11,210 matches
-
comenzi publice care îi lansează pentru un timp în lumina reflectoarelor criticilor de artă. Franz Ferch la început a câștigat aprecierea publicului cu lucrările sale de mari dimensiuni, realizate în stilul agreat la sfârșitul secolului XIX în academiile germane: suprafețe compuse din mari pete de culoare având contururile „topite” (Copii cu arici, O rugăminte). Mai târziu se apleacă asupra temelor istorice-simbolice ale națiunii germane din Banat (Culegătoarele, Colonizarea șvabilor în Banat, Pribegii) și cu trecerea timpului paleta lui capătă prospețime post-impresionistă
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
sulfatul și acetatul formează hidrați în timpul cristalizării. Oxidul, hidroxidul , fluorura, carbonatul, fosfatul și oxalatul sunt insolubile în apă. Lutețiul metalic este ușor instabil în aer la temperatură standard, dar arde rapid la 150 °C pentru a forma oxidul de lutețiu. Compusul rezultat este cunoscut pentru că poate absorbi apa și dioxidul de carbon, și poate fi utilizat pentru a îndepărta vaporii acestor compuși din diferite atmosfere. Observări asemănătoare au fost făcute în timpul reacțiilor dintre lutețiu și apă (reacția se desfășoară încet în
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
realizarea de lentile cu index de refracție mare în litografia prin imersie. O cantitate infimă de lutețiu se adaugă ca dopant în granatul cu gadoliniu și galiu folosit la memoriile cu bule magnetice. Ortosilicatul de lutețiu dopat cu ceriu este compusul cel mai folosit în detectorii tomografia cu emisie de pozitroni (PET). Lutețiul este folosit ca luminofor în construcția LED-urilor albe folosite pentru iluminat. În afara lutețiului stabil, câțiva dintre izotopii săi au utilizări specifice. Timpul de înjumătățire și modul de
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
lui Novațian). Aceste teze continuă încă să aibă susținători, dar și opozanți destul de autoritari în domeniu. Susținătorii tezei că Marcel I a fost papă în sensul strict al cuvântului se bazează pe faptul că izvorul cel mai vechi - "Catalogul Liberian" - (compus aproximativ cu 40 de ani după pontificatul lui Marcel I) îi numește pe amândoi; Papa Damas I, apoi, îl definește pe Marcel I «rector» - termen rezervat episcopilor - în epitaful în versuri compus în onoarea lui; în sfârșit, scrierile donatiștilor, care
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
fluorura de ytriu (III) (), clorura de ytriu (III) () și bromura de ytriu (III) () la temperaturi puțin mai ridicate de 200 °C. Similar, carbonul, fosforul, seleniul, siliciul și sulful formează compuși binari cu ytriul la temperaturi mari. Chimia organoytrică reprezintă studiul compușilor ce conțin legături carbon-ytriu. Sunt cunoscuți puțini astfel de compuși în care ytriul să aibă numărul de oxidare 0. (Numărul +2 a fost observat în fuziunile de clor, iar +1 în grupurile de oxizi din starea gazoasă.) Unele reacții de
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
puțini astfel de compuși în care ytriul să aibă numărul de oxidare 0. (Numărul +2 a fost observat în fuziunile de clor, iar +1 în grupurile de oxizi din starea gazoasă.) Unele reacții de trimerizare au fost observate prin folosirea compușilor organoytrici ca și catalizatori. Acești compuși folosesc ca prim material, care în schimb e obținut din , acid clorhidric concentrat și clorură de amoniu. Hapticitatea este modul în care un grup de atomi învecinați unui ligand sunt coordonați de un atom
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
ytriul să aibă numărul de oxidare 0. (Numărul +2 a fost observat în fuziunile de clor, iar +1 în grupurile de oxizi din starea gazoasă.) Unele reacții de trimerizare au fost observate prin folosirea compușilor organoytrici ca și catalizatori. Acești compuși folosesc ca prim material, care în schimb e obținut din , acid clorhidric concentrat și clorură de amoniu. Hapticitatea este modul în care un grup de atomi învecinați unui ligand sunt coordonați de un atom central; ea este indicată de litera
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
sunt coordonați de un atom central; ea este indicată de litera greacă "eta", η. Compușii de ytriu sunt primele exemple de compuși la care liganzii de carboranyl sunt legați de un centru metalic d-metal printr-o hapticitate η. Vaporizarea compușilor intercalați de grafit grafit-Y sau grafit- duce la formarea de fulerene endohedrale cum ar fi Y@C. Studiile cu rezonanțe electronice de spin au indicat formarea de perechi de ioni de Y și (C). Carbizii YC, YC, și YC pot
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
de Y și (C). Carbizii YC, YC, și YC pot hidroliza pentru a forma hidrocarburi. În 1987, în cadrul Universităților din Alabama și Houston, s-a descoperit un compus constituit din oxid de ytriu, cupru si bariu, numit în limbaj comun "compusul 1-2-3", care demonstrase capacitate supraconductoare limitată la temperaturi înalte. Era al doilea material cunoscut ce avea această proprietate, fiind primul care să fie supraconductor la o temperatură mai mare decât cea de fierbere a azotului (important economic). Ytriul din sistemul
