14,797 matches
-
Marcion, În măsura În care Îl califică pe Dumnezeul cel bun drept arche, „principiu dintîi”, pe cînd În gîndirea lui Marcion acesta nu era principu a nimic, ori, cel puțin, a nimic din această lume. Megetius postulează existența a trei archai În loc de doi: Dumnezeul cel bun, Demiurgul intermediar și Diavolul sau Dumnezeul cel rău. Aceștia corespund respectiv creștinilor, evreilor și păgînilor 70. O astfel de raționalizare a sistemului marcionit era previzibilă și avea destinația de a elimina una dintre contradicțiile lui cele mai evidente
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
drept arche, „principiu dintîi”, pe cînd În gîndirea lui Marcion acesta nu era principu a nimic, ori, cel puțin, a nimic din această lume. Megetius postulează existența a trei archai În loc de doi: Dumnezeul cel bun, Demiurgul intermediar și Diavolul sau Dumnezeul cel rău. Aceștia corespund respectiv creștinilor, evreilor și păgînilor 70. O astfel de raționalizare a sistemului marcionit era previzibilă și avea destinația de a elimina una dintre contradicțiile lui cele mai evidente. Unii ereziologi mai curînd naivi decît sofisticați Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
destinația de a elimina una dintre contradicțiile lui cele mai evidente. Unii ereziologi mai curînd naivi decît sofisticați Îi atribuiseră chiar lui Marcion Însuși trei principii 71. Ipolit 72 menționează existența unor discipoli ai lui Marcion care profesează patru principii: Dumnezeul bun, Demiurgul, Materia și Răul - ceea ce reprezintă o altă modalitate de a Înlătura contradicțiile din doctrina maestrului. O altă problemă e suscitată de existența a doi Mesia, reprezentîndu-i respectiv pe Dumnezeul cel bun și pe Demiurg. Marcionitul asirian Prepon 73
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unor discipoli ai lui Marcion care profesează patru principii: Dumnezeul bun, Demiurgul, Materia și Răul - ceea ce reprezintă o altă modalitate de a Înlătura contradicțiile din doctrina maestrului. O altă problemă e suscitată de existența a doi Mesia, reprezentîndu-i respectiv pe Dumnezeul cel bun și pe Demiurg. Marcionitul asirian Prepon 73 Îi combină pe amîndoi Într-un singur Cristos, „mediator Între bine și rău” (mesos tis on kakou kai agathou), care nu este nici bun, nici rău74. Cel mai important dintre discipolii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În Întuneric”70. În mod asemănător, În două fragmente redactate În limba pahlavi 71 se povestește cum, mînios, Az pornește să creeze ființe după formele masculine și feminine ale Trimisului, numit Narisah ori, ceva mai frecvent În unele texte, Roshnshahr - „Dumnezeul a cărui Împărăție este Lumina”. Soarta acestor creaturi va fi suferința și mizeria. Pentru a intra În posesia Luminii lor adunate la un loc, Az Îi Învață pe monștrii masculi și pe Asreshtars să se acupleze. Deprinzînd iute arta Împerecherii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aducă bucurie pe lume, să ajungeți fericiți și veseli și să-mi urmați voia”. Instalarea perechii primordiale pe pămînt are loc sub semnul unui dezastru ecologic. Izvoarele sînt Întinate, plantele și animalele ucise, deoarece oamenii n-aveau habar de existența Dumnezeilor Luminii. Cei cinci stăpînitori divini ai lumii văd tragedia lui Adam și a Evei - căci acestea sînt numele care li se dau celor doi În mărturiile occidentale -, cei făcuți din substanță divină Întemnițată În carne; sînt cuprinși de milă și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ajutor 75. Această misiune Îi este Încredințată lui Isus-Strălucirea, divinitate rezidînd pe Nava Apelor Vii (Luna), a cărei funcție este de a supraveghea mecanismul de recuperare a Luminii. Isus (În arabă, ’Isa), desemnat În textele scrise În pahlavi drept Xradeshahr, „Dumnezeul a cărui Împărăție e rațiunea”76, Îl trezește pe Adam din somnul său de moarte, Îi dă puterea de a umbla și Îi ține departe de el pe Arhonte și pe tovarășa lui femelă. Povestindu-i istoria creației, Isus Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestui autor din vechime „o minte pătrunzătoare și eleganță de stil”, precum și reputația ireproșabilă a unei vieți exemplare 138. În vreme ce gnosticismul acoperă un spectru foarte larg de opțiuni și de atitudini cu privire la Vechiul și la Noul Testament, maniheismul procedează fără ambiguități: Dumnezeul biblic este Marele Arhonte Saklas, care Îl produce pe om Împreună cu partenera lui feminină, Nebroel. Saklas este o ipostază a Regelui Întunericului și nu are nici un rol În crearea lumii. Nici creștinismul majoritar, acuzat de iudaism și de vulgaritate, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
