10,800 matches
-
vulgaris"), stupiniță ("Platanthera bifolia"), margaretă ("Leucanthemum vulgare"), orhidee (din speciile: "Platanthera chlorantha", ), brâncuță ("Rorippa islandica"), ștevie de baltă ("Rumex aquaticus"), peștișoară ("Salvinia natans"), viorele ("Scilla autumnalis"), forfecuța bălții ("Stratiotes aloides"), cornaci ("Trapa natans"), trifoi ("Trifolium angulatum"), papură ("Typha laxmannii"), floarea călugărului ("Vaccaria hispanica"), "Waldsteinia geoides" (o specie din familia Rosaceae) sau "Wolffia arrhiza" (o plantă perenă din familia Araceae). Turismul necontrolat; evoluția urbanizării și industrializarea unor zone din sit; tăierea unor specii de arbori; împădurirea cu specii arboricole neindigene; amenajările silvice
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
au fost reformat aristocrația Sinjin și opoziția aristocrației Gweonmun , precum și generali care ar putea lupta de fapt de pe străini amenințările-anume un general talentat pe nume Yi Seong-gye și rivalul său Choe Yeong . Odată cu creșterea de dinastiei Ming sub un fost călugăr, Zhu Yuanzhang ( Împăratul Hongwu), forțele mongole au devenit mai vulnerabile. Prin 1350 Goryeo a recâștigat independența deplină de scădere Imperiul Mongol, desi resturi mongole ocupat efectiv teritoriile de nord-est cu garnizoane mari de trupe. General Yi Seong-gye a câștigat putere
Taejo de Joseon () [Corola-website/Science/333876_a_335205]
-
Mănăstirea Frumoasa (inițial Frumușica) este o mănăstire de călugări din centrul Republicii Moldova. A fost fondată la începutul secolului XIX-lea de către răzeșul satului Onișcani, Efrem Iurcu (mai apoi schimonahul Eftimie) și trei ieromonahi de la Mănăstirea Neamț (România) - Serafim, Ioanichie și Macarie. Pentru prima dată este atestată documentar la 10
Mănăstirea Frumoasa (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333895_a_335224]
-
-și putea achita impozitele către stat. Din 1946 până în 1994 în mănăstire au activat: orfelinat, școală internat pentru copii surdo-muți, colonie-penetenciar pentru minore și școală specială pentru copii alienați mintal. În septembrie 1994 Frumoasa a fost reactivată ca mănăstire de călugări de către ieromonahul Vasile.
Mănăstirea Frumoasa (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333895_a_335224]
-
maici din centrul Republicii Moldova. A fost fondată la sfârșitul secolului XVIII-lea de către frații Andrei și Ioan Roșca, preoți din satul Pașcani. Moșia pe care s-a construit mănăstirea a aparținut răzeșului Lupu Stratan. La început a fost mănăstire de călugări, însă în anul 1811, în urma desființării schitului Mana din apropierea mănăstirii Curchi, aici se înființează o obște de călugărițe. Se construiesc două biserici: a „Nașterii Maicii Domnului” (ridicată în 1800; reînnoită în 1845) și a „Sfîntului Ierarh Nicolae” (ridicată în 1822
Mănăstirea Răciula () [Corola-website/Science/333897_a_335226]
-
prin care tronul își întărea relația cu elitele provinciale iar regii din Goryeo s-au străduit să extindă oportunitățiile educaționale pentru toate elitele locale din cuprinsul țării. De fapt, orice membru a clasei libere yangin putea să dea examenul. Descendenții călugărilor, criminalii și clasa cheonmin nu puteau da examenul. Cu toate acestea, în timp, instituțiile de învățământ conduse de guvern cum ar fi Hynggyo și Gukjam au pierdut teren în fața înstituțiilor private cum ar fi Cele Douăsprezece Adunări. Examinările majore erau
Gwageo () [Corola-website/Science/333050_a_334379]
-
anul 398 d.Hr orașul Datong era capitala dinastiei Wei de Nord, fiind centrul economic și cultural al regatului. Săparea grotelor începe în anul 460, având loc în trei etape. Prima etapă a avut loc între anii 460-465 sub patronajul călugărului Tan Yao, conducătorul comunității budiste din acea perioadă. În timpul acestei etape au fost săpate primele cinci și cele mai mari grote din complex. Acestea adăpostesc statui monumentale, cea mai mare având o înălțime de 15 metri și reprezentându-l pe
