11,155 matches
-
țări a luat cunoștință de poeziile sale”), „suferind”, care „vrea să pasioneze publicul”. Alte caracteristici: „posedă un fel de erotomanie larvată”, poartă pumnal, voiajează „prin Orient”, are idei politice care îi agită pe admiratorii săi1). Aproape sigur, ideea referitoare la „călugărul poet” i-a venit lui Bacovia din „Sărmanul Dionis”. Dar vor fi contribuit și alte sugestii. Bacovia însuși, prin viața retrasă, se va fi considerat, în forul său intim, călugăr. Frămîntările sale morale sînt, în mare, asemănătoare cu ale unuia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îi agită pe admiratorii săi1). Aproape sigur, ideea referitoare la „călugărul poet” i-a venit lui Bacovia din „Sărmanul Dionis”. Dar vor fi contribuit și alte sugestii. Bacovia însuși, prin viața retrasă, se va fi considerat, în forul său intim, călugăr. Frămîntările sale morale sînt, în mare, asemănătoare cu ale unuia dintre aceștia: se luptă cu gîndurile, mai ales cu cele despre moarte, cu fantasmele, spune din „greșelile” sale, nu prea multe, „rămînînd să plîngă pentru cele ce nu le poate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trează.// Sunt grele visuri? halucinare? -/ -Pe cer, în fund, se ilustrează/ O conștiință din noaptea mare...” 3) Printre poeții contemporani, Bacovia nu era (și asta ar mai putea constitui o explicație) singurul ispitit de dorința de a se travesti în călugăr. Procedeul se întîlnește, de pildă, și la F. Aderca: „Pasiunea mea e un călugăr medieval/ Cu o sutană lungă/ și neagră la călcîie să-i ajungă -/ și la gît cu o cruce de opal.// Cu ochii arși de ideală spuză
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
noaptea mare...” 3) Printre poeții contemporani, Bacovia nu era (și asta ar mai putea constitui o explicație) singurul ispitit de dorința de a se travesti în călugăr. Procedeul se întîlnește, de pildă, și la F. Aderca: „Pasiunea mea e un călugăr medieval/ Cu o sutană lungă/ și neagră la călcîie să-i ajungă -/ și la gît cu o cruce de opal.// Cu ochii arși de ideală spuză/ el bate ulița cotită cam pe unde/ la geam după perdele se ascunde/ sînul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
teatrului de la sfîrșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Se găsește în Dan de Vlahuță și în Hagi Tudose de Delavrancea, iar mai tîrziu în Papucii lui Mahmud de Gala Galaction, în Mihail și în Neranțula de Panait Istrati 5). Călugărul poet, personajul lui Bacovia, nu merge însă într-acolo pentru a uita o mare iubire, ca un alt Armand Duval, nici pentru hagialîc la mînăstirile din Palestina, cum s-a dus Alexandru Sahia, nici în căutarea unei schimbări de destin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
29, 1913, p. 31: „șiam rămas așa, cu brațele întinse, sorbind glasul care, ca un fior, picura din sufletul lemnului în sufletul meu”. 13. „Gratie și Palamon”, în Viața Romînească, 8, vol.31, 1913, p. 88: „Pe sub sprîncenele lui stufoase, călugărul privea rostogolirea rară și măreață de pe Arșiță, clădăraia din ce în ce mai înaltă a munților din față și toată uriașa revărsare a codrilor, ca un stăpîn nepăsător și sătul. Nici un fior, nici o descumpănire în el”. Cu totul diferită e reacția tovarășului său de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de D. Popovici, Tomul I, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, 1939, p. 196-197. 4. „Medievală”, în Murmurul cuvintelor, ediția cit., p. 157. 5. Istrati merită citat în acest context și pentru faptul că el însuși se autodefinește „călugăr”, în sensul că și-a păstrat credința în oameni. (Cf. Pentru a fi iubit pămîntul..., Ediție îngrijită de Al. Oprea, Ed. Tineretului, 1969, p. 170) Figurat vorbind, orice intelectual care se dedică integral vocației sale e un „călugăr”. ,,Ce întunecime
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se autodefinește „călugăr”, în sensul că și-a păstrat credința în oameni. (Cf. Pentru a fi iubit pămîntul..., Ediție îngrijită de Al. Oprea, Ed. Tineretului, 1969, p. 170) Figurat vorbind, orice intelectual care se dedică integral vocației sale e un „călugăr”. ,,Ce întunecime!...” 1. Opere, p. 469. 2. Ibidem, p. 470. 3. în ,,Revista vremii”, nr. 12, 9 aprilie 1922, p. 3 și 13, 23 aprilie 1922, p. 3. 4. Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau Destin, ediția citată, p. 335. 5
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
