dincolo de care Începea, brusc, cealaltă lume, mai greu de definit În diver sitatea ei cu caractere tipice, locale, lumea ade văraților bucu reșteni, mahalagii care călcau Calea Victoriei o singură dată pe fiecare an, În serile cu iluminații de Zece Mai. În Bucureștiul de odinioară, „orașul cu o sută de orașe“, atât de drag prietenului Tudor Arghezi pentru dulceața vieții și pitorescul promiscuităților, scriitorul aci de față
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
regina Elisabeta cânta ca o nebună, În gura mare, vechiul imn studențesc „Gau deamus igitur“ din „Uver tura Academică“ de Brahms, executată de orchestra simfo nică. Vremuri când mă simțeam În Bucu reștii ăștia, pot spune, ca la mine acasă, călcând ca În ograda tatii străzile acestui oraș În care Îmi recunosc și astăzi răsune tul pașilor de odinioară pe vechiul pavaj din dale largi de piatră, așternute pe bulevarde În locul asfaltului de mai târziu, iar caldarâ mul străzilor din calupuri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mi lasă și astăzi gura apă. și când făceam fotografii (pe care le păstrez) și traforaj sub salcâmii (la care privesc și astăzi) din curtea boierului Suțu, cu parcul și havuzul din fund, În care un cocostârc cu aripile tăiate călca „rar și meditând“; și făceam teatru pe nasturi, moneda noastră curentă, punând În scenă o poveste de Tolstoi din cartea de citire; și editam revista Luna, scrisă toată cu mâna mea În mai multe exemplare și vândută tot pe nasturi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cel mai chilipirgiu individ din istoria nu numai a artelor, dar mai ales din cea a moravurilor acestui ultim sfert de veac), ne trata la un examen În scris ca pe niște bănuiți de furtișaguri (marea marotă a tuturor belferilor!), călcând cu picioarele lui rău mirositoare pe deasupra băncilor și printre lucrările can didaților și candidatelor. Mi-a dat, firește, notă proastă la acest examen, sau poate chiar am fost respins, fiindcă, scriind despre romantismul francez, În loc să Înșir date și nume ciupite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu grădină de vară și grătar cu renumiții mititei; Marioara Voiculescu, cu mătușile ei Frosa și Dorina În papucii lor roșii tigheliți cu mărgele, coborâte aci, spunea lumea, din fundătura lăutarilor din apro piere, cu coșul de rufe spălate și călcate În casa acestor țigănci, frumoasele mahalalei, ajunse, una, Întreținuta grecului, baro san bătrân cu „muscal cu cauciuc“ aștepându-l la poartă, iar Marioara sculând mahalaua pe la ferestre cu automobilul ei de casă, unul din cele douăzeci de automobile ale Bucureștiului din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prost!) În amoruri romantice și desuete, pure de orișice socoteli și calcule de pricopseală. Ei, dar, vorba lui Kipling, asta este cu totul altă poveste. ...Prin 1935, adică după treizeci de ani, am vrut să revăd acele locuri de munte călcate În anii tinereții - anii uceniciei, cum le spune Goethe - și am urcat, mână În mână cu Măriuca, drumul spre șotrile, de la Câmpina spre Voila. Dar am rătăcit, se vede, drumul, Înfundându-ne prin cocla uri și păduri cu hățiș - și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
posibilitatea unei alte apariții pe cerul lite raturii noastre. Adevărul este că profesorul și directorul nostru nu mai citea de mult, chiar numai din curiozitate, proză sau poezie, nu mai ascultase de mult muzică și nu știu de va fi călcat vreodată Într-o sală de pictură, deși s-a nimerit Într-o vreme prieten cu marele nostru ștefan Luchian, de la care, cu toate Înlesnirile sale de acasă, [n-a] cum părat un singur tablou, ajutându-l totuși, În chip larg
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu un șiret negru pe după gât. I-am țipat odată: „Maie, dragă, eu trebuia să-ți fiu fecior, nu pă gânul de Bu cuța care bea numai apă!“ Nu-mi venea a crede - după firea și mintea mea deschisă și călcând În străchini, cum le mai am uneori și astăzi - cât de nesuferit trebuie să le fi căzut soților Bucuța glumele mele neghioabe pe seama abstinenței la băutură practicate În casa lor, ba chiar stând, aș zice, la temelia casei lor, unde
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
