11,010 matches
-
1838 a fost numit cetățean de onoare al orașului Praga și în 1939 împăratul i-a mai dat titlul de consilier gubernial. În afară de cariera sa medicinală, Krombholz avut un mare interes în micologie. El a efectuat numeroase experimente în legătură cu toxicitatea ciupercilor. Lucrarea sa "Naturgetreue Abbildungen und Beschreibungen der essbaren, schädlichen und verdächtigen Schwämme" (Ilustrații realiste și descrieri ale bureților comestibili, dăunători, și suspecți) cu 76 de pagini colorate care a început-o în anul 1831 bazează pe propriile sale observații și
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
Schwämme" (Ilustrații realiste și descrieri ale bureților comestibili, dăunători, și suspecți) cu 76 de pagini colorate care a început-o în anul 1831 bazează pe propriile sale observații și este cunoscută pentru imaginile realiste (76 de pagini colorate) și descrierile ciupercilor otrăvitoare, comestibile și suspecte. Din păcate, marele savant a murit timpuriu, înaintea finalizării acestei mari opere, astfel încât secțiunile finale ale cârtii au fost suplimentate de prietenul său Johann Baptist Zobel (1812-1865) până în anul 1846. Această operă a fost pentru mulți
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
opere, astfel încât secțiunile finale ale cârtii au fost suplimentate de prietenul său Johann Baptist Zobel (1812-1865) până în anul 1846. Această operă a fost pentru mulți ani carte de standard pentru toți micologii. Între altele el a descris multe soiuri de ciuperci, între altele "Agaricus hortensis" astăzi "Agaricus bisporus" și "Xerocomus rubellus" ("Xerocomellus rubellus"). Dar marele scientist n-a fost sănătos. Deja în anul 1840, a suferit un accident vascular cerebral, plecând de acea în cură la Napoli, acompaniat de familie și
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
marginata (1935), sin. Pholiota marginata (Lucien Quélet, 1872), mai departe între altele și Agaricus marginatus (August Batsch, 1789) sau Agaricus autumnalis (1872), din familia "Hymenogastraceae" și genul "Galerina" este, împreună cu variația ei brună Galerina tomnatica, una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Ele sunt numite în popor ghebă de brad. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare pe cioturi și bușteni în putrefacție și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în
Gheba de brad () [Corola-website/Science/335304_a_336633]
-
amanitinele α, β, γ, δ, ε), derivate ale octapeptidelor biciclice, sunt responsabile pentru o insuficiență hepatică severă. Mai departe toxinele acționează asupra sistemului nervos. Se intensifică musculatura stomacului, are loc secreția intensă al sucului gastral, apare diaree și vomă. Aceste ciuperci sunt responsabile pentru intoxicații mortale prin ingestie. Primele simptome apar, cam târziu, după 8-72 de ore după consumarea lor. Se lecuiește foarte greu cu ajutorul fala- și amatoxinei (antidotul "Antanamid", câștigat din "Amanita phalloides"), Penicilinei G, "Thioctacidului" (medicament pe bază de
Gheba de brad () [Corola-website/Science/335304_a_336633]
-
atrofiat. Dar ea are în totdeauna partea centrală a cuticulei mai închisă la culoare. Acest fapt este unul din caracteristicile pe baza căreia poate fi recunoscută față de delicioasele "Kuehneromyces mutabilis", sin. "Galerina mutabilis", "Pholiota mutabilis" (gheba ciobanilor) sau "Flammulina velutipes" (ciuperca de iarnă), plus circumstanța, că aceste se usucă de la margine către centru. Mai departe o confuzie este posibilă cu "Hypholoma fasciculare" sau "Hypholoma lateritium" sin. "Hypholoma sublateritium" (ambele amare și ușor otrăvitoare), dar și cu gustoasa "Hypholoma capnoides". De asemenea
Gheba de brad () [Corola-website/Science/335304_a_336633]
-
Gyromitra esculenta (Christian Hendrik Persoon), 1800 ex Elias Magnus Fries, (1849), sin. Helvella esculenta, (Christian Hendrik Persoon, 1800), din încrengătura "Ascomycota" în familia "Discinaceae" și de genul "Gyromitra" este o ciupercă care poate cauza otrăviri mortale. Ea este denumită în popor zbârciog gras. Acest burete saprofit este în mod predominant locuitor de sol, arătând însă de asemenea caracteristici de simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). El se poate găsi în
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
Acest burete saprofit este în mod predominant locuitor de sol, arătând însă de asemenea caracteristici de simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord ca una din primele specii de ciuperci deja din martie, privind afară din zăpadă, până în iunie, crescând solitar sau în grupuri pe soluri nisipoase în special prin păduri de conifere mai ale sub pini și larici, adesea oară la margini de drum, dar, de asemenea, sub vreascuri
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
crescând solitar sau în grupuri pe soluri nisipoase în special prin păduri de conifere mai ale sub pini și larici, adesea oară la margini de drum, dar, de asemenea, sub vreascuri, pe defrișări sau arsuri vechi. Prima menționare științifică a ciupercii a urmat în anul 1774, când cunoscutul savant Jacob Christian Schäffer a descris-o sub denumirea "Helvella mitra" în opera sa "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur Icones", apoi enumerată și descrisă ca "Helvella esculenta" de renumitul