numeroși poeți. O resimte, ca să încep cu un exemplu din epoca modernă, Baudelaire: „O, biet sihastru al lenei, cînd voi putea să știu/ Din trista-ntruchipare a chinului meu viu,/ Să fac un lucru-al mîinii și-a ochilor beție?” („Călugărul nevrednic”) O resimt Eminescu, Macedonski, Goga. Aproape nu e poet, cred, să nu aibă, în anumite momente, remușcări pentru „ușurătatea” existenței sale în raport cu a inșilor obișnuiți. Un asemenea contrast îl îndeamnă pe Arghezi să scrie: „Lumea plînge de necazuri/ Tu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a făcut-o numai cu credința că va trăi mai ușor, dar ne spune nepotul său, Matei a devenit mare bețiv, arțăgos și foarte certat cu pravila 83. Despre celălalt frate, Iancu (Iachift), ne spune tot nepotul său, Matei: "Era călugăr doar de formă, nu stătea la mănăstire, era arendaș prin județul lași, în tovărășie cu unul anume Mandrea. Se îmbrăca călugărește doar cînd mergea în oraș, încolo umbla civil. Pasionat de vînătoare, avea o sumă de cîini prepelicari și copoi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dar destul de transparent. În basmul mai sus amintit, găsim un tînăr retras din lume și călugărit. E slab ca umbra și doarme pe-un pat de zdrențe, întinse pe două scînduri, Bea apă amară, din mare, ca să moară mai curînd. Călugărul cîntă pe arpa-i cu strunele de aramă, deci un călugăr poet. Noaptea, o rază albă coboară din cer, pe o scară de aur și intră pe fereastră, în chilia de piatră a călugărului. Aici ia chip de înger, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
retras din lume și călugărit. E slab ca umbra și doarme pe-un pat de zdrențe, întinse pe două scînduri, Bea apă amară, din mare, ca să moară mai curînd. Călugărul cîntă pe arpa-i cu strunele de aramă, deci un călugăr poet. Noaptea, o rază albă coboară din cer, pe o scară de aur și intră pe fereastră, în chilia de piatră a călugărului. Aici ia chip de înger, cu părul blond, de aur, cu ochii mari, albaștri, cu haina argintie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din mare, ca să moară mai curînd. Călugărul cîntă pe arpa-i cu strunele de aramă, deci un călugăr poet. Noaptea, o rază albă coboară din cer, pe o scară de aur și intră pe fereastră, în chilia de piatră a călugărului. Aici ia chip de înger, cu părul blond, de aur, cu ochii mari, albaștri, cu haina argintie și cu flori albastre prin păr. În frunte, are o stea de foc. De observat marea asemănare a acestui înger cu Casandra de la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
În frunte, are o stea de foc. De observat marea asemănare a acestui înger cu Casandra de la Ipotești. Cîntecul arpei dezmiardă simțirea îngerului. Cînd luna asfințește după codri, îngerul iese pe fereastră și se suie la cer, pe-o rază. Călugărul o crede făptură aievea, cu gînd din gîndul său și cu suflet din sufletul său. "O, zice călugărul de-aș muri odată... cu corpul meu de plumb Să simt cum morții aspre molatec eu sucumb, Iar sufletul... o parte ce
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Cîntecul arpei dezmiardă simțirea îngerului. Cînd luna asfințește după codri, îngerul iese pe fereastră și se suie la cer, pe-o rază. Călugărul o crede făptură aievea, cu gînd din gîndul său și cu suflet din sufletul său. "O, zice călugărul de-aș muri odată... cu corpul meu de plumb Să simt cum morții aspre molatec eu sucumb, Iar sufletul... o parte ce-n mine a mai rămas, Să zboare-unde-i așteaptă amorul în estas. O, de-ar fi o moarte, fără ca
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a mai rămas, Să zboare-unde-i așteaptă amorul în estas. O, de-ar fi o moarte, fără ca eu să mor, Eu aș cuprinde-o-n brațe și aș strînge-o cu dor." (s. n.) Magul călător prin stele, după ce a ascultat dorința acestui călugăr, i-a răspuns: "E-aievea acea ființă, visele-ți nu te mint, Dar nu-i aici în lume... e sufletul unei moarte, Pe care însă eu însumi pot ca să-l reaprind. Pot s-o topesc, în forma de lut care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Micle e vorba în Strigoii, ci de Casandra, de la Ipotești, prima lui iubită. Dorința lui fierbinte de a fi împreună cu Casandra am văzut-o, mai întîi, în Ondina; am relevat-o apoi în Povestea magului călător în stele, unde acel călugăr poet alter ego al lui Eminescu se pedepsea bînd apă din mare, ca să moară mai curînd și să se poată urca lîngă sufletul iubitei sale, cu înfățișare aidoma Casandrei, care, în chip de înger, îl vizita noaptea, iar magul călător