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
galben auriu dacă cristalele sau pojghița făcută este zgâriată sau lustruită. Tranziția nu schimbă rețeaua simetria cristalină, dar are loc o descreștere (de aproximativ 15%) în volumul cristalului. SmS prezintă histerezis, adică atunci când presiunea este eliberată până la 0,4 kbari, compusul revine la starea de semiconductor. Samariul formează sulfura, seleniura și telurura trivalentă, însă și calcogenurile divalente SmS, SmSe și SmTe cu sistemul cristalin cubic sunt cunoscute. Aceștia sunt remarcabili prin abilitatea de a-și schimba starea de semiconductor în cea
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
galben auriu dacă cristalele sau pojghița făcută este zgâriată sau lustruită. Tranziția nu schimbă rețeaua simetria cristalină, dar are loc o descreștere (de aproximativ 15%) în volumul cristalului. SmS prezintă histerezis, adică atunci când presiunea este eliberată până la 0,4 kbari, compusul revine la starea de semiconductor. Samariul metalic reacționează cu toți halogenii (fluor, clor, brom și iod) pentru a forma halogenuri trivalente: Reducerea acestora cu samariu, litiu sau sodiu metalic la temperaturi ridicate (de aproximativ 700-900 ° C) produce halogenuri divalente. Diiodura
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
5 și 3. Se cunoaște că acetilacetonatul de samariu (III) reacționează cu unul dintre acizii organofosfinici (acid difenilfosfinic, acid difeniltiofosfinic sau acid difenilditiofosfinic), iar reacția are loc pe o perioadă de timp de 2 ore. Se obțin în urma reacției următorii compuși ai samariului, difenilfosfinatul, difeniltiofosfinatul și difenilditiofosfinatul de samariu (III), care sunt substanțe solide, de culoare galbenă, greu solubili în solvenți organici și insolubili în apă. Temperaturile de descompunere ale acestor compuși sunt în ordine 486, 403 și 385 °C. Samariul
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
lamiale ("Lamiales"), care cuprinde 98 de genuri cu circa 2.700 de specii de plante anuale, bienale, perene, erbacee, rar lemnoase, uneori cu tuberculi subterani, tulpinali, răspândite în regiunile calde, tropicale, mai puțin în cele temperate. Au frunze simple sau compuse, alterne, rar opuse, fără stipele. Florile sunt hermafrodite (bisexuate), actinomorfe, rar zigomorfe, grupate în cime, rareori sunt solitare. Periant de obicei pentamer, gamosepal și gamopetal. Caliciul gamosepal. Corola caducă, gamopetală. Androceu din 4-5 sau 2 stamine concrescute de tubul corolei
Solanacee () [Corola-website/Science/303426_a_304755]
-
Un automat finit (AF) sau o "mașină cu un număr finit de stări" este un model de comportament compus din stări, tranziții și acțiuni. O stare stochează informații despre trecut, adică reflectă schimbările intrării de la inițializarea sistemului până în momentul de față. O tranziție indică o schimbare de stare și este descrisă de o condiție care este nevoie să fie
Automat finit () [Corola-website/Science/301443_a_302772]
-
Chimia anorganică este o ramură a chimiei care studiază proprietățile elementelor chimice și a compușilor anorganici (toși compușii chimici formați din aceste elemente, cu excepția celor organici, care sunt subiectul chimiei organice). Interpretarea compușilor anorganici se face cel mai bine prin modele calitative ale mecanicii cuantice. Această ramură are aplicații extrem de diverse în industria chimică, prin
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
Chimia anorganică este o ramură a chimiei care studiază proprietățile elementelor chimice și a compușilor anorganici (toși compușii chimici formați din aceste elemente, cu excepția celor organici, care sunt subiectul chimiei organice). Interpretarea compușilor anorganici se face cel mai bine prin modele calitative ale mecanicii cuantice. Această ramură are aplicații extrem de diverse în industria chimică, prin studiul catalizatorilor, polimerilor, pigmenților, surfactanților, combustibililor, etc. Fiind o știință experimentală, informațiile fundamentale despre reactanți, produși de reacție
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
prin observații experimentale. Diversele ramuri ale chimiei anorganice (chimia organometalică, chimia polimerilor anorganici, chimia combinațiilor complexe) sunt într-o continuă dezvoltare. Chimia anorganică are în sfera de studiu reacțiile chimice, legăturile chimice, proprietățile elementelor chimice din sistemul periodic și a compușilor formați de aceștia. Mulți compuși anorganici sunt compuși ionici, care sunt formați din cationi și anioni. Un exemplu ar fi sarea numită clorură de magneziu, MgCl, care este formată din cationi de magneziu Mg și anioni de clor, Cl. În