până la urmașii lor de până acum, cum sunt cei ai lui Dimitrie Dinischiotu, vene ratul meu prieten mai mare, azi nonagenar, căruia băieții lui, chipeși, instruiți, educați, Îndatoritori cu toată lumea din prăvălia lor, În care-i găseai toată ziua, băieți călcând și ei Înspre șaizeci de ani, Îi spun tatălui lor: „Sărut mâna, tată!“... Nu cum erau băieții și fetele prietenului meu Emanoil Bucuța de la Ideea Europeană, poet, romancier, eseist și om de cultură, care le Închina versurile lui suave când
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ea Înșăși numărând astăzi șapte zeci și trei de primăveri. Eram copii, eu și nevastă-mea, când Olga, frumusețe durdu lie gen dix-huitișme sișcle, ne primea În budoaru-i de metresă răsfățată a maiorului X - cavalerist de pe vremuri, cu cravașa nelipsită, călcând apăsat și crăcănat, ca pieile-roșii, și cu mustața răsfirată după moda ofițerilor francezi din școala de cava lerie de la Saumur -, dar iubindu-se În taină cu tânărul medicinist Tode, din aceeași curte cu noi toți. Am mai Întâlnit-o În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fi amintit, cu aceeași evlavie din trecut, de dragoste: „Li-te-ra-tu-ră!“ Atunci veți Înțelege, domnule sau doamnă, ceea ce n-ați vrut să Înțelegeți până acum: că Îngerul, pierzându-și aripile și lepădându-și roba Înstelată, a aterizat și a Început să calce, cu picioarele lui, pe pământul ferm. [...] Mai 1952 Cartea a șaptea Lumea deocheată a femeilor Florile dulci-otrăvitoare din grădina fermecată a lui Klingsor; sau ceva despre femeile și casele lor cu perdele mereu lăsate din Bucureștii de acum peste cincizeci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
echipa de haute galanterie a Podului Mogoșoaiei de acum o jumătate de secol, o bătrânică puțintică și delicată, ciripind amabil și surâzătoare În franțuzeasca ei aleasă, tremurând de frig sub zdrențele ei căpătate, cu mâinile strâns Împreunate pe sub mâneci și călcând dureros și anevoie În pantofii totdea una scâlciați din piciorușele ei deformate de vechi reumatisme. Mă tot țineam mereu - dar ce m-o fi Împiedicat, decât poate o neînțeleasă timiditate? - s-o opresc o dată din treapădul ei mă runt și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
antan? Duhul credinței religioase nu lipsește acestor femei și cred că În cea mai mică măsură posibilă [din] ipocrizie; cum nici oarecare intimitate dramatică În manifestările lui, fiindcă nu le am văzut Înghesuindu-se pe la biserici, unde bănuiesc că ar călca cu mare frică, afară numai la bătrânețe, vârstă care n-a fost niciodată cea a sincerității la femei; În acele biserici slujite de preoți cu gravitate elegantă și frumoase voci baritonale, mo dulate cu intenții armonioase de efect profan; În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
această victimă crucificată a amorului conjugal, care asculta acum clopotele sunând În noaptea asta de Paști, când mulțimea veselă a băieților, porniți În cârduri de la biserici, se abătea acum să ciocănească În gea murile femeilor ăstora care nu Îndrăzniseră a călca sfintele praguri și, În marea lor majoritate, Îi luau la goană pe golani cu ocări cutremurate de spaimă și de indignare. După peste patruzeci de ani, Încă o mai văd și astăzi pe Rădița, țigăncușa cea arzoaie din bordelul lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gumă, să aibă atârnat de ghidon un clopoțel, la fel cu leproșii din Evul Mediu; și totuși, se mai pu tea citi Încă, din când În când, la rubrica „Întâmplări din Capi tală“ din Universul, vreun caz nenorocit cu trecători călcați de o bicicletă. În această epocă de domnie suverană peste toate vehiculele a bicicletei, neajunsă Încă o unealtă populară, am asistat la triumfurile unor „regi ai pedalei“, precum Alois Pucher și Mița Biciclista, pe velodromul de lemn de la șosea, În dreapta
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