Grotele Yungang () [Corola-website/Science/333130_a_334459]
-
asupra curții imperiale, chiar și după mutarea capitale la Heian-kyo în anul 794. În incinta mănăstirii sale Kōfuku-ji cuprindea numeroase altare, pagode și biblioteci. Era unul dintre cele mai mari temple din Japonia medievală și avea propria să armata de călugări războinici (sōhei). Din cauza bogăției și influenței sale, Kōfuku-ji a intrat în conflict cu alte mari temple existente în Japonia în aceea perioadă. Așa se face că de-a lungul timpului templul a fost reconstruit de mai multe ori deoarece suferit
Kōfuku-ji () [Corola-website/Science/333132_a_334461]
-
cu Ucraina.”" În urma acestor cuvinte, comisarul Poplavco l-a pus imediat în libertate. După mai multe aventuri, care l-au dus în locuri îndepărtate, ca Japonia, China și Polinezia, Cătărău a căzut într-o obscuritate relativă. La bătrânețe, a devenit călugăr la recomandarea lui Petru Groza, pentru ca mai târziu să plece în America ca agent de influență în cadrul comunităților românești, formate atunci în principal din emigranții ardeleni, lucru neîndeplinit de moartea sa misterioasă. Dincolo de identitatea lui sub acoperire, ca refugiat din
Ilie Cătărău () [Corola-website/Science/333144_a_334473]
-
față de oficialii coreeni și obiceiurile lor nu a reușit să obțină de la aceștia promisiunea că vor trimite ambasadori în Japonia. În mai 1589, al doilea convoi de emisari ai lui Hideyoshi format din Sō Yoshitoshi (sau Yoshitomo), Yanagawa Shigenobu și călugărul budist Genso au primit promisiunea trimiterii unor ambasadori în Japonia în schimbul predării unui grup de rebeli coreeni care s-au refugiat în acolo. În 1587, Hideyoshi ordonase tatălui adoptiv al lui Yoshitoshi și lui daimyo de Tsushima, Sō Yoshishige să
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
invada China, japonezii trebuiau să își asigure rutele de aprovizionare. Strategia alternativă a japonezilor a fost să transporte trupe și provizii pe uscat, pe drumuri dar acestea au fost blocate de forțele coreene Uibyeong ("Armata Drepților"). Mulți civili coreeni și călugări budiști au format o armată de voluntari pentru a se apăra de japonezi. După bătălia de la Hnsando în care amiralul coreean Yi Sun-sin a învins flota japonezilor, aceștia au rămas tăcuți aproape o lună. La jumătatea lunii august, armatele japoneze
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
condusă de Kobayakawa Takakage se ocupa de cucerirea provinciei Jeolla. Divizia a șasea a mărșeluit spre Songju prin traseul japonez prestabilit. Ei au atacat Geumsan în Chungcheong unde Kobayakawa și-a asigurat baza pentru cucerirea provinciei. Ankokuji Ekei, un fost călugăr budist transformat în general în urma rolului pe care l-a avut în negocierile dintre Mōri Terumoto și Toyotomi Hideyoshi a condus unitățile din divizia a șasea pentru a ocupa provincia Jeolla. Unitățile au început să mărșăluiască de la Uiryong la Changwon
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
și fiul său Raduslav. Este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Vâlcea, având codul . Denumirea de „bolniță” provine din slavona "bolĭnica" - infirmerie sau spital pe lângă o mănăstire sau un așezământ de binefacere. Numeroase mănăstiri au câte o biserică destinată călugărilor bătrâni și bolnavi care nu mai pot participa la slujbele liturgice desfășurate în biserica mare a mănăstirii, aceste biserici mai mici având totodată și funcția de capele de cimitir.
Bolnița Mănăstirii Cozia () [Corola-website/Science/333289_a_334618]
-
Cele trei statui ale Sf. Mihail, Sf. Anton Abatele și Sf. Sebastian, precum și basoreliefurile celorlalți doi întinși în vârful arcadei, sunt realizate de Giovanni da Nola. Trecând prin acest arc se intră în piață prin Porțile de Bronz, executate de călugărul Guglielmo din Napoli și reprezentând în diverse compartimente victoriile lui Ferdinand I asupra Ducelui de Anjou și a baronilor rebeli.