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
Identitatea componenților toxice de această măsură a fost necunoscută de asemenea cercetătorilor care, până în 1968, când acetaldehida N-metil-N-formilhidrazina, mai bine cunoscută sub numele giromitrină, a fost izolată, au știut numai de toxina foarte slab otrăvitoare a acidului elvelic (1886). Această ciupercă se poate deshidrata în sezon secetos și rezista astfel timp îndelungat. Atunci face impresia, că ar fi apărut vara. Zbârciogul gras poate fi confundat cu alte surate ale lui (de exemplu: "Gyromitra ambigua", "Gyromitra brunnea", "Gyromitra fastigiata" sau comestibila" Gyromitra
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
Gyromitra gigas" (zbârciogul uriaș), mai deschis la culoare si aproape la fel de periculos. O altă caracteristică ce o diferențiază de restul Gyromitrelor este piciorul mai puțin robust în comparație cu pălăria, care la celelalte specii este vizibil mai mare. "Gyromitra esculenta" este o ciupercă care necesită o atenție deosebită începătorilor care o pot confunda cu zbârciogii adevărați (ca de exemplu cu; "Morchella elata", "Morchella esculenta", "Morchella gigas" sin. "Discina gigas", "Morchella tridentina" sin. "Morchella rufobrunnea", "Morchella vulgaris", "Mitrophora hybrida", "(Ptycho)verpa bohemica" sau chiar
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
exemplu cu; "Morchella elata", "Morchella esculenta", "Morchella gigas" sin. "Discina gigas", "Morchella tridentina" sin. "Morchella rufobrunnea", "Morchella vulgaris", "Mitrophora hybrida", "(Ptycho)verpa bohemica" sau chiar și cu "Morchella conica"), cât și celor profesioniști care ignoră faptul că este totuși o ciupercă otrăvitoare. "Gyromitra esculenta" este în stare crudă extrem de otrăvitoare. Ea produce giromitrină (nume dat după genul ciupercii) care se descompune într-un produs chimic foarte toxic și volatil în N-metil-N-formilhidrazină și monometilhidrazină. Monometilhidrazina care a fost folosită în trecut ca
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
vulgaris", "Mitrophora hybrida", "(Ptycho)verpa bohemica" sau chiar și cu "Morchella conica"), cât și celor profesioniști care ignoră faptul că este totuși o ciupercă otrăvitoare. "Gyromitra esculenta" este în stare crudă extrem de otrăvitoare. Ea produce giromitrină (nume dat după genul ciupercii) care se descompune într-un produs chimic foarte toxic și volatil în N-metil-N-formilhidrazină și monometilhidrazină. Monometilhidrazina care a fost folosită în trecut ca combustibil la rachete, inhibă coenzima piridoxil fosfat și acidul gamaaminobutiric (GABA). N-metil-N-formilhidrazina inhibă enzimele citocromului P450. Desfășurarea
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
aproximativ 1-2 g pentru un adult. Monometilhidrazina este mult mai toxică: aici ajung deja 4-8 mg per kg de greutate corporală. Acest venin poate afecta organismul nu numai prin ingerare, ci și prin simpla inhalare a vaporilor rezultați în urma preparării ciupercilor în cauză. Posibilități de tratament sunt: lavaj gastric efectuat în prima oră post ingestie, cărbune activat plus cathartic, reechilibrare volemică, Piridoxină 25 mg/kg, iv. Ironia sorții face ca aceasta ciupercă să poarte numele de "esculenta", ceea ce înseamnă în limba
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
și prin simpla inhalare a vaporilor rezultați în urma preparării ciupercilor în cauză. Posibilități de tratament sunt: lavaj gastric efectuat în prima oră post ingestie, cărbune activat plus cathartic, reechilibrare volemică, Piridoxină 25 mg/kg, iv. Ironia sorții face ca aceasta ciupercă să poarte numele de "esculenta", ceea ce înseamnă în limba latină „comestibil”. Giromtrina devine într-adevăr instabilă la căldură, este volatilă și solubilă în apă, încât astfel ciuperca a fost mâncată mai devreme după două fierbere sau uscare (păstrând-o în
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
cathartic, reechilibrare volemică, Piridoxină 25 mg/kg, iv. Ironia sorții face ca aceasta ciupercă să poarte numele de "esculenta", ceea ce înseamnă în limba latină „comestibil”. Giromtrina devine într-adevăr instabilă la căldură, este volatilă și solubilă în apă, încât astfel ciuperca a fost mâncată mai devreme după două fierbere sau uscare (păstrând-o în continuare cel puțin un sfert de an). Ea a fost până în anii 70 ai secolului al XX-lea o ciupercă agreată de piață. În Europa de Est și de
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
volatilă și solubilă în apă, încât astfel ciuperca a fost mâncată mai devreme după două fierbere sau uscare (păstrând-o în continuare cel puțin un sfert de an). Ea a fost până în anii 70 ai secolului al XX-lea o ciupercă agreată de piață. În Europa de Est și de Nord acest burete încă se consumă în cantități însemnate în ciuda faptului că este toxică. Dar și fierberea zbârciogului gras cel puțin în două ape sau uscatul înainte de a-l consuma, nu garantează nimănui
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
în cantități însemnate în ciuda faptului că este toxică. Dar și fierberea zbârciogului gras cel puțin în două ape sau uscatul înainte de a-l consuma, nu garantează nimănui comestibilitatea sa sută la sută. Este foarte recomandat, să nu se mănânce această ciupercă!
