12,502 matches
-
1876, p. 159. Spectacolul a avut loc duminică 22 februarie/5 martie 1876. 16. Spectacolul a avut loc sâmbătă 21 februarie/4 martie 1876 în sala restaurată și inaugurată în decembrie 1875 a Teatrului Național condus acum de Alexandru Odobescu. Drama Două orfeline de d’Ennery, era tradusă de Mihail Pascaly. La 26 februarie, în sala Ateneului se da concertul marei cântărețe italiene Carlotta Patti.17 În Cameră, după retragerea opoziției liberale, s-a format o altă opoziție, în cap cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
gardian de încredere al direcțiunii îl urmărea addenda 423 la distanță. La un moment Pantazescu se pleacă ca să ia o piatră de gresie spre a-și ascuți un briceag. O lovitură de pușcă răsună și Pantazescu cade mort. Adevărul acestei drame cine l-o fi cunoscând? (Id., ibid., nr. 11869, 19 noiembrie 1922, pp. 1- 2.) În foileton sunt relatate în continuare alte întâmplări senzaționale petrecute după anul 1877, pe care le vom reproduce în Addenda volumului al II-lea al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fost vinovat”. Tonul didactic al explicațiilor sale m-a deranjat, așa că, luînd-o într-o altă direcție, la primul pasaj de pietoni am renunțat să-l mai aud. Acum, cînd rememorez întîmplarea, văd că, în ciuda simplismului ipotezelor, el numise corect esența dramei lui Pătrășcanu, aceea de a fi ucis „de ai tăi”. E mai rău, mai odios, mai nedrept, mai tragic decît a fi ucis de dușmani. *Dimineață, în autobuz, profesorul Constantin Mardare, pensionar de cîțiva ani (palid, tras la față, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
crepusculară, am stat lipit în fotoliu să văd Emigranții (regia Jan Troell), cu Liv Ullman în rolul Kristinei. Deși actor foarte bun, nu știu cine e cel ce l-a interpretat pe KarlOskar.) Bazat pe un roman de Wilkelm Molberg, filmul reconstituie drama unor oameni care, ajunși la limita răbdării, sînt nevoiți să-și părăsească țara natală, Suedia. Naivi, ei cred total în literatura propagandistică despre America. Treptat însă, speranțele le sînt spulberate. Ajung în Minnesota, la un conațional plecat cu mulți ani
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
peste douăzeci de bărbați numiți să participe la funeraliile inspectorului C. Gheorghiu, ca ultime gărzi, s-au „efasat” (ca să folosesc un termen blînd), sub motive care de care mai caraghioase. A mai fost apoi un incident cu pavoazarea taxiului. O dramă deturnată în caricatură! Cît era viu, îl lingușeau, nu-l criticau nici la marginea județului (nu cumva să audă); acum, în mod la fel de laș, s-au lepădat de el. *Ieri, un tip beat se indigna că niște „afurisiți de copii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la care s-a ajuns, Geta i-a relatat următoarea întîmplare. L-a invitat pe unul la o cafea. „îmi moare cineva sus - i-a răspuns acela -, dar imediat ce termin cu el, vin!” * Am asistat la comunicarea lui Mihai despre „Drama geniului”. L-am urmărit cu destulă dificultate. Am înțeles, între altele, că polemizează cu o afirmație a lui Călinescu, după care „Luceafărul e un tratat de metafizică abstrusă”. Mă îndoiesc că, de data asta, de vină a fost doar oboseala
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Din nou, la ascultarea textului shakespearian, m-a emoționat profunzimea pasiunilor de care sînt cuprinse personajele, ilustrată prin frecventele lor referiri la elementele primordiale. Iubirea - mărturisește Othello - îl sistematizase interior, îl adunase într-un cosmos; absența ei înseamnă (de aici drama) distrugerea acelui cosmos, haosul. Și astfel, scena pe care evoluează devine scenă planetară, iar lecția întîmplărilor transcende epoca în care ele se petrec. Nu e o lecție doar pentru martori, ci pentru umanitate. Cu fiecare operă, Shakespeare - a spus-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
balansul plopilor și ascult rumoarea înaltă a frunzelor lor. O clipă am sentimentul că sînt neclintit, un fel de piatră. Mă gîndesc la „Bunica” la fel ca la un personaj. Încerc să-i găsesc unitatea, gesturile semnificative, să-i reperez drama. A fost una dintre casnicele care și-au permis rare momente de independență, docilă, discretă și înțeleaptă, o basarabeancă fără posibilitatea întoarcerii în locurile natale. Neîndoielnic, acest din urmă fapt i-a influențat comportamentul. La nevoie, a strîns din dinți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre autori!” Cum vor reacționa însă „colocatarii” mei? Nici unul nu poate sta jumătate de oră fără să pălăvrăgească. Se vor odihni dincolo, iar eu voi fi unul dintre subiectele de ronțăit. Renunț! *O astenică, T.M. Îmi descrie astfel propria i dramă: „Cînd vreau să scriu n-am timp, cînd am timp n-am ce face cu mine: sînt fără energie, moale, epuizată.” *Prima serie de „Conferințe ale Revistei «Ateneu»” din acest an s-a desfășurat sub camuflaj, la sediul UAP. Pînă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