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
anorganice, sărurile și oxizii (pot fi oxizi acizi sau bazici). Dintre săruri, cele mai importante sunt sulfații, halogenurile și carbonații. În stare solidă, aceștia au de cele mai multe ori o conductivitate electrică scăzută și au tendința de cristalizare. Solubilitatea în apă compușilor anorganici variază mult, aceștia putând fi foarte solubili (NaCl) sau practic insolubili (SiO). În chimia anorganică sunt cunoscute mai multe tipuri de reacții chimice, printre care se numără reacțiile de descompunere, de combinare sau de dublu schimb. Cea din urmă
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
variază mult, aceștia putând fi foarte solubili (NaCl) sau practic insolubili (SiO). În chimia anorganică sunt cunoscute mai multe tipuri de reacții chimice, printre care se numără reacțiile de descompunere, de combinare sau de dublu schimb. Cea din urmă, specifică compușilor anorganici, are loc când se interschimbă doi ioni componenți a două săruri diferite, fără să se modifice stările de oxidare. În reacțiile redox, unul dintre reactanți, numit "agent oxidant", își micșorează numărul de oxidare, iar celălalt, numit "agent reducător", își
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
spațiu, ceea ce ar explica plasticitatea metalelor. Numită și Legături London. Electronegativitatea atomilor din moleculă (atomi legați) reprezintă tendința acestora de a atrage perechea de electroni de legătură. Metoda L. Pauling - cea mai des folosită pentru determinarea valorilor coeficienților de electronegativitate. Compușii ionici sunt formați din ioni de semn contrar conținuți în rapoarte de numere întregi,astfel că suma sarcinilor electrice ale ionilor să fie egală cu 0, pentru a asigura electroneutralitatea compusului. Regula pentru determinarea formulei unui compus ionic este : b
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
mai des folosită pentru determinarea valorilor coeficienților de electronegativitate. Compușii ionici sunt formați din ioni de semn contrar conținuți în rapoarte de numere întregi,astfel că suma sarcinilor electrice ale ionilor să fie egală cu 0, pentru a asigura electroneutralitatea compusului. Regula pentru determinarea formulei unui compus ionic este : b+ b- Numărul sarcinilor (+)=Numărul sarcinilor (-),astfel că,pentru un compus X a Yb,numărul de ioni (+) x sarcina electrică a ionului (+) = numărul de ioni (-) x sarcina electrică a ionului(-) sau a
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
în rapoarte de numere întregi,astfel că suma sarcinilor electrice ale ionilor să fie egală cu 0, pentru a asigura electroneutralitatea compusului. Regula pentru determinarea formulei unui compus ionic este : b+ b- Numărul sarcinilor (+)=Numărul sarcinilor (-),astfel că,pentru un compus X a Yb,numărul de ioni (+) x sarcina electrică a ionului (+) = numărul de ioni (-) x sarcina electrică a ionului(-) sau a(+b) + b(-a) =0. Formula compușilor ionici indică natura ionilor și raportul în care ionii de semn contrar se
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
compus ionic este : b+ b- Numărul sarcinilor (+)=Numărul sarcinilor (-),astfel că,pentru un compus X a Yb,numărul de ioni (+) x sarcina electrică a ionului (+) = numărul de ioni (-) x sarcina electrică a ionului(-) sau a(+b) + b(-a) =0. Formula compușilor ionici indică natura ionilor și raportul în care ionii de semn contrar se găsesc în rețea;ea nu corespunde unei molecule. Ecuația de formare a unui compus ionic este: n+ n- METAL + NEMETAL METAL NEMETAL transfer de electroni exemplu : 2Na
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
tipărească mai multe cărți politicești și încă cinci lucrări de muzică bisericească: "Mica gramatică teoretică și practică (cu caracter didactic)", "Irmologhiu-Catavasier", ediția a II-a, unde adaugă un model de recitare a Apostolului și a Evangheliei; "Noul Anastasimatar, tradus și compus după sistema cea veche a serdarului Dionisie Fotino", "La Sfânta Liturghie a lui Ioan Gură de Aur" și "La Sfânta Liturghie a Marelui Vasile". Moare în ziua de 2 noiembrie 1854, la întoarcerea dintr-o călătorie prin Oltenia, de unde contractase
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
Stilul său din această perioadă, condensat la maximum, se caracterizează prin acorduri rapide, în cascadă, cu sute de note pe minut. Spre sfârșitul acestei perioade, John Coltrane a înregistrat la casa Atlantic Records primul său album de autor, Giant Steps, compus exclusiv din compoziții proprii. Piesa care dă titlul albumului, reprezintă chintesența noului stil dezvoltat de Coltrane, conținând progresii succesive de acorduri extrem de complexe, în care artistul utilizează serii alterate de acorduri, așa-numitele “Coltrane changes”, dezvoltând improvizația melodică și armonică
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]