n are altceva de făcut, asupra fragilității minții omenești În cercetarea cauzelor după efectele de dinaintea nasului; asupra blestematei noastre aplecări (Înnăs cute?) spre complicat, spre Încărcat; asupra acestei minți Împie dicate În speculații, nu totdeauna de rigoare și ocolind sau călcând În străchini peste simple, elementare și substanțiale adevăruri, ascunse totdeauna pe după o piatră din drum, pe după un fir de iarbă. La fel mă gândeam, În legătură cu mașina mea și cu doctorii ei, la acele diagnostice fatale ale unor medici notorii, dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și mass-media vuiește de aceleași refrene ale pustiului, ale neputinței sforăitoare, ale relei-credințe și minciunii crase. Cuvintele lui Greceanu îmi sună straniu. Evadarea de la Aiud... un eșec, dar un gest simbolic. Dintre cei trei participanți, Greceanu este prins imediat și călcat în picioare. Dar scapă cu viață. Valeriu Șirianu și Gheorghe Spulbatu sunt și ei găsiți în câteva zile. În final, ultimii vor fi asasinați de Securitate (îndeplinirea condamnării la moarte prin împușcare? În mașină sau la marginea șanțului?), iar Greceanu
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
și acum un vot politic, peste 50 la sută dintre băcăuani votându-l tot pe Romeo Stavarache, care, cât de cât, a făcut ceva mai mult și pentru băcăuani, inclusiv În domeniul culturii, unde au fost finanțate zeci de proiecte. Călcându-mi hotărârea luată În urmă cu 4 ani, ieri m-am dus la vot, tocmai pentru a nu mai vedea Bacăul iar Încălecat de clanul mafiotului. Se vede Însă că băcăuanii au Învățat câte ceva Între timp, deși acum au căzut
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
pe săturate, am băgat și în sân cât am putut pentru cei rămași acasă, am luat și halatul de speriat ciorile, ca să fie tacâmul complect și am început să coborâm, bucuroși că acțiunea a reușit. Deodată, colegul meu de ispravă, calcă pe o ramură mai slabă, care se rupe cu zgomot și-i alarmează pe cei din casă. Am aruncat ochii spre geam și am văzut cum cei de la masă s-au sculat uitându-se nedumeriți unul la altul iar copilul-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
să intervin. Reacția tatei sau, mai precis, lipsa lui de reacție l-a enervat și mai tare pe Fanache, care s-a răzbunat stupid: i-a smuls tatei ochelarii de pe nas și i-a azvârlit cu furie, apoi i-a călcat în picioare. -Te îmbraci și mergi cu noi! s-a răstit el și a plecat, lăsându-l pe tata pe seama gealaților. Aceștia au fost mai omenoși. Tata s-a supus, s-a îmbrăcat cu mișcări calme. -Să-mi iau lucruri? a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
s-a retras, tot așa, cu băgare de seamă și s-a așezat pe o piatră, în locul unde începea panta împădurită a malului. I-a șoptit lui Gârmoci, care se ținea după el ca o umbră: -Atenție, bă, Gârmoci, liniște, calcă, bă, încet, să nu-l trezim... Și-a aprins o țigară și a rămas așa pierdut, cu ochii țintă la omul acela de lumină, la înger. Nu se mai sătura uitându-se la el. Îi făcea bine să-l privească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
casele lor, nu pe cîmp, “doar nu sunteți într-o pustie”, a fost adresarea lor către noi. Am mers și noi să le ajutăm , toată livada era plină, pe jos era un covor de mere căzute, nu aveai pe unde călca. în acel an au rămas în Basarabia sute de hectare de livezi neculese, așa au rămas sub zăpadă. Parcă ne aflam în partea dreaptă a Prutului prin anii 1990-1991, după așa-zisa revoluție, sau ce o fi fost , căci guvernanții
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să nu mai trebuiască să fim întorși din drum și să nu mai trebuiască să auzim vameși vorbind, unii, rusește. Sper ca românii să fie uniți, pentru că numai astfel putem face față dușmanilor care de sute de ani ne-au călcat în picioare și cred că nici acum nu și-au schimbat obiceiurile.” Din păcate, speranțele studientului Mihăilescu Manole sunt astăzi spulberate. Speranțe frânte, trecerea de acasă, acasă a devenit și mai grea. Sărmanul român basarabean, nu mai poate trece ușor
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Ilie Două fiice și o soție Rău de jale se sfâșie Că n-au cum să te mângâie Că de-ai fost tu mângâiat Mi te-au pus la împușcat Un dușman ce ne-a spurcat și pământul ne-a călcat REFREN Pentru tine, drag Ilie Plânge maica Românie Mai bine viața să-ți dai Decât popor român să n-ai! (bis) „Te iubesc, popor român!” Eu mă duc, tu ești stăpân și-n temniță e frig, Cine-aude dacă strig, Că
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]