convins că „într-un fel sau altul avea să dea jos grăsimea care i se grămădise pe suflet, tot așa cum boxerul se duce în munți să se antreneze ca să topească grăsimea de pe el”. Sub aceste vorbe simple se ascunde o dramă a conștiinței. Din ce cauză i se grămădise acea grăsime? Pentru că trăise „din minciună”, „trădîndu-se pe sine și tot ceea ce crezuse” etc. „Era un talent adevărat, dar în loc să-l folosească, îl comercializase”. Nu pot să citesc aceste rînduri fără să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
neliniștit: „S-a întors? Cu ce noutăți a venit? E adevărat că-l schimbă pe X?” etc. *Lunea - am observat - sîntem mai înclinați spre confesiune decît în restul zilelor săptămînii. Așa se face că azi Sporici mi-a vorbit de „drama (sa) intimă”, o dramă ideologică. „Sistemul inspirat de sovietici - mi-a spus el - nu e umanist, ci a-umanist. (și, pentru mai multă exactitate, a adăugat: «Nu pot zice însă că e anti-umanist.») Nu interesează decît puterea. Programele (economice, sociale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cu ce noutăți a venit? E adevărat că-l schimbă pe X?” etc. *Lunea - am observat - sîntem mai înclinați spre confesiune decît în restul zilelor săptămînii. Așa se face că azi Sporici mi-a vorbit de „drama (sa) intimă”, o dramă ideologică. „Sistemul inspirat de sovietici - mi-a spus el - nu e umanist, ci a-umanist. (și, pentru mai multă exactitate, a adăugat: «Nu pot zice însă că e anti-umanist.») Nu interesează decît puterea. Programele (economice, sociale etc.) sînt stabilite pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
această mărturisire, Sp. avea pleoapele roșii, cum i se întîmplă ori de cîte ori e sincer emoționat. Fără să i-o declar, i-am apreciat curajul de a face o asemenea analiză. Din păcate însă, acesta nu ține prea mult. Drama lui provine, de fapt, din imposibilitatea de a se menține într-o atitudine, atît față de sistem, cît și față de persoane. Scurtele sale momente de auten ticitate, lirice, dispar în fața primei sugestii de a se revizui. Lucru mai grav, și pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
complexitatea ei: „realitatea” nu-i, nici pe durate scurte, omogenă, suma aspectelor de aceeași culoare, convenabile. În ciuda voinței de a o segrega, e din ce în ce mai amestecată și mai derutantă. Nu rezistăm nici măcar o zi într-o atitudine: trecem cu ușurință de la dramă la comedie, de la plîns la rîs. Un exemplu de acest fel mi-a dat recent Carol Isac. După o înmormîntare, a fost poftit la praznicul din casa defunctului. Acolo, s-a vorbit de toate, de la politică la sport, și chiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mă simt inutilă, ridicolă”. Știu. Are (uneori apăsător, ca azi) senzația de ratare, de scufundare inexorabilă în marasm: „Să poți (și a rostit fiecare cuvînt rar, cu glasul în lacrimi) să faci mult și să nu faci nimic e o drama”. „E adevărat”, am consimțit eu, incapabil în acel moment să dezvolt un atare subiect. Ca și cum n-ar fi auzit spusa mea, privindu-mă trist, adînc, m-a întrebat: „Ce vină am că m-am născut în acest spațiu și că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
numărului de pe noiembrie al „Spoutnik”-ului cu „Ultimii ani din viața lui Lenin” de Elisaveta Drabkina (1901-1974, fostă secretară a lui I.Sverdlov), text anunțat pe copertă cu titlul „Testamentul lui Lenin”. Bazată pe o documentare minuțioasă, narațiunea evocă o dramă al cărei erou e conștient de caracterul ei inexorabil. Începe la 25 mai 1922, cînd Lenin are primul atac cerebral, și se termină după doi ani, la 18 mai 1924, cînd Lenin moare. Un interval în care el luptă cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de prejudecăți sociale se iubesc la modul total. După un (prea) scurt timp însă, moartea (fata se îmbolnăvește de leucemie) îi desparte. Ceea ce face cea mai puternică impresie e integritatea și integralitatea cu care se oferă unul altuia. Fără acestea, drama n-ar mai avea pregnanța pe care o are. Filmul place atît tinerilor, cît și vîrstnicilor: primii descoperă în eroii lui Segal