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Eminescu se pedepsea bînd apă din mare, ca să moară mai curînd și să se poată urca lîngă sufletul iubitei sale, cu înfățișare aidoma Casandrei, care, în chip de înger, îl vizita noaptea, iar magul călător prin stele i-a răspuns călugărului că acel înger "e sufletul unei moarte Pe care însă eu însumi pot ca să-l reaprind/ Pot s-o topesc în forma de lut care s-o poarte/ Și idealul-eteric în lut eu pot să-l prind,/ Dar nu aici
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Breughel Tentația Sfântului Anton, în care sfântul este ispitit de dorința trupească. Cu siguranță s-a referit la pictură de câteva ori mai târziu în cursul vieții și nu a putut rezista tentației de a crede că dilema grea a călugărului pustnic prins între retragerea disciplinată și plăcerile cărnii avea rezonanțe și în viața ei50. Dar, mai mult decât orice altceva, a existat o scrisoare, nedatată dar în general atribuită anului 1861, de la Flaubert către Madame Roger des Genettes cunoscută drept
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
rațională și logică ca doctor, interpretează empiric semnele corpului cu magia neagră, alchimia, astrologia și sodomia între zidurile azilului Saint-Cosme din Bruges, al cărui doctor luminat devenise la sfârșitul părții a doua. Secțiunea de mijloc este punctată de apariția unui călugăr franciscan numit Cyprien. Zenon îl angajează pe misoginul de 18 ani ca asistent medical. În cele din urmă, Cyprien îi povestește stăpânului său despre activitățile sale nocturne ca membru al unui grup secret, Îngerii, care fac dragoste cu Preafrumoasa și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
despre desfrâul nocturn al bandei naive a adamiților sau îngerilor. La rândul lui, Cyprien este interogat și pentru a se salva îi implică pe alții, mai ales pe stăpânul lui, Zenon, deja suspectat de practici sodomiste cu tânărul și chipeșul călugăr. Acum autoritățile se îndreaptă spre Zenon și vina sa de a manifesta simpatie față de tinerii petrecăreți sprijinindu-și argumentele împotriva lui pe scrierile sale blasfemiatoare care fuseseră arse pentru ireverență. Sunt elaborate douăzeci și patru de capete de acuzare. Zenon apare în fața
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
proporția bine gândită între dialogul contras, abil, în soliloc, epica nervoasă și portretistica reușită, exemplar, din câteva linii. Dar în special impresia de concretețe neliniștitoare a fabulei cu rafinate interstiții metafizice, având la bază principiul dublării neîncetate a actantului ambiguu, călugărul Kiril, cel care, ascuns în interiorul unei fântâni, "scrie la o neagră psaltire". Deasupra și dedesubtul lui, o serie de dubluri din ce în ce mai alterate îi transcriu, distrofic, textul în care urmele sacrului sunt din ce în ce mai vagi: "Dedesubtul fratelui Kiril e un alt frate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poveștii: Se sfârșea luna april și începea luna martie. Daniel se apropie de fântână. (...) Era într-o noapte de vineri spre luni. Luni stătu toata ziua și plânse aplecat peste fratele său Daniel. Din puț îi privea cu oarecare tristețe călugărul Kiril. Își muia pana în lacrimile lor și-și continua liniștit psaltirea (...) Era o sâmbătă neagră, fără sfârșit" (IX. Coborârea lui Daniel). La fel ca aici, în aceste tulburătoare variațiuni pe teme deopotrivă filosofice, existențiale și po(i)etice, cărțile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de taine, Editura Emolis, Iași, 2008; Zăpada timpurie. Ultimele sonete de dragoste din mileniul III, Editura Pim, Iași, 2010. Romane: Iadul de lux, Editura Junimea, Iași, 2004; Suburbii municipale, vol. I, Editura Augusta, Timișoara, 2005; Suburbii municipale, vol. II Mormântul călugărului ioanit, Editura Augusta, Timișoara, 2007; Suburbii municipale, vol. III Arderea cenușii la templu, Editura Augusta, Timișoara, 2008; Suburbii municipale, vol. IV Ultima cină a Palatinului, Editura PIM, Iași, 2010. Mai multe premii, între care: Marele premiu la Festivalul Național de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sînt apoi sumedenii de mobile, vechi de cînd lumea, care nu și-au găsit loc nicăieri și au fost strînse aici așa cum strîng nebunii din balamuc tot felul de hîrburi ale civilizației. Poți vedea de pildă un barometru, cu un călugăr capucin care cînd plouă iese din chilia lui; gravuri de o sluțenie care-ți taie pofta de mîncare, toate în ramă de lemn negru lustruit și cu dungi aurite; o pendulă încadrată în solzi de aramă; o sobă verde, lămpi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]