finală a Luminii asupra Întunericului. Cu toate acestea, Întunericul este indestructibil și ireductibil În sine: el va fi Întemnițat, nu eliminat, izgonit, nu suprimat. Contrar gnosticismului, maniheismul nu neagă principiul inteligenței ecosistemice, din moment ce Demiurgul lumii de aici este Spiritul Viu. Dumnezeul biblic n-a făcut decît să modeleze ființe omenești. Structura universului dezvăluie Înțelepciunea eonilor de Lumină. Corpul lumii este făcut din Întuneric, dar sufletul ei de Lumină se amestecă indisolubil cu acesta. Oricît de Îndurerată ar fi de Încleștarea Materiei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prin definiție amestecate. În măsura În care a utilizat materiale biblice, Mani le-a aplicat acestora exegeza inversă a sistemului gnostic; e posibil s-o fi făcut uneori cu oarecare originalitate. El preia din gnosticism idei cum ar fi aceea că Saklas este Dumnezeul din Vechiul Testament, că este tatăl lui Adam și al Evei, că se Împreunează cu propria lui fiică și că Isus este Șarpele și Pomul Cunoașterii. Istoria neamului omenesc de după Cain Însă, plină de surprize dezgustătoare, nu reprezintă un Împrumut din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
p. 778-779 Dodge. 36. Cumont, Recherches: I, 172; variantă În Acta Arch. VII p.10 Beeson. 37. Fihrist, p. 779 Dodge. 38. Sogdianul B’myzd, „Strălucirea lui Dumnezeu” - b’m luat probabil din greșeală drept ban, În pahlavi nwgshr’ pwryzd, „Dumnezeul care creează noi eoni”, În parte nwg #s## hr’ fwryzdyg, În chineză zao xîn xiang, „Constructor al noii Slave”; vezi Peter Bryder, The Chinese Transformation of Manichaeism: A Study of Chinese Manichaean Terminology, Plus Ultra, Löberöd, 1985, p. 99. 39
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai des, Însă În mod eronat, maniheeni, datorită faptului că erau adepții dualismului 6. 2. Doctrina pauliciană „Un singur lucru ne desparte de cei de la Roma”, i-ar fi mărturisit paulicienii lui Petru din Sicilia: „Noi spunem că există un Dumnezeu care este tatăl ceresc și care nu are putere În lumea asta, ci În cea de apoi, și că mai este un Dumnezeu, făcătorul lumii, care are putere asupra lumii de acum; În vreme ce Romanii recunosc existența unui singur Dumnezeu, care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cei de la Roma”, i-ar fi mărturisit paulicienii lui Petru din Sicilia: „Noi spunem că există un Dumnezeu care este tatăl ceresc și care nu are putere În lumea asta, ci În cea de apoi, și că mai este un Dumnezeu, făcătorul lumii, care are putere asupra lumii de acum; În vreme ce Romanii recunosc existența unui singur Dumnezeu, care este totodată tatăl ceresc și creatorul Întregului univers.” Paulicienii Își spuneau creștini, pe ceilalți creștini Îi numeau „romani”7. După ce definește În aceiași
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un Dumnezeu care este tatăl ceresc și care nu are putere În lumea asta, ci În cea de apoi, și că mai este un Dumnezeu, făcătorul lumii, care are putere asupra lumii de acum; În vreme ce Romanii recunosc existența unui singur Dumnezeu, care este totodată tatăl ceresc și creatorul Întregului univers.” Paulicienii Își spuneau creștini, pe ceilalți creștini Îi numeau „romani”7. După ce definește În aceiași termeni dualismul paulician, Istoria lui Petru menționează Încă cinci puncte fundamentale ale doctrinei paulicienilor: ei nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a lui Luca, și cele cincisprezece epistole ale Sfîntului Pavel, căci ei mai au și o epistolă către Laodiceni”18. Acestea sînt toate datele de care dispunem asupra doctrinei paulicienilor. Dualismul profesat de ei este opoziția marcionită dintre cei doi Dumnezei (de futuro versus de praesenti), debarasată de orice complicație și contradicție: Demiurgul și Arhontele lumii acesteia, cunoscut tuturor și care domnește peste epoca prezentă, pe de o parte, și Dumnezeul ascuns al epocii care va să vină, pe de alta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dualismul profesat de ei este opoziția marcionită dintre cei doi Dumnezei (de futuro versus de praesenti), debarasată de orice complicație și contradicție: Demiurgul și Arhontele lumii acesteia, cunoscut tuturor și care domnește peste epoca prezentă, pe de o parte, și Dumnezeul ascuns al epocii care va să vină, pe de alta. Între cele două epoci, cea prezentă și cea viitoare, se situează sfîrșitul lumii. Demiurgul este Dumnezeul din Vechiul Testament, un text pe care paulicienii Îl resping În Întregime. Toate acestea aduc