elanul necesar afirmării propriei lor iubiri, ceilalți suferă, devin nostalgici din cauza modului diferit (stîngaci, incomplet) în care au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mărgineanu, ginere, toți au activitatea legată de artă, literatură și cultură. Smaragda Olteanu-Mărgineanu, actriță. Născută la Timișoara În anul 1942. Toată școala la București, Liceul Iulia Hasdeu, Institutul de Artă Teatrală „I.L. Caragiale”, București, seria 1964. Roluri de prestanță și dramă. Reproducem caracterizări din presa engleză: Piesa „Pinochio la Veneția” de Robert Coover: „... Jocul actoricesc a fost total excelent, mai ales cel al Smaragdei Olteanu În Zâna cu păr albastru. Mary-Jane Corrette „Evening News”, 6 iunie 1997. „... Interpretând-o pe Zâna
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a fost scris, altfel stătea În necunoscut. Întors acasă am de bătut articolele cu viața mea, apărute În ziarul Cotidianul, pagina de Transilvania. Fiul meu m-a sfătuit să public material mai amestecat. Uniunea Scriitorilor a scos o nouă revistă, „Drama”, anume pentru piesele de teatru. Să vedem ce noroc va avea piesa mea la care am lucrat. Azi, pe drum, mi s-a Întărit ideea de a scrie o piesă cu un singur personaj, care vorbește cu multe altele din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lucrat destul de mult și important pentru paginile mele, acuma am nevoie de un schimb de păreri cu puținii care miau mai rămas. Am definitivat piesa „Cresc apele” și mă gândesc să o dau celor de la noua revistă a Uniunii Scriitorilor „Drama”, Înființată cu un gând foarte bun pentru a veni În ajutorul dramaturgilor români, piesa de teatru fiind mereu pe plan aproape inexistent. Vreau să publice piese noi, cronici de spectacole, discuții, caiete de regie la spectacolele reușite. Toate sunt bune
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
avea mania de a dosi lucrurile, nimic să nu fie neînșirat pe lângă pereți și, așa, o fi pus cine știe unde acest caiet și altul cu Nr. 1. Mi-am dat piesa „Cresc apele”, cea pe care am revizuit-o, la revista „DRAMA”, noua publicație a Un. Scriitorilor, s-o citească În vederea publicării. Mi-au dat termen sfârșitul lunii aprilie. Firește sunt preocupat de rezultat, o să le placă sau nu? Abia pe urmă mă gândesc să Încerc s-o dau la Național pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
comunicare a fost o pierdere psihică foarte Însemnată, eu nutrindu-mă din gândurile Dv. din scrisori. Să Încep să-mi depăn puținele evenimente petrecute În viața mea. Un lucru foarte important a fost să le cunosc părerile celor de la revista DRAMA, nou scoasă de Uniunea Scriitorilor, tocmai pentru a Împlini un mare gol făcut dramaturgiei, la piesa mea „Cresc apele”. Au trecut trei luni și redactorul, Dl. Mircea Ghițulescu, foarte solicitat cu scoaterea numărului 2-3, n-a putut să se ocupe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sau pe vărul său, inginerul Ludovic Cazaban (tatăl artistului). 449 Aluzie la volumul de schițe O femeie și o picătură de Întuneric, publicat de Teodor Tatos În perioada interbelică. 884 * „Informatorul”, martie 1933 Dintr-un condei, un șir Întreg de drame, Înmuguriri de zarzavat, de seră, Când spiritul e socotit În grame, Nu te juca cu cerebrala emisferă, și nu mai face alte epigrame. Teodor Tatos 45 (Fălticeni, nedatată) Dragă domnule Eugen, Am avut o mare mulțumire În suflet, atunci când Ion
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ori nici nu mi-a cerut contravaloarea lor, deși am insistat să le plătesc. M-am bucurat și de prețuirea marelui germanist, ceea ce m-a onorat. Îi păstrez o neștearsă amintire și recunoștință; fiind unul dintre puținii ce a Înțeles drama umilințelor de care am avut parte În viață, m-a Încurajat și mi-a stat alături cu un sfat și cu toată bunăvoința. 905 Îndatoritoare eleve, Eugenia Diaconescu. Fiul ei, drul Diaconescu, mi-a scris o emoționantă scrisoare În legătură cu acest
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la Constanța, unde i se va rezolva problema. Când a ajuns în gara Constanța, a fost arestat de miliție, pălmuit de procurorul militar și predat unui colonel de la serviciul de pază și ordine al miliției Constanța. Aici a început adevărata dramă a fratelui meu. A fost arestat de mai multe ori, în total 84 de zile. În acest timp a fost bătut până la leșin și obligat prin forță să semneze acte al căror conținut nu-l cunoștea, întocmindu-i-se un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]