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
care o stăpânea. Prin 829 a existat o biserică închinata Sfanțului Gheorghe; astfel ea a fost denumită "Sân Giorgio Maggiore" pentru a o deosebi de San Giorgio în Alga. Mănăstirea Sân Giorgio Maggiore a fost fondată în anul 982, cănd călugărul benedictin Giovanni Morosini a cerut dogelui Tribuno Memmo să-i doneze întreaga insulă pentru o mănăstire. Morosini a drenat mlaștinile insulei de lângă biserică pentru a obtine pământ pentru construcție și a fondat Mănăstirea Sân Giorgio Maggiore, devenind primul ei stareț
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
Piazzetta San Marco și formează punctul principal al panoramei văzute de pe fiecare parte a Riva degli Schiavoni. Prima biserică de pe insulă a fost construită pe la anul 790, iar în 982 insula a fost dată Ordinului Benedictin de către dogele Tribuno Memmo. Călugării benedictini au fondat acolo o mănăstire, dar în 1223 toate clădirile de pe insulă au fost distruse de un cutremur. Mănăstirea și biserica au fost reconstruite după cutremur. Biserica, care avea o navă cu capele laterale, nu se afla pe aceeași
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
după cutremur. Biserica, care avea o navă cu capele laterale, nu se afla pe aceeași poziție cu actuala biserică, ci un pic mai înapoi pe marginea unui campo mic. În fața ei se aflau chilii, care au fost demolate în 1516. Călugării au început să ia în considerare reconstrucția bisericii începând din 1521. Palladio a sosit la Veneția în 1560, când se reconstruia refectoriul (sala de mese) mănăstirii. El a adus mari îmbunătățiri acestuia și în 1565 i s-a cerut să
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
altarului. Acestea sunt "Cina cea de Taină" și "Căderea manei" (care era considerată ca un dar al lui Dumnezeu prevestind darul Euharistiei). În Cappella dei Morti (Capela morților) este un tablou cu Îngroparea lui Cristos, realizat tot de Jacopo Tintoretto. Călugării benedictini au menținut controlul asupra capelelor din biserică și nu le-au vândut familiilor pentru a le decora și înfrumuseța după cum le plăcea, așa cum s-a făcut în multe biserici venețiene. Ei au avut venituri de pe urma proprietăților și aveau o
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
și înfrumuseța după cum le plăcea, așa cum s-a făcut în multe biserici venețiene. Ei au avut venituri de pe urma proprietăților și aveau o poziție mai puternică. Unele altare au fost date unor familii distinse, dar decorațiunile lor au fost controlate de călugări. Capela aflată la dreapta altarului mare a aparținut familiei Bollani (Domenico Bollani a fost ambasador la curtea regelui Eduard al VI-lea al Angliei în 1547 și a devenit mai târziu episcop). Lucrările la această capelă au fost amânate după
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
memoria fiului său decedat Vincenzo Morosini), iar piesele din altar sunt realizate de Jacopo și Domenico Tintoretto prezentându-l pe "Cristos înviat și Sf Andrei cu Vincenzo Morosini și membri ai familiei sale". Altarele din transepturi au fost păstrate de călugări. În transeptul de sud se află pictura "Încoronarea Fecioarei cu Sfinți" realizată de Jacopo și Domenico Tintoretto. În primul altar din partea dreaptă a navei se află "Adorația păstorilor" de Jacopo Bassano. În partea stângă este "Miracolul imobilizării Sfintei Lucia" (ea
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
a servit anterior că o comunitate monahala, iar în prezent servește că sediu al Fundației Cini. Mănăstirea a fost înființată în anul 982 în urmă donației insulei de către dogele Tribuno Memmo ca răspuns la o cerere a Fericitului Giovanni Morosini, călugăr benedictin, care a dorit să înființeze acolo o mănăstire, devenind apoi primul ei stareț. Printre primii călugării ai comunității care s-a format acolo s-a aflat Sf. Gerard Sagredo (în ) (980-1046), episcop și martir care a contribuit la adoptarea
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
la Budapesta - pe dealul care îi poartă acum numele - în cadrul unei revolte păgâne împotriva regelui venețian care îi conducea atunci pe unguri. De-a lungul secolelor mănăstirea a devenit un centru teologic, cultural și artistic de primă importantă în Europa. Călugării aveau o autonomie considerabilă și legături strânse cu Florența și Padova și, astfel, mănăstirea a devenit, de asemenea, o locație favorită pentru demnitarii străini pe perioada șederii în oraș. În 1177 papă Alexandru al III-lea și Frederic Barbarossa s-
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
-lea a fost convocat acolo. Cardinalii s-au întâlnit în "chorum nocturnis" (sau corul nocturn), unde este încă expusă celebra pictură pe pânză "Sfanțul Gheorghe ucigând balaurul" de Vittore Carpaccio. Cu toate acestea, în 1806 mănăstirea a fost desființată și călugării alungați; multe dintre comorile rămase ale mănăstirii au fost vândute sau furate. Doar câțiva călugări au putut să rămână pentru a sluji în biserică, în timp ce mănăstirea a devenit un depozit de arme. Pentru mai mult de un secol ea a
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
unde este încă expusă celebra pictură pe pânză "Sfanțul Gheorghe ucigând balaurul" de Vittore Carpaccio. Cu toate acestea, în 1806 mănăstirea a fost desființată și călugării alungați; multe dintre comorile rămase ale mănăstirii au fost vândute sau furate. Doar câțiva călugări au putut să rămână pentru a sluji în biserică, în timp ce mănăstirea a devenit un depozit de arme. Pentru mai mult de un secol ea a fost folosit că garnizoana militară, suferind o degradare gravă. În 1951 guvernul italian a acordat
Mănăstirea San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333383_a_334712]
-
pași de Bazilica Santa Maria della Salute (care se află un pic mai la est, dincolo de rio della Salute), în spatele Palatului Genovese. Ridicată, se pare, în secolul al IX-lea, biserica Sân Gregorio a fost plasată în 989 în administrarea călugărilor benedictini de la abația Sant'Ilario. Din cauza decăderii abației sus-menționate, în anii următori a avut loc un transfer progresiv al călugărilor la Sân Gregorio, care a atins punctul culminant în 1214, cănd biserică Sân Gregorio a devenit sediul principal al comunității
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]