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acesteia, cunoscut tuturor și care domnește peste epoca prezentă, pe de o parte, și Dumnezeul ascuns al epocii care va să vină, pe de alta. Între cele două epoci, cea prezentă și cea viitoare, se situează sfîrșitul lumii. Demiurgul este Dumnezeul din Vechiul Testament, un text pe care paulicienii Îl resping În Întregime. Toate acestea aduc cu un marcionism popular, cultivat În Împrejurări dificile și cu mijloace precare, Întemeiat pe un canon neotestamentar, din care s-au scos epistolele lui Petru, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de exegeză a Bibliei marcionite (sau a unui canon ortodox, Însă abreviat), pe care Constantin din Mananali le-a primit de la vreun călugăr sirian, pe deplin convins de lipsa de valabilitate a Vechiului Testament și de opoziția dintre cei doi Dumnezei. În felul acesta Constantin din Mananali a intrat În posesia unor dezvoltări marcionite ale acestei ipoteze, Însă minții lui proprii Îi revenea elaborarea, pe cărările logice accesibile fiecăruia dintre noi și Încă, s-ar putea, neschimbate de șase mii de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îi rezervă Tatălui ocîrmuirea zonei de deasupra universului (ta hypercosmia), Fiului mai mic (=Cristos) pe cea a zonei celeste (ta ourania) și Fiului cel mare (=Satanael) pe cea a lumii (ta enkosmia)27. Eftimie Zigabenos Îl identifică pe Diavol cu Dumnezeul Vechiul Testament, care Își făurește pentru sine un al doilea cer și un al doilea pămînt, despărțite de Împărăția lui Dumnezeu; de altfel toate sursele par să implice o asemenea identificare 28. Tripartiția universului la Psellos corespunde unui mit menționat și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi luată În discuție În curînd. O listă a greșelilor datînd din secolul al XIV-lea (dinaintea lui Iacob de Marchia) prezintă, pe lîngă o serie de alte practici ale bogomililor, și următoarele credințe patarine: Ei susțin ca există doi Dumnezei și că cel mai Înalt dintre ei a creat lucrurile spirituale și nevăzute, iar cel inferior, Lucifer, toate lucrurile corporale și vizibile... Ei neagă umanitatea lui Cristos și spun că ar fi avut un corp fantastic și aerian... Spun că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
probabil vorba de doctrina origenistă a asumării unor trupuri diverse. Un lucru pare să fie limpede: că patarinii abandonaseră traducianismul bogomilic În favoarea preexistenței sufletului. Această mărturie se coroborează cu cea a lui Juan de Torquemada, de obicei contestată: Există doi Dumnezei, Domnul cel bun și Domnul răului. SÎnt două principii, unul al lucrurilor spirituale și netrupești, celălalt al lucrurilor coruptibile, corporale și vizibile. Primul este Dumnezeul Luminii, al doilea - Dumnezeul Întunericului. Îngerii erau răi prin natura lor și nu puteau să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mărturie se coroborează cu cea a lui Juan de Torquemada, de obicei contestată: Există doi Dumnezei, Domnul cel bun și Domnul răului. SÎnt două principii, unul al lucrurilor spirituale și netrupești, celălalt al lucrurilor coruptibile, corporale și vizibile. Primul este Dumnezeul Luminii, al doilea - Dumnezeul Întunericului. Îngerii erau răi prin natura lor și nu puteau să nu păcătuiască. Lucifer s-a urcat la cer, s-a luptat acolo Împotriva lui Dumnezeu și a pricinuit căderea multor Îngeri. Sufletele sînt demoni Închiși
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cea a lui Juan de Torquemada, de obicei contestată: Există doi Dumnezei, Domnul cel bun și Domnul răului. SÎnt două principii, unul al lucrurilor spirituale și netrupești, celălalt al lucrurilor coruptibile, corporale și vizibile. Primul este Dumnezeul Luminii, al doilea - Dumnezeul Întunericului. Îngerii erau răi prin natura lor și nu puteau să nu păcătuiască. Lucifer s-a urcat la cer, s-a luptat acolo Împotriva lui Dumnezeu și a pricinuit căderea multor Îngeri. Sufletele sînt demoni Închiși În trupuri. Îngerii cei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la veșnicie cu Dumnezeu. În ciuda atît de coloratului mit al creației, bogomilismul se află la mare depărtare de aceste forme vechi de dualism. Ar putea deriva bogomilismul din paulicianism? Și acest lucru pare imposibil. Paulicianismul profesează dualismul radical a doi Dumnezei și a două lumi, ca și Marcion; În mod destul de ironic, acest lucru nu atrage și dispreț manifest pentru trup. În concluzie, bogomilismul pare a fi original, nu dualist. CÎnd se ajunge Însă la trupul omenesc, Satan dovedește puteri creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
au avut trup fizic; ei au fost Îngeri, cum sînt și sufletele noastre, numai că nu s-au aflat prizonieri ai unor trupuri. Și ce poate fi mai congruent cu concepțiunea și cu nașterea angelică decît urechea? Identificarea Diavolului cu Dumnezeul din Vechiul Testament are un pronunțat iz gnostic. Însă bogomilii dovedesc că nu e vorba de o simplă reminiscență livrescă, prin faptul că aplică Într-un mod totalmente creator principiul exegezei inverse la Cartea Genezei, activînd posibilități logice la care gnosticii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]