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
și Giacopo (n. 14 februarie 1847, Ortisé-Menàs, comuna Mezzana - d. 9 iunie 1929, Trento, a fost preot romano-catolic precum un faimos micolog italian, membru fondator al asociației franceze de micologie ("Société mycologique de France") care a caracterizat multe specii de ciuperci. Aprecierea savantului se recunoaște și prin marele număr de taxoni dedicați lui. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Bres.. Giacopo s-a născut într-o familie de fermieri în apropiere de Trento, pe atunci parte a imperiului habsburgic, părinții
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
a 80 de ani de viață, el a fost distins cu demnitatea unui canonic de onoare. Curând după preluarea conducerii parohiei de la Malè, s-a dedicat studiului de botanică aprofundând cunoștințele sale despre mușchi și licheni, apoi a început studiul ciupercilor sub impulsul părintelui Giovanella da Cembra, unui călugăr capucin din mănăstirea Malè, căruia ia dedicat ulterior o nouă specie de bureți, "Omphalia giovanellae", sin. "Clitopilus giovanellae" (Bres.) Sing. După pensionarea sa în 1910, Bresadola a continuat activitatea de micolog. S-
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
sunt de amintit Lucien Quélet, Narcisse Théophile Patouillard, Émile Boudier, Sydow, Henning, Barla și Massalongo. De o importanță crucială a fost relația cu Bourdot și Galzin în studiul întreprins de către cei doi micologi francezi despre "Aphyllophorales". Atât numărul mare de ciuperci noi pe care le-a găsit în timpul excursiilor sale și contactul cu diverși micologi al timpului a dus la un interes specific în micologie. Mai ales descrierile sistematice ale speciilor de ciuperci au avut mare influență privind cunoștințele ciupercilor. În
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
micologi francezi despre "Aphyllophorales". Atât numărul mare de ciuperci noi pe care le-a găsit în timpul excursiilor sale și contactul cu diverși micologi al timpului a dus la un interes specific în micologie. Mai ales descrierile sistematice ale speciilor de ciuperci au avut mare influență privind cunoștințele ciupercilor. În anul 1927, doi ani înaintea morții sale, Universitatea de la Padova l-a numit "Doctor honoris causa". Marele micolog a decedat în casa sa modestă la Trento, în timp ce lucra la opera sa "Iconographia
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
de ciuperci noi pe care le-a găsit în timpul excursiilor sale și contactul cu diverși micologi al timpului a dus la un interes specific în micologie. Mai ales descrierile sistematice ale speciilor de ciuperci au avut mare influență privind cunoștințele ciupercilor. În anul 1927, doi ani înaintea morții sale, Universitatea de la Padova l-a numit "Doctor honoris causa". Marele micolog a decedat în casa sa modestă la Trento, în timp ce lucra la opera sa "Iconographia Mycologica" care a fost ulterior completată post-mortem
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Această ciupercă a fost comentată de mulți micologi aproape mereu ca o formă respectiv variație a speciei Amanita phalloides. În anul 1780, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de botanistul francez Pierre Bulliard în volumul I al operei sale "Herbier
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
de grame masă fungidă. Doza letală de amanitină la om este de 0,1 miligrame pe kilogram de greutate corporală, pentru o persoană de 70 kilograme adică aproximativ 7 miligrame. Această cantitate este conținută în aproximativ 30 de grame de ciuperci proaspete. Un organism ajuns la maturitate poate cântării 50 de grame sau mai mult, prin urmare, un singur exemplar consumat va produce o otrăvire mortală. Simptomele otrăvirii sunt identice, amatoxina atacă ficatul, iar simptomele apar abia după 6-24 